joi, 31 iulie 2014

Pitbu' e la dietă!


Dragii mei, până aici mi-a fost! S-a terminat gata! S-a dus totul! Nici eu nu mai știu ce caut în viața mea și de ce! Sunt la dietă!

Am suferit cumplit... am suferit inexplicabil de mult când tata îmi zicea „biscuite în dungă”, sau să nu mă întorc în profil, că mă pierde din ochi. Am suferit toată copilăria mea, ce a fost trăită sub superba poreclă de Mowgli.. parte din cauza siluetei, parte din cauza excepționalei frizuri cu care am fost binecuvântată până am ajuns la vârsta la care am putut să pun piciorul în prag și să-mi las cosițe. Am îndurat cu stoicism: „Auschwitz”, „schelet ambulant”, „ia o cărămidă în ghiozdan că bate vântul afară”... iar mai târziu când am depășit 1,70 și vârsta legală... am ajuns la supremul „femeia șnur”.

Când „prietenele” mele (glumesc, eu nu am prietene) se plângeau și țineau cure cu o gaură de covrig pe zi, eu băgam o șaorma mare și 2 beri la orele mici ale dimineții... și... nici un rezultat. Tare ipocrită cred că m-au categorisit muierile alea și tare mult am sughițat și mi-am găsit frigiderul plin de carne... acu' m-amuz... da' atunci... Dacă aș fi știut eu mai devreme că cea mai bună metodă de îngrășat nu este ceafa de porc ci... măritatul... probabil că aș fi făcut-o mai devreme (mă refer la măritat). Dacă aș fi știut cât de ușor e să o iei pe panta aia și să nu te mai oprești, probabil nu aș mai fi făcut-o deloc (tot la măritat mă refer).

Pornind de la premiza celor 50 de kg standard cu care mă etalam pe la 20 și ceva de ani, anul de grație 2008 (ăla cu măritatu', aveam vreo 27) m-a găsit undeva pe la un natural 55, hai 56. La mama acasă era bine, mâncam din doi în paișpe, asta dacă mă prindea să mă vadă la față, la birou ciuguleam dacă reușeam, iar seara sigur hălăduiam pe undeva, deci o dietă echilibrată, ce să mai! După 2008 n-a mai fost la fel, deja găteam eu, nu mama și nu doar pentru mine. Poate eu mă rezolvam cu o salată de vinete cu roșii, dar Mortu' vroia două pulpe de pui și un kil de cartofi la o singură masă... așa că dacă găteam asta pentru el, băgam și eu de poftă... că miroase nu? și ce? eu sunt mai proastă? Deja serile erau „în famelie”... cu cine spaniolești pe la 9-10, week-enduri cu prietenii la masă cu 3 feluri și desert...

Și uite așa încet încet, în 2 ani, nici nu am simțit când m-am înmulțit cu 10 kile. Nu îmi explic nici până în ziua de azi cum de n-a văzut KdD când m-a cunoscut ce gabarit am... ori dragostea chiar e oarbă, ori ochii mei sunt fermecători și magici și nu se uita decât în adâncul lor. Doamne fere' să-și fi mutat privirea! Am niște poze din perioada aia, le-am pus poster pe perete... pentru motivare, unde mai pui că eram și total nesimțită și purtam pantaloni cu talie joasă și bustiere. Absolut grotesc!

Mare noroc am avut cu KdD și cu a lui cultură gastronomică mediteraneeană. Cine știe câtă aș fi fost astăzi dacă nu mă... întrerupea el. Și totuși oricât m-aș chinui, la 55 nu mai pot să ajung... mă chinui pe la 59, mai bat un 57 cu greu și cu laxative, important e să fie sub 60. Ceea ce mă aduce la punctul culminant al articolului.

Dragii mei, am fost la un amic acasă, amic ce deține un cântar electronic extrem de neprietenos, și deși am utilizat tehnici de manipulare (balansat în față pe vârfuri... astfel am aflat că merge numai la cântare mecanice), tehnici de inducere în eroare (stat într-un picior sau în mâini) tehnici de intimidare mecanică (amenințat cu datul de pereți)... cântarul a refuzat categoric să mărturisească mai puțin de 61 kg. De nervi am băut juma' de sticlă de Ciociosan și am plănuit o aspră răzbunare. DIETĂ!!!

Din păcate dieta a trebuit să înceapă o săptămână mai târziu, deoarece între timp am fost invitați la Văru' Iațcu la Răcari, la casa de vacanță, câteva zile decât, zile în care ne-a ținut pe grătare cu grătare, asezonate cu grătare. Noroc că am fost eu femeie și m-am gândit la roșii, castraveți și ardei copți...

Unde rămăsesem? DIETĂ!!!

Între timp a fost și ziua maică-mii... adică tort, și nu orice, un cheesecake la rece cu toping de piersici... dar a trecut și asta.

Acum, DIETĂ!!!

Doamne ajută, Blonda e plecată în Străinezia și se întoarce cu blue cheese și bere englezească, iar eu mă gândesc numai la o tartă cu pere și gorgonzola.

 Vai și amar de capul meu! ... dietă... :(

 

marți, 22 iulie 2014

Aventuri profesionale într-o piramidă (Blonda, Pitbu' si urâtul)!


Am așteptat ceva vreme să scriu articolul ăsta, nu din voință proprie ci de dragul cuiva. I-aș fi putut face rău indirect, și cum dedesubt nu se afla la momentul respectiv nici o plasă de siguranță, am preferat să amân până reușește să se elibereze. Vă explic eu în detaliu mai încolo.

Se făcea că mă întorsesem de ceva vreme din Italia și nu prea reușeam să-mi găsesc job. Ce vroiam eu era din ce în ce mai prost plătit și greu de găsit, ceva sub pregătirea mea nu aș fi acceptat decât pe bani mai mulți... așa că așteptam să pice ceva tocmai potrivit. Ceea ce s-a și întâmplat, prin niște cunoștințe care m-au recomand mai departe la alte cunoștințe și am fost chemată la un interviu.

Veselă, pregătită ca o floricică, m-am prezentat regulamentar. Am trecut peste faptul că la telefon persoana (bărbat) m-a luat din prima cu „tu”... am pus-o pe seama faptului că eram recomandată de o persoană apropiată, o fi fost tinerel, nu le au aștia cu convențiile sociale, eh! Jobul e job, nu mai contează detaliile. La interviu am trecut și peste faptul că același tip de la telefon era îmbrăcat prea casual pentru gustul meu... deși, dacă stau să mă gândesc nu prea a fost un interviu în adevăratul sens al cuvântului, tipul era mai mult interesat să se audă vorbind, să povestească tot felul de chestii total inutile pentru mine în acel moment, ca în final să-și ceară scuze că nu e așa coerent, pentru că băuse mult cu o seară în urmă și mahmureala nu-i dădea pace. Excelentă informație de oferit la un interviu, unui potențial viitor angajat. A chemat-o apoi pe șefa lui să mă vadă și ea, care mi-a pus 2-3 întrebări personale, mi-a admirat machiajul discret și bine făcut, apoi m-a declarat angajată. Scurt pe doi!

Bucuroasă că am găsit job am ignorat semnele de întrebare. Domne', nimeni nu-i perfect, tre' să fim toleranți!

Firma de care vorbesc se numește Carbon Solutions Global. Înființată în 2012, avea practic câteva luni de funcționare, iar noi suntem cu povestirea în primăvara lui 2013. Aflasem că activează pe piața voluntară a creditelor de carbon, de care nu știam mare lucru dar urma să mă documentez, reducerea emisiilor de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră, amprentă de carbon, proiecte ecologice, energii alternative, save the planet kind of shit. Frumos, cuvinte frumoase, idei frumoase, totul frumos. Aveam vreo 8 colegi simpatici, mai puțin tipul de la interviu, sediu mișto, zona liniștită iar postul meu era foarte interesant, urma să ofer suport pentru clienți, scris articole, traduceri, și altele, na, fiind o firmă în dezvoltare.

Mi-a luat fix o săptămână să aflu de fapt pentru cine lucrez.

Superba firmă Carbon Solutions Global era de fapt o firmă paravan pentru o schemă piramidală, pe nume Bblue, care funcționa în sistem de calcul binar (nu vă explic eu aici că mă doare mintea și nu mai termin articolul). Firma mamă era din Ungaria (am înțeles că pe acolo intră majoritatea schemelor piramidale în România), iar patronii ei mai încercaseră în 2010 o altă schemă, care se numise Botanoo, dar după 2 ani a căzut, nefiind alcătuită foarte profesionist. Din câte am cercetat, Botanoo nu avea firmă paravan, deci nu prezenta prea multă siguranță sau credibilitate, mergea strict pe racolat proști să marcheze banul, aveau oameni plasați în diverse județe care făceau „întâlniri de afaceri”, bloguri multe pe internet care lăudau această oportunitate și cam atât.

În principiu, erai păcălit să cumperi chipurile „credite de carbon”, banii urmând să fie investiți în proiecte verzi, care în momentul în care generau profit, generau și certificate de carbon, iar tu îți primeai banii înapoi, cu 50% profit în 6 luni (!!!!!) Aflai mai târziu că de fapt cumpărai un instrument financiar imaginar, creat de firma Carbon Solutions Global, numit COU, care nu avea nici o valoare în sine și care nu putea fi vândut în altă parte, și că de fapt cele 6 luni, erau 12 sau poate deloc... în funcție de câți proști se mai înscriau în piramidă sub tine sau nu. Din experiența Botanoo, băieții au învățat multe, cum să acopere găurile, cum să îți explice că de fapt stai așa... ca acel COU nu e credit de carbon, e mai mult un serviciu de retragere al unui credit, și de fapt aveți grijă, că este ilegal să promiteți oamenilor să plătească bani ca să aibă beneficii financiare ulterioare prin racolarea de noi membri... dar aflai că poți câștiga bani dacă „îți dezvolți afacerea”, dacă „îți construieși o rețea” sau dacă „te implici în departamentul de vânzari recomandând produsele și serviciile”... în condițiile în care această firmă nu producea absolut nimic și nici nu oferea vreun serviciu real.

Aveau și au în continuare trei „proiecte” pe hârtie, în spatele cărora ascund activitatea de joc piramidal. Astea sunt mișcarea Zero CO2, o campanie de imagine pe facebook, cu like-uri cumpărate și un site steril, pe domeniu .cc, cu numele bine ales ca să se confunde cu alte mișcări similare, care promovează importanța compensării amprentei de carbon, te trimit la calculatorul acestei amprente de pe site-ul Carbon Solutions Global, unde, după ce oferi informațiile necesare, ți se spune suma exactă cu care poți sa te compensezi. Apoi alegi proiectul unde vrei să se ducă banii tăi, proiecte probabil reale, ei se duc la Gold Standard, cumpără creditul pe tona de CO2 cu 8 dolari, și ți-l revând ție cu 25. Veți spune păi da, așa se fac afacerile, cumperi din engros Dragonul Roșu papuci cu 1 leu bucata și vinzi pe Magheru la fițe cu 100 de lei bucata. Numai că toată perioada în care am lucrat eu acolo, plus perioada lucrată de Blonda în plus, nu cred că am văzut 5 compensări la un loc, și alea amărâte, pe sume mici. Au compensat site-ul avocatnet contra reclamă gratuită, au mai compensat vreo două evenimente organizate de  Fundația „Mai mult verde”, apoi i-au obligat pe toți proprietarii de afacere bblue să-și compenseze amprenta personală de carbon. Aceasta este marea activitate profesională a firmei Carbon Solutions Global. Oare ce profit au din vânzare credite de carbon? Acoperă măcar chiria spațiului? Nu cred că o mai acoperă din moment ce au renunțat la sediul de 800 euro pe lună și s-au mutat în gazdă la avocatnet în Apaca.

S-au apucat de vândut copăcei Pawlonia mai apoi. Pe tot internetul, la orice distribuitor, îi găsești cu 4 euro bucata, Carbon Solutions Global îi vinde cu 11 euro. Pentru că sunt jmecheri... De fapt și ei tot de la distribuitorii ăia îi cumpără și își mai adaugă ceva la preț. Eu am văzut o singură comandă de la un prost băgat în bblue, care probabil nu știa să dea search pe google și să-i găsească mai ieftini. În rest nu au vândut un singur copăcel, dovadă în plus că toate aceste activități gen amprenta de carbon, copăcei Pawlonia, zero co2, sunt activități legitime însă nefuncționale puse acolo doar de fațadă, în spatele cărora de fapt activează bblue.

Se folosesc abil de manipularea cuvintelor și imaginilor, „certified by Bureau Veritas”, și pleci cu impresia că li s-a făcut un audit sau ceva și sunt legitimi, când de fapt doar acel calculator al amprentei este certificat, un amărât de soft pe care pot și eu să-l cumpar de undeva ca pe Microsoft Office, apoi mi-l pun și pe site porno dacă doresc și mă autointitulez certificată de un organism de încredere.

Mă rog, e mult de povestit, mi-e că vă plictisesc cu detalii financiare și juridice pe care eu le-am studiat săptămâni întregi cu ajutorul lui KdD, ca să înțeleg pe deplin cum funcționa păcăleala, și nu e ușor. Important este că oamenii erau bine acoperiți, aveau tactici foarte bine puse la punct, bănuiala mea este că sunt de meserie „piramidiști” altfel i-ar fi prins legea până acum. Mulți oameni care fuseseră „cheie” în Botanoo, erau „cheie” și acum în Bblue și uneori (culmea!) păcăleau aceiași oameni... sau poate nu îi păcăleau, poate știau că e joc piramidal, și sperau ca de data asta să meargă, să se înscrie printre primii, să câștige bani. Până și sigla o reciclaseră, Botanoo avea laba unui picior făcută din frunze, Bblue are aceeași lăbuță făcută din picături de apă.

Era foarte ciudat că google nu dădea nici un rezultat când îi căutai pe patronii acestei firme, nu știa absolut nimeni de ei deși pe site-ul propriu aveau niște descrieri mai pompoase și decât Kim Jong Un, CV-uri impresionante, realizări profesionale de care nu a auzit nimeni, ei fiind în principiu niște puțoi de douăzeci și ceva de ani. Informații neverificabile aruncate din top, legate de presupuse afaceri la nivel înalt în China, sedii sociale la adrese inexistente sau neverificabile în țările străine (îmi amintesc de un țepuit din sistem care se apucase să facă niște investigații și l-a trimis pe fiu'su la Londra să verifice sediul filialei, ca să descopere de fapt acolo o firmă care oferea sedii sociale fictive contra sumei de 80 de lire pe an), multă demagogie și manipulare prin articole pompoase (doar eu le făceam sau le traduceam, deci știu, nu?).

În doi ani de zile de când funcționează, la sediu au avut loc NUMAI întâlniri de afaceri pentru bblue, nu pentru promovare Pawlonia, nu pentru amprente de carbon, ci numai și numai prezentări intense de grup sau individuale ale oportunității de afaceri bblue. Evenimente pompoase cu bilet de intrare 50 de lei (mai ceva ca la muzeu) unde aveau loc întâlniri de genul Amway, unde veneau „oameni de succes” din rețea și te învățau cum să îți dezvolți și tu afacerea, care se lăudu cu cifre de zeci și sute de mii de euro din bonusuri lunare. Știți despre ce vorbesc, dacă nu ați asistat măcar o dată în viața voastră la așa ceva, ați trăit degeaba. Am văzut și scene cu oameni inteligenți care îi trimiteau în pizda mamii lor cu schema lor piramidală și plecau nervoși din sală, am văzut și țepuiți care veneau să facă scandal la sediu, cu avocați și amenințări, pentru că nu-și mai puteau recupera banii, bineînțeles fără succes.

Acum să vă povestesc despre „organigramă”. Un patron, chinez stabilit în Ungaria, un CEO puțoi, ungur, o babetă cochetă care afirmă că a fost director pe la Oriflame Ungaria, dar nu am găsit nici un fel de referință pe tot internetul  (până și despre mine, dacă mă caut, găsesc mai multe informații). Apoi mai sunt vreo 8 oameni middle management, toți în Ungaria, deși afirmă că au filiale în Anglia, Slovacia, însă sunt toate fictive. Mai sunt câțiva trepăduși tot prin Ungaria, cu toții vreo 12 (conform secțiunii „Echipa noastră” de pe site și din cunoștințele mele)... dar pe departe cea mai interesantă pentru discuția de față este filiala pe România, unde am lucrat și eu cu drag și spor.

La începutul firmei în 2012, a fost o echipă de care eu doar am auzit. Veniseră din vechile structuri Botanoo, nu știu mai nimic de ei, știu că erau conduși de unu' Alexandru Saiu, care s-a certat cu conducerea, ceva nu i-a plăcut lui (nu știu ce) că a plecat cu surle și trâmbițe, încercând chiar să dărâme sistemul. Lui i se atribuie un blog „denigrator” creat imediat după furtună în care este dezvăluit „the bblue scam”. Din această veche echipă ar fi rămas doar tipul care m-a chemat la interviu, a cărui poreclă larg răspândită era „Bogdan Puță Mică” (am înțeles că se bazează pe celebrul Tratat de Pulologie scris de Radu Alexandru). El cică s-ar fi dezis de șeful lui, încercând să-și salveze jobul, și a sfârșit prin a-i lua locul.

Deci îl avem pe acest Bogdan Puță Mică, șef de șef, plin de aere și importanță, tot un puștan de douăzeci și ceva de ani, apoi mai avem 5 tipe, studente sau absolvente, în sistem internship, un tip pe IT, un alt Bogdan, mai în vârstă, care pe lângă faptul că era băgat în afacerea piramidală, se mai ocupa de chestii administrative, contabilicești... și subsemnata. Asta era configurația când am ajuns la ei, în echipa proaspătă. În nici 2 săptămâni, patru din cinci interne au plecat, fie că și-au dat seama de schemă și au reușit să se lipească în altă parte, fie că au fost date afară de Bogdan Puță Mică. Deci am rămas eu, cu Blonda, singura internă care a fost angajată cu contract permanent, și de dragul căreia nu am scris acest articol mai devreme, și tipul pe IT. Cinci oameni cu totul.

La ceva timp după, Bogdan P.M. a fost chipurile promovat și chemat la sediul din Ungaria ca Marketing Manager, iar celalalt Bogdan a rămas in charge pe România. Zic „chipurile” pentru că nu pricep pe ce baze l-au luat acolo, având în vedere că el este un incompetent, ceea ce a și dovedit stând acolo. L-au expediat pachet înapoi după câteva luni. Mă bufnește râsul numai când îmi amintesc. Cică a fost alegerea lui, că nu știa maghiară și ei nu vorbeau în engleză cu el. Haha! O păsărică din Ungaria mi-a șoptit că a fost în prag să fie concediat când și-au dat seamă că numai gura e de el, dar li s-a făcut milă, că e așa implicat și plin de vervă și până la urmă au decis să-l trimită înapoi în Ro, să-și folosească energia la revitalizat schema bblue.

Să revenim. Chiar înainte să plece în Ungaria, a zis că echipa trebuie mărită, așa că a angajat doi oameni. O tipă pe social media și un tip care nu știu exact ce făcea. Oricum noi toți practic vindeam aer, vorbeam despre aer, totul era în aer. În afară de câteva traduceri, eu nu făceam absolut nimic la birou, și nu pentru că nu voiam, ci pentru că efectiv nu aveam ce, eram plătiți doar ca să existăm și să ne facem că muncim. Ne uitam la filme pe super televizorul de 130 cm diagonală folosit în „prezentările de business”, studiam italiana sau dormeam (aveam niște canapele). Evident ne căutam toți joburi și ne bucuram în același timp că primim bani de la niște escroci ca să stăm degeaba. Tipul respectiv a stat 2 săptămâni apoi a invocat niște probleme de familie și n-a mai venit... dar era destul de curios în legătură cu sursele de profit ale firmei, și deși nu am vorbit deschis despre asta, cred că și-a dat seama. Cealaltă gagică a stat și ea cam o lună și jumătate, până am aflat că are o altă ofertă de job și ar fi vrut să o refuze... am stat de vorbă cu ea, i-am arătat descoperirile noastre, i-am băgat mințile în cap... dusă a fost!

Apoi am urmat eu. Concediată. Pe motiv că mi se restructurează postul. Dar cred că se săturase Puță Mică dar și Bogdan celălalt să îi tot iau peste picior și să mă cert cu ei atunci când încercau să ne impute nouă greșelile lor, sau când își asumau anumite idei de-ale noastre ca și cum ar fi fost de fapt ale lor. Nu am putut să scriu imediat despre superba firmă, pentru că Blonda lucra încă acolo și depindea foarte mult de banii ăia. Dar pentru că acum și-a găsit în final alt job și și-a recuperat toate sumele de la ei, am decis că e momentul. A mai fost o perioadă și Oana pe marketing dar s-a lămurit repede și a plecat... la fel și Agnes, venită chiar cu relații de la cineva din Ungaria, a plecat și ea la fel de repede cum a venit, tipul de la IT a fost și el concediat mai târziu.... apoi la nici 3 săptămâni după plecarea Blondei, tipa care o înlocuia a fost și ea concediată. Cu scandal, cu sunat la ITM a reușit să-și primească banii, sau cel puțin așa mi-a zis.

Acum în firma Carbon Solutions mai lucrează Bogdan Puță Mică, manager peste nimeni. Ah, ba nu, și-a adus un subaltern, un tip cică la fel de infect caracterial ca el și o biată internă, ca Blonda pe vremuri. Sper totuși să nu îi facă și ei ce îi făcea Blondei, să le zică celor din Ungaria că o plătește cu 600 de lei, însă să-i dea doar 300 pe motiv că a lipsit două zile, iar de restul 300, să-și ia niste blugi de pe Asos, "pocket to myself" cum singur se exprima față de ele. Cine să-l toarne? Și sper ca ea să nu muncească de pe laptopul personal, iar în loc de salariu să primească deosebita onoare de a lucra pe un laptop de la firmă. Ca asta înseamnă la el bonus.

Deși personajul îmi provoacă silă profundă, mi-am rezervat câteva ore la un pahar de vin cu Blonda și cu KdD să-l analizăm și am ajuns la concluzia că omul e sociopat. Să vedem de ce și să fie clar, aduc argumente numai din experiențele mele sau ale Blondei.

* Minte de îngheață apele. Ba chiar minte prost. Ignorând total că eu și cu Blonda suntem în același birou și suntem femei și vorbim... mie îmi spune una, apoi ei îi spune alta și toate astea în scris pe skype ca să existe și dovezi. Când îl strângem cu ușa să ne explice, se dă lovit. Te minte chiar și în față despre ceva ce a spus în urmă cu ceva vreme și acum nu mai recunoaște. Și chiar dacă există dovezi... gen arhivă skype, îți zice pe față că nu îl interesează, s-a schimbat schimbarea și face cum vrea el acum.
* Ego supradimensionat și ușoare tendințe de megalomanie... însă nu am reușit să ne prindem dacă el este conștient că lucrează pentru o schemă piramidală sau chiar crede în minciunile pe care le debitează oricui face greșeala să-l asculte, despre fabuloasa firmă Carbon Solutions care va schimba lumea, care salvează stratul de ozon, balenele, pădurile și mentalitățile... în timp ce trage cu poftă din țigară.
* Scrupule = zero. Nu are nici un fel de problemă să-și asume meritele altcuiva. Are cineva o idee bună? Perfect. Din momentul în care a scos-o pe gură, nu mai este a lui, e a lui Bogdan Puță Mică, cu care se va lăuda mai departe la șefii lui din Ungaria, în timp ce îi ține cu o mână de buca din stânga și cu o mână de buca din dreapta. Apoi va avea grijă în diverse discuții, prezentări, să menționeze subtil despre cum fuma el trabuc și bea whiskey like a boss împreună cu CEO-ul companiei.
* Preocupare pentru problemele altor oameni = zero. Se leagă cu scrupulele de mai sus. Se folosește de oameni la modul cel mai abject, apoi îi aruncă și nici nu vrea să-i mai plătească. Sunt convinsă că de fapt văzuse ceva interesant de cumpărat pe un site și nu știa de unde să facă rost de bani. Ia să mai tai eu salariul lui X că nu mi-a plăcut mie cum mi-a vorbit, oricum ăia din Ungaria nu au de unde să știe, salariile sunt jumate la negru, cine știe exact câți bani se duc pe sub registrele contabile?

Ar fi fost bine să fie un caz izolat. Însă personajul sociopat Bogdan Puță Mică este parcă desprins din manualul corporatistului. Caracteristicile sociopatiei sunt sancționate la nivel social, nimeni nu vrea să aibă în cercul de prieteni un astfel de personaj, însă în mediul corporatist, este criteriu la angajare. Cu cât ești mai sociopat, cu cât ești mai dispus să calci pe cadavre, să minți, să vorbești mult despre nimic, să fasonezi bucal dosurile șefilor, să te adaptezi cameleonic și să-ți schimbi direcția după cum bate vântul, cu atât ești mai în cărți să avansezi în cercurile superioare ale corporației. Cuplați asta cu faptul că profesional e zero și se bazează numai pe furat idei și papagal convingător, aveți în față un om de succes în societatea actuală.

Încercați să respectați un astfel de personaj. Un personaj care face frecvente greșeli de exprimare în scris sau verbal, în limba lui maternă româna, care insistă să pună statusuri pe facebook într-o engleză vai mama ei, și exprimată și ortografiată prost. Cum să respecți un astfel de om, care crede că șefia este un drept al lui și nu are nici o responsabilitate față de subalterni? Cel mai tare mă distra când îl întrebam de ce întârzie salariile și el ridica din umeri și zicea... „ce treaba am eu? eu vă dau salariile? nu e problema mea!” în condițiile în care singura legătură cu sediul central din Ungaria era el.

Oricum, multă vorbă pentru nimic. Nu mă aștept să pice schema Bblue pentru că am scris eu un articol. Proști vor fi mereu și dacă pot fi prostiți, de ce nu? Ba chiar le acord ăstora de la Carbon Solutions toată stima mea că sunt în stare să profite de cel mai mare defect al omului, prostia. Ce mă deranjează este că s-au băgat pe un domeniu de care mie chiar îmi pasă, îl murdăresc cu escrocheriile lor, iar când va veni o firmă legitimă să ceară bani pentru investiții în diverse chestii ecologice, nu vor mai primi susținere din scepticism și frică, pe sistemul Ionică și lupul. Dacă vindeau pastă de dinți ca Amway, ciuperci miraculoase parapsihologice ca Ganoderma sau călătorii ca Swiss Halley, mă durea fix în partea dorsală. Fiecare își dă banii unde vrea. Dar să mă minți să cumpăr aer și să cred că fac ceva bine pentru planetă, dar de fapt îi bag în buzunarele unor deștepți, asta nu îmi mai convine.

Mai mult am scris articolul acesta pentru că domnul sociopat Puță Mică a fost auzit dând din el bășini mirositoare de manager ratat, în care se lăuda cu proiectele lui următoare pentru care trebuie să-și facă echipă de 9 oameni, iar eu vreau să mă asigur că oamenii inteligenți care vor veni la interviu, nu vor ajunge să și lucreze acolo. Bănuiesc că oricine face o mică cercetare înainte despre firma unde urmează să lucreze. Așa că, dacă sunteți disperați că nu găsiți job și nu vă deranjează să munciți pentru o schemă piramidală care prostește oameni, sunteți invitații mei. Veți fi păcăliți la salariu, vi se va spune ceva la interviu și altceva veți descoperi în ziua de salariu... și ce poți să faci? Ai semnat contract pe salariul minim pe economie, restul îl iei la negru, cum dovedești cât ți s-a promis? Bineînțeles, asta dacă îl iei, dacă nu întârzie sau dacă nu i s-a pus pata lui Bogdan Puță Mică pe tine si luna asta îți dă mai puțin.

Vei suporta aroganța, nesimțirea și meschinăria unui incompetent, despre care îți vei da seama că este un fals destul de repede și nu îl vei suporta mult. Blonda are record pentru că efectiv nu reușea să-și găsească job deși se ducea la interviuri și își căuta zilnic. Dar și când și-a găsit, dusă a fost și ea. Acum chiar muncește la birou, nu doarme pe tastatură sau pe facebook, dar nu îi pare rau.

Acum voi credeți ce vreți. Puteți să considerați că sunt eu frustrată pentru că am fost concediată. Sincer mă interesează ca de obicei fix deloc. Google este mare, surse de informare și verificare există, iar dacă alegeți să nu credeți ce vă spun, cu atât mai bine, înseamnă că vă meritați soarta. Am încredere în selecția naturală.

Succes!

marți, 1 iulie 2014

Discuții profunde


Un anumit membru al familiei Pitbu'-KdD nu servește dragă zgârciurile de la aripioarele de pui, că i se pun de-a curmezișul! Evident celălalt membru le adoră și caută să le pescuiască din farfuria vecină de îndată ce sunt abandonate, nu fără foarte necesarele mutre:

Pitbu': Ia uite, iar nu mănâncă zgărciurile, ce au mă? Sunt delicioase! Nu te înțeleg! Haoleoooo, unde te-oi fi găsit io așa fițos? Cred că la secția de mofturoși, fix acolo!

(... pauză de efect ...)

KdD: Da, bine că m-ai găsit, noroc că secția aia era exact lângă secția Pain In The Ass!!!