vineri, 19 august 2011

Tutorial: Despre diversiune şi cum să nu fii prins

  
La început a fost aurul.
Apoi a fost una bucată Pitbulitză... căreia nu îi place aurul. A făcut totuşi o concesie de dragul unei pietre preţioase roşie şi frumoasă, care evident nu putea fi montată pe sârmă, nu?
Apoi a fost aceeaşi bucată de Pitbulitză, care a vândut tot aurul, inclusiv piatra aia... şi s-a apucat de reparat elemente din colecţia de gablonţuri şi margelele. Şi cum avea nevoie de diverse elemente, ca tortiţe, zale, închizători... s-a apucat de documentat. După ce s-a documentat, s-a apucat de comandat... azi nişte lanţişoare, mâine nişte tortiţe, altădată nişte ace cu buclă, cap şi bilă... şi chiar nişte mărgeluţe, mai mici... mai mari... să mai inventeze diverse... Mai un cerceluş, mai o brăţărică... nimic simandicos... de purtare aşa...
Încet încet s-a reprofilat pe pietre semipreţioase... de la agate, până la corali sau onix... bineînţeles mai pe sub mână aşa, că aşa se fac lucrurile cu adevarat importante, departe de ochii iscoditori ai iubitului sau soţului.

Până într-o zi... când aceeaşi Pitbulitză a ridicat ultima comandă de goodies de la Poştă, comandă plină de pietricele care mai de care mai frumoase şi semipreţioase... şi ieftine, numa' 60 şi ceva de lei. Evident că o astfel de achiziţie ar fi ruinat imaginea de persoană echilibrată şi cumpătată, ce cu greu mi-am format-o... şi ar fi distrus efectiv orice argument viitor împotriva vreunei achiziţii iraţionale de-a lui KdD. Cum să mai combaţi în astfel de condiţii vreo comandă de shinai sau alt accesoriu de kendo? Ce dragă? Alea vechi nu mai sunt bune?

Soluţie practică... mers pe burtă. Pe pachet scria doar valoare 20 de lei, că atât e minim la poştă... ce să mai, la fix!. Uite dragă ce pietricele mi-am mai luat, suuuper frumoase.... şi ieftineeeee, nici mie nu îmi vine să cred... uite pe toate astea am dat 20 de lei, super ofertă.
Desfac pachetul... mă uit... şi nu anticipez că dealerul meu de mărgeluţe mi-a pus şi factură. Moaaa, subtilizez repede, palmez, mototolesc cum pot eu mai bine, schimb vorba, hai să mâncăm un pepene în altă cameră din casă, sau poate nişte sex în dormitor... nu, nu, nu în sufragerie, în dormitor, în baie, chiar şi pe balcon.

Sunt mândră de mine, schema a reuşit, factura este în siguranţă. Chiar mă aventurez să îl trimit după apa din frigider deşi mă gândeam să mi se facă brusc pofta de coacăze din piaţă... dar zic, eh, să nu bată la ochi.
Se duce după apă... se întoarce şi îmi zice: "Vezi că ai mototolit factura din greşeală probabil, cât ziceai că ai dat pe mărgeluţele alea?"

Mdea...  şi mai şi râdea...

Later edit cu citare de la KdD: Morala este că bărbaţii sunt mai deştepti decât par (n.r. culmea!!!)
  

3 comentarii:

Anonim spunea...

perfect de acord cu morala si clasicul in viata care a enuntat-o !!! :) mihai

Iaţcu spunea...

=)) si crezi c-ai scapat cu o asemenea concluzie trada SUBTIL inspre final?
Io zic ca te asteapta vremi grele, torturi inimaginabile (cu frisca, ciocolata, fructe ori alte feng shuiuri).
Daca fi-voi prin preajma, promit ca o sa particip la consumarea faptelor. Si nu doar ca voyorist.

Iaţcu spunea...

A! Si ca o ultima paranteza: mai bine ''prins'' decit MJ.