vineri, 15 martie 2013

Fernando Torres îmi datorează cafea!

  
Vă zic acum la cald, că până mâine vreau să uit această oribilă umilinţă.
Meci da? Chelsea - Steaua. Ok.
Nu, nu e mare meci mare, calmaţi-vă. Dacă a smuls steaua un 1-0 acasă, din penalty, că au jucat cu o Chelsea plictisită... nu înseamnă că la ei acasă or să facă mare brânză. Sunt români ce dracu'!
Vroiam să vă vorbesc de altceva. Vroiam să vă povestesc de fapt de mine.
Am participat pe facebook la un concurs simpatic, deschis de o cafenea-ceainărie (unde lucrează o prietenă de-a mea) ce avea ca miză câte o cafea în fiecare zi timp de o săptămână pentru cei care ghiceau exact scorul în minutul 90. Challenge accepted! Folosindu-mi cunoştinţele vaste în domeniu, am decretat clar scor 4-1 pentru Chelsea, ba chiar am plusat că Torres va da două goluri. Bineînţeles că la cum îl ştim noi pe Torres... cred să fi avut cotă 500 sau ceva de gen... ratangiul dracului! Şi evident nu s-a dezminţit!



Eh, spuneţi-mi mie voi acum ce s-a întâmplat? CE S-A ÎNTÂMPLAT mai exact în minutul 87? Vă spun eu! la scorul de 3-1, şi cu un gol deja înscris, ce-a făcut Torres? CE A FĂCUT Torres? Vă zic acum! A RATAT! Asta a făcut!
În loc să fie 4-1 cum am zis, ba chiar şi cu două goluri înscrise de Torres... idiotul pământului a ratat penalty. Ah, şi nu l-a ratat oricum. A dat bară!!! În condiţiile în care portarul era plecat după floricele.

Nu mai pot, nu mai pooot, nu mai pot! Eu ce să fac acum? Vă zic eu! Îl contactez pe prost şi îi comunic că îmi este dator cu 7 cafele şi cu onoarea reperată. Cum dau de el?
  
P.S. Da, poza e editată, nu postasem în numele blogului, keep calm.
  

joi, 14 martie 2013

Am primit ce???

   
Cică o leapşa. Am o vagă idee despre sensul cuvântului... dar cum în copilărie eram la fel de sociabilă ca acum, io zic să nu vă bazaţi pe ideile mele. De principiu, parcă era vorba de o plesneală generală de grup, în care nişte bezmetici se alergau ca muştele ameţite şi se plesneau... care este. Deci, da!

Pe mine m-a plesnit Cristina şi e prea drăguţă ca s-o refuz. De asemenea e tot atât de draguţă încât să nu se supere că îi fac varză leapşa, deşi dacă stau bine să mă gândesc, se aşteaptă la asta. E ceva cu 11 şi sună aşa:

11 lucruri despre mine, 11 întrebări de la ea, 11 întrebări către alţii

La prima parte am deja dificultăţi. Mă simt ca la interviu, "vă rugăm să vă descrieţi în câteva cuvinte"... păăăi, sunt o persoană sinceră, sociabilă, de încredere şi îmi place compania oamenilor... hăhăhăhăhă!!! Nu, nu, nu, staţi aşa, nu e bine. Vă tot spun despre mine de vreo 5 ani şi mai bine, mai cursiv, mai cu hopuri, mai pe faţă, mai pe spate... daaaar, puţine sunt persoanele care au acces la următoarele informaţii secrete:


1. Nu pot să beau vin dacă nu am pahar cu picior. M-am dus la ziua unuia şi oarecum bănuiam că nu le are cu dotările casnice, aşa că mi-am băgat în geantă un pahar cu picior, altfel riscam să beau doar apă. Şi totuşi, ca să vedeţi că nu sunt chiar aşa obsedată, am încălcat regula cu altă ocazie... când am avut de ales între Timişoreana la cutie direct sau Porto Tawny în pahar de plastic. Măcar dacă era dracului de sticlă. Porto nu se refuză, să fie clar!
2. Bijuteriile mi le fac singură. Pentru mine metalele şi pietrele preţioase nu au nici un fel de valoare. Să zicem că unele pietre îmi plac pentru că sunt colorate şi strălucesc frumos, dar tot nu le văd valoarea în sine. Aşadar, deţin două inele de aur, cadou de la mama, de când am făcut 14 şi respectiv 18 ani, valoare sentimentală cu lucrătură model unicat... şi cam atât. Inelul de logodnă şi verigheta le-am amanetat după divorţ, fără să clipesc. În schimb, am câteva kilograme de bijuterii gablonţ, de toate culorile, texturile, materialele posibile, de la lemn la pene, panglici şi alte zdrăngănitoare. KdD este disperat în acest sens, deoarece stau de la 20 de minute în sus, complet îmbrăcată şi încălţată, doar ca să îmi aleg bijuteriile.
3. Iubesc Bixtonimul. De fapt asta se ştie. Mi se înfundă oricând şi oriunde... vorba aia. La nas mă refer. Iubesc Bixtonimul cum iubesc astmaticii aparatul ăla. Deţin chiar mai multe spuf spuf-uri din alea... unul în geantă că nu se ştie... unul la pat, pe noptieră, plus altul de rezervă, în caz că nu le găsesc pe primele. Nedesfundată nu pot să stau.
4. Nu ştiu să fac mămăligă. Din acest motiv, reprezintă un criteriu de selecţie a bărbaţilor. Mamaia mea îmi zicea că o femeie nu este bună de măritat dacă nu ştie să facă mămăligă. Or să zică unii... ce-o fi aşa de greu? Fierbi apă, pui mălaiul, laşi să fiarbă. Nu, nu. Fac 100 de sarmale dacă e nevoie, dar nu fac mămăligă. Fac langustă în aspic şi melci umpluţi dacă e nevoie, dar mămăligă nu. Nu ştiu, nu pot, nu vreau! D-aia am bărbat, să ducă gunoiul, să facă piaţa şi mămăligă.
5. Mi-e frică de apă. Din toate punctele de vedere. În mod deosebit aş prefera să nu se afle în jurul meu şi cu siguranţă nu în cantităţi mari. O cadă standard, de bloc comunist este maxim acceptabil... nici o picătură mai mult. Respingerea asta se extinde şi asupra zăpezii, deşi în ea nu pot să mă înec, dar dacă mă chinui (eu sau altcineva) pot să mă sufoc, plus că e rece şi umedă, bleah! Şi din acest motiv, cel mai tare mă "distrez" când un instructor de înot, aplică pe mine tehnica dură: "te-arunc în piscină fără colac, de frică înveţi!". Greşit, de frică îţi iei un picior în burtă, cretinul dracului.

Mă opresc aici, deja e prea mult, doar nu vroiaţi chiar 11 lucruri să aflaţi despre mine. După aia va trebui să vă omor. Şi-aşa cică mai am 11 întrebări predefinite şi sunt în ceaţă:


1. Cum se numea profesorul vostru de geografie din liceu?
Era profă, era şi diriga şi o chema "fir-ar a dracului de vacă profitoare şi părtinitoare". Un nume cam lung, dar pentru că era foarte simpatică şi prietenoasă, îi spuneam pe numele mic, "Vacă".
2. De cate ori ati dansat "Dansul pinguinului"?
Jignitor... Din principiu refuz invitaţii la nunţi la care vin şi pinguini şi dansează.
3. Ce film te-a dat pe spate in ultima vreme?
Cloud Atlas.
4. Mai stii vreo poezie? Care?
Raţa raţa raţişoară... mmmm, un'te duci aşa sprinţară... iaca mă duc la moară, că am guşuliţa goală... sau ceva de gen, cred...
6. Visezi cu ochii deschisi? La ce?
La ziua în care îmi voi putea permite să-mi fac cuibul meu, undeva în sălbăticie (dacă mai există aşa ceva) departe de lume şi mai ales de proştii din ea, să reuşesc să reduc interacţiunile sociale la minimul necesar spre deloc. Oh, da, fericire!

Da, am sărit 5, cât şi pe următoarele. V-am zis că fac varză leapşa. Întrebări pentru alţii nu am, de fapt am vrut să-l întreb pe Iaţcu unde au ajuns coaiele lui după ce a rămas fără ele... dar apoi m-am gândit că nu ar fi frumos din partea mea. Dacă omul n-are coaie din naştere şi îi este greu să vorbească despre acest handicap cu care s-a născut fără voia lui, vă daţi seama ce gafă aş face? Ar pica destul de incomod întrebarea mea, aşa că mă abţin... Nu?