marți, 19 iulie 2011

Şi ne mutăm din nou...

  
... din păcate, nu la marmacie, cum ar zice unii. Ne mutăm pe bune. Surprinzător? Pentru cine a stat în chirie cel puţin, n-ar trebui să fie. România, ca şi la alte capitole... excelează în căcaturi. De fapt nu e vina României în sine... că pământul săracu' n-are nici o treabă, ba din contră, trebuie să suporte specimenele locuitoare.

Vă spuneam prin ianurie, că a trebuit să plec din Ştefan cel Mare, "datorită" fostului meu soţ, care a avut grijă să-mi pună o "vorbă bună" la proprietar. Rezultatul... la sfârşitul lui februarie mă mutam într-un apartament pe lângă Podul Grant. Cel mai tare mi-a plăcut că arăta la fel ca fostul apartament, cel puţin în privinţa configuraţiei, dacă nu şi a îmbunătăţirilor... dar na... nu le poţi avea pe toate. Spaţios, luminos, cu vedere în spatele blocului... deci linişte maximă... privelişte la podul nou... bucătăria mare şi pătrată, exact cum îmi place mie, ca să îmi pun masă rotundă în mijloc... Deci în principiu, ok.
Nu avea termopane. Însă se preconiza că vin echipele de la Primărie să izoleze blocul, şi pun ei pe gratis. Într-o lună două maxim, urma să avem şi termopane peste tot.
Gresia şi faianţa erau vechi... dar nu arătau chair rău. Bine că măcar erau albe simple şi nu deranjau la ochi.
Mişto parchetul, din ăla vechi masiv.
Uşile de interior nu stăteau deschise, iar cea de la baie, nu avea clanţă, era umflată şi scorojită... dar am înţeles de la proprietară că le va schimba şi p-alea, tot cam când vin cei de la Primărie... ca să nu facă şantier de două ori... Uşa de la intrare urma să o schimbe urgent.
Schimbăm şi bazinul de wc că e spart... schimbăm şi bazinul de apă de la wc, că e vechi şi nu prea funcţionează bine... eh, uşor, uşor le facem pe toate... înţelegere să fie.
Înţelegere a fost... pe 250 euro, cu 50 mai mult decât în Ştefan cel Mare... dar am zis noi că merită. Arăta mai bine, urma să fie îmbunătăţit... parchet mişto... complet gol cum vroiam noi, ca să ne putem aduce mobila noastră... proprietara drăguţă, n-a vrut nici avans, nici garanţie. Ce să mai, noroc chior!

Ne-am mutat. Iarna. Pe ninsoare. Camion de 7 tone plin. Mobilă claie peste grămezi, acareturi, prostii, mărunţişuri. Haos.
Din prima seară când am venit şi am început să cărăm lucrurile sus în apartament, au început bătăile în ţeavă. Se pare că domnii bătrâni "care sunt un pic mai sensibili, dar nu vă vor face probleme" cum zicea proprietara... erau nervoşi, fix în seara aia. Ne-am văzut de treaba noastră... A doua zi... vine administratorul la uşă... că a primit telefoane insistente cu o seară în urmă, în legătură cu zgomotul făcut. El ne înţelege domne' că până ne acomodăm şi ne aranjăm lucrurile, o să facem gălăgie... dar să avem grijă cu vecinii de jos...

În următoarea zi, vine iar administratorul la uşă... să ne ia pe amândoi să mergem la vecinii de jos, să ne cunoască şi ei şi să vorbim puţin. Io, arţăgoasă mereu, îmi venea mie aşa o înjurătură pe chelie... dar diplomatul familiei a insistat să fim civilizaţi şi să mergem să vedem ce vor să ne zică. Ne-a întâmpinat moşu' îmbrăcat old school cu cămaşă şi cravată, vestă în carouri şi pantaloni impecabil călcaţi, ne-a invitat în bucătărie şi a început ... discursul.
"Suntem oameni şi trăim împreună în blocuri. Blocurile sunt făcute din beton ca să fie rezistente... însă problema lor este că nu sunt izolate fonic foarte bine şi se aude orice mişcare. Aşa că vă rugăm să fiţi civilizaţi, să vă adaptaţi la regulile blocului şi în special, pentru că soţia mea este foarte sensibilă să aveţi grijă la următoarele lucruri:
1. Când veniţi acasă, nu intraţi încălţaţi în casă, pentru că se aud tocurile pe parchet... luaţi-vă papuci. Dacă nu vreţi aşa, măcar să vă gândiţi să mochetaţi, vă ajutăm şi noi cu bani dacă este necesar.
2. Când daţi drumul la cadă, să o umpleţi, nu lăsaţi apa să curgă pe robinetul de cadă, că face mult zgomot apa căzând... daţi drumul pe duş şi lăsaţi furtunul sub apă.
3. Când faceţi pipi, mai ales noaptea... încercaţi să faceţi pe bazinul de ceramică... nu direct în apa de pe fundul bazinului.
4. Exclus orice fel de muzică tare, dacă simţiţi nevoia de muzică tare... vă recomandăm nişte căşti mai puternice."

Cam ăsta a fost în mare discursul moşului... la care noi eram destul de catatonici şi nu ne venea să credem ce comunist băşit aveam în faţa noastră. Brusc ni s-a făcut dor de nebuna din Ştefan cel Mare, care ne punea manele la ora 9 dimineaţa, apoi ne bătea în ţeavă la 11 noaptea, că ne uitam la film cu împuşcături. Zic, am belit-o... cu ăştia în coasta noastră... eh poate totuşi nu o fi aşa de rău, respectăm şi noi orele de linişte, n-au ce să ne facă.
Şi am avut dreptate... n-aveau ce să ne facă, decât să ne streseze, să ne bată în ţeavă, să se plângă la administrator că pisicile mele se aleargă noaptea prin casă şi ei le aud şi nu pot să doarmă, să o sune pe proprietară să îi spună să pună covor şi în final să mă sune pe mine. Pe mine m-a sunat ea, spera să rezonăm "feminin". N-a mers. Ea a încercat să sugereze să dăm somnifere pisicilor sau să le duc la ţară undeva. Eu i-am sugerat să ia ea mai bine nişte somnifere ca să nu o mai deranjeze nimic din jur, dacă nu funcţionează, să vândă apartamentul şi să se mute ea la ţară undeva... şi dacă nici asta nu merge, i-am sugerat să se mute la cimitir, ca să nu ne mai deranjeze ea pe noi toţi.
După aia nu m-a mai sunat.

Deci de o belea am scăpat, măcar de principiu. Mi-am confirmat încă o dată ideea că, în viaţa asta, e mai bine să te ştie oamenii de nebună, sau isterică crizată... decât să fii om bun, cumsecade şi înţelegător. Eşti luat de prost şi ţi se cacă şi vecinii în cap. E mai bine să zică lumea "KdD e băiat bun aşa... EA este a dracului afurisită".

Din păcate am ocolit un pic principiul ăsta când m-am relaţionat cu proprietara şi ajunsesem să ne pupăm la telefon, să ne miţinim şi pisicim. Zic să avem o relaţie bună. Eh, s-a întâmplat fix ce era de aşteptat să se întâmple... încet încet, ea a început să ma facă pe mine. Grav... din miţineală aşa!
Întâi au fost probleme la Primărie... în sensul că nu se mai ştie când vin să pună termopane... dacă nu deblochează Udrea fondurile... nu au ce face... Din maxim două luni, am ajuns la "poate vin la vară"... sau "probabil vin în toamnă"... până la "nu cred că mai vin anul ăsta"... deci probabilitatea petrecerii unei ierni ca ultima, într-un apartament cu giurgiuvele ce nu se închid bine, pe lângă care şuieră vântul sinistru, şi care la cea mai mică bataie de vânt, se deschid şi se trântesc... era din ce în ce mai apropiată.
De uşile de interior cred că a şi uitat ce ne-a zis... Pe aia de la baie o ţineam deschisă cu sticla de spirt, iar pe aia de la bucătărie cu una de vin goală. Ăleia de la dormitor i-am bătut un cui în parchet.
De bazinul de apă la wc nu s-a uitat. Am cumpărat unul nou după vreo 3 luni. Uşa de la intrare ce-i drept, s-a schimbat relativ repede, după o lună... asta după ce trecusem deja prin emoţiile iadului, venind acasă şi gasind-o deschisă şi pisicile pe scara blocului.

După asta am descoperit furnicile... mai ales în sufragerie, sub parchet... apoi în baie în mâncarea lui Taku. Apoi bazinul de wc spart care curgea şi plăcile de faianţă lipsă din bucătărie, iar golul acoperit cu autocolant. Apoi am descoperit şi alte plăci de faianţă ce urmau să cadă la cel mai mic şoc.

Dar cel mai grav şi mai grav a fost... apa caldă. Am fi vrut să o descoperim noi. Dar nu se putea. Presiunea pe duş era undeva la nivelul unui pipi relaxat. Deşi ăla e cald. Asta nu era caldă... decât după vreo 30-40 min de curs... metri cubi irosiţi degeaba şi bani aruncaţi la întreţinere. Care întreţinere a fost aproape 200 lei pe martie... în condiţiile în care închisesem caloriferele, dar plăteam că trece apa caldă prin ţevi, că aşa e la noi în România... plus nuşcât pe salariile administraţiei... nişte nebuneli d-astea... Oiiiii!

Acestea fiind zise, ne-am gândit noi la început de iulie, să vorbim cu proprietara şi să negociem dracului ceva... măcar un 200 de euro şi încercăm să suportăm neajunsurile. Evident nu i-a convenit dar ar fi vrut să ne scadă, că e mai sufletistă aşa... dar că domne, soţul ei nu e de acord, că el vroia 300 euro pe apartament, dar a fost de acord şi cu 250 că ne-au plăcut şi baliverne d-astea ieftine... Flexibilitate zero, lăcomie şi nesimţire maximă. Că aşa e proprietarul român căpătuit pe vremea lu' ceaşcă, apoi disponibilizat de pe cine ştie unde cu salarii compensatorii, care se trezeşte cu două apartamente şi o casă şi se gândeşte el să se îmbuibe pe spinarea altora. 300 euro pe ce prietene? Pe un apartament fără termopane, cu gresie şi faianţă de cel puţin 30 de ani, uşi varză şi pereţi cu calciu stropit, în care apa vine după juma' de oră şi mai mult pică decât curge? Succes la închiriere atunci.

Şi ne mutăm din nou. În nici două săptămâni am şi găsit unde. Condiţii frate. Tot 250 de euro, dar: termopane peste tot, cu plase de ţânţari şi tot tacâmul, aer condiţionat, renovat recent, gresie şi faianţă noi şi foarte mişto. Presiune la apa caldă de te intimidezi în baie... şi cu încălzire instantanee. Ah şi să nu uit... mobilat! Singurele chestii vechi din tot apartamentul ăla sunt şifonierul şi biblioteca, dar sunt din lemn masiv, solide, şi nici nu arată rau... iar aragazul nu are aprindere electrică şi e mai mic.
Şi pe deasupra se află în cartierul în care m-am născut, o să-mi fac din nou cumpărăturile în Piaţa Obor, pe care o iubesc şi este muuuult mai mare şi mai ieftină decât rahatul ăla de Crângaşi... iar mama nu o să mă mai fută la icre că iar i-am luat tigaia de clătite... pentru că în 5 minute e la mine şi o recuperează.

De data asta simt eu că e de bine. În curând o să vă salut cu ceva dulce... de început nou în casă nouă. 

miercuri, 6 iulie 2011

Voi aţi luat BAC-ul?

 
Dacă tot e la modă să vorbeşti zilele astea de BAC, de tragedii, de drame, de lacrimi, de prostie... vă supun şi eu atenţiei ceva din aceeaşi categorie. Făceam un browsing de rutină pe bestjobs şi găsesc următorul job:
 
SPECIALIST RELATI PUBLICE

Angajatorul recrutează din Bucureşti
Middle-level, Senior-level bla bla bla
Salariu 1500 euro/lună
Pentru a putea aplica, avem rugamintea sa transmiteti CV-ul dvs. pe urmatoarea adresa de e-mail: fseimplementare@yahoo.com

Descrierea jobului n-are relevanţă, unele fraze sunt cu diacritice, altele nu, deci e clar un copy paste din mai multe surse, dar oricum nu mai contează.

Am trimis şi io mail la adresa aia foarte profi, pe domeniu yahoo şi le-am zis aşa:

Buna ziua,

Aş dori să aplic pentru postul de Specialist Relati Publice postat pe Bestjobs.
Am văzut că salariul este de 1500 euro/lună. Eu aş dori 2000 euro/lună, pentru cei 500 euro extra, ofer cursuri de limba română, gramatică, cu accent pe modulul - Unde punem doi "i" la sfârşitul cuvintelor şi unde nu. Îi invit pe toţi angajaţii dumneavoastră, care nu ştiu să scrie şi să se exprime, să se înscrie la acest curs.

O zi excelentă,
Eu

P.S. Da, m-am semnat.