joi, 12 iunie 2014

33 Milestone Event Party


Anul ăsta e important rău. Bine, asta zic în fiecare an, dar mereu apare ceva nou și îmi fute sistemul de valori. Cică anul ăsta fac 33 de ani și e barieră importantă... chiar mistică. Am auzit ca l-au crucificat pe Isus la 33 de ani, Eva Braun la sinucis tot la 33, si o altă Evă, de data asta Peron, a murit de cancer. Cică dacă supraviețuiesc vârstei ăsteia, sunt ok. Aiurea, oamenii au terminat pretextele de băut grav și s-au apucat să inventeze... Eu zic că până miercuri nu mă crucifică nimeni, nu mă sinucid și nu mă îmbolnăvesc de nici o boală letală... și pâna la urmă ce înseamnă ok? Văru' Iațcu a supraviețuit vârstei, apoi era să moară... iar acum nu mai are voie să bea. Dovadă că există și viață după moarte... dar ce viață este aia? Iațcule, pentru tine, grefonată. :)

Să ne înțelegem. Sunt o specială. Am un ego de mărimea Americii, care vine la pachet cu self importance-ul de rigoare, bazate amândoua pe o mare mare inteligență dar și pe o lipsă de tact proverbială. Distracția principală a vieții mele este să le arăt oamenilor cât sunt de proști, încuiați și să le demontez multiplele minciuni frumoase pe care și le spun ca să trăiască. Bineînțeles că în felul ăsta am călcat în picioare niște oameni mici și nesemnificativi, care nu puteau să strălucească la fel de puternic ca mine, însă adevăratele personalități au rămas în orbita mea și eu în a lor și luminăm în continuare universul. KdD este una dintre ele. Eh, eu fiind așa o specială, mapamondul se oprește în loc de ziua mea, iar eu marchez momentul în moduri cât mai... speciale, așa ca mine.

Anul trecut eram la concert la Buena Vista Social Club, ediție specială cu toți membrii rămași încă în viață. Acu' doi ani eram în Italia, mergeam la Infiorata di Genzano di Roma, o festivitate superbă cu covoare de flori și expoziții și mâncare... și vin. Când am făcut 30 de ani, m-a dus Văru' Iațcu pentru prima dată la un restaurant ce avea să-mi intre definitiv la inimă pentru mâncarea bună, pentru atmosferă și căldură, Le Parisien, iar seara aveam să petrec romantic La Union cu KdD, înfruptându-ne din prepelițe prăjite. În urmă cu 4 ani nu mai țin minte exact ce făceam... probabil mult sex având în vedere că tocmai divorțasem și plecasem cu amantul la Roma.

Eh, și tot așa dragii mei, ba am fost pe vaporaș în Herăstrău cu pahare de cristal și șampanie, ba cu motocicleta la munte la gratar, ba picnic party pe balcon cu chitară și alcool... până în ziua de azi, când... tragedie... am rămas fără inspirație. Și din cauză de pană de idei, universul drăguțul a zis să facă o ghidușie nemaivăzută, să o băge pe Pitbu' în spital... chiar acolo nu-și mai făcuse ziua și probabil vroia să vadă cum introduce ea șampanie clandestin! Dar nu i-a ieșit... deși era cât pe ce, așa că superba operație de tumoră mamară s-a amânat până după ziua de naștere. Ziceți voi, ăsta nu e un semn?

Ce semn? Cum ce semn? Semn că tre să fie party!!! Dar party grav! Cu alcool, mâncare, dulciuri, muzică și bărbați la bustul gol. Cu ce bani nu știu, că or să mă mănânce doctorii, dar facem chetă, bărbați la bustul gol avem (deocamdată avem doar bărbații, dar fiind foarte cald, sigur o să avem și bustul gol) ne mai trebuie doar gheață de la congelator (mă întrebam acum dacă gheața e pentru alcool sau pentru bustul gol... hmm, îmi fug ideile!)

Anul ăsta deci, este anul operației. Când o să mor eu peste 60 de ani ca străbunică-mea, pentru că și-a rupt piciorul, o să-mi aduc aminte de anul operației. O să-mi aduc aminte că mi-am chemat prietenii cu două zile înainte să bem, să ne distrăm până se oprește timpul în loc. Anul în care l-am pus pe KdD să-mi promită că dacă e cancer, we're gonna break bad ca ăla din serialul cu profesorul, cook some meth and run to Columbia and smoke weed untill we die. Haha!

Ăștia cu gândirea pozitivă, tare mi-ar plăcea să vi-o băgați cât mai adânc în cur! M-ar distra maxim! M-ar face chiar mai pozitivă! Cel mai bine ar fi să fiți prudenți și să-l urmați pe KdD: "Iubita mea, ești atât de inteligentă încât nici nu știu cum să te încurajez ca să nu te jignesc". Dragii mei, alcoolul niciodată n-a jignit pe nimeni. Nu am nevoie să-mi ziceți că o să fie bine. Am nevoie doar să mă simt bine. Așadar cu ocazia împlinirii celor 33 de ani de viață, cine vrea să bea cu mine, să se prezinte la mine acasă, sâmbătă pe 21 iunie, cu o sticlă de gin/rom alături de apă tonică/lămâi/schweppes... fără cadouri (poate doar dacă aveți de gând să îmi luați un penis de lemn mare și negru pe care să îmi agăț brățările)!!! Bineințeles o sa fac cel mai frumos și gustos tort din cate am produs eu vreodată!

După 23 mai vedem... de-o fi să fie bine, o să bem și o să ne veselim, iară de-o fi rău... iarăși o să bem și o să ne veselim... ca na, o singură viață avem, nu?