sâmbătă, 25 iunie 2011

De ce mi-a plăcut la Don Taco?

 
Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, am avut acum ceva vreme o experienţă deloc plăcută la un restaurant bucureştean pe nume El Torito, experienţă care nu s-a rezumat numai la timpul petrecut în incintă, ci şi la jignirile ulterioare ale patronului (aşa a zis el) în comentarii (şterse evident) pentru că mi-am permis să nu apreciez pozitiv preţiosul lui restaurant. Pentru că... nu-i aşa, în România nu ai voie să ai păreri proprii, iar dacă le ai, şi sunt negative, automat eşti înjurat ca să-ţi retragi cuvintele... pentru că "evident" nu ai cum să ai dreptate.
Bineînţeles că m-a afectat fix la nivelul negrului de sub unghie. Probabil şi pe El Torito la fel... din această cauză cred că au mai avut cel puţin 3 oferte pe site-urile de reduceri, nu mai face faţă traficului serios de clienţi (sic).

Ambiţioasă fiind însă, am ţinut neaparat să văd totuşi, ce mai e pe piaţă la capitolul mâncare mexicană, să nu rămân cu impresii greşite. Aşa că am început cu primul căzut în mână... pe nume Don Taco. Oferta suna cam aşa: Nachos Chips & Salsa + Fajitas din muşchi vită şi piept de pui, cu legume mexicane macerate în bere şi tequila, servite cu orez Mexican şi salsa. Woaaaaw! Bine, a fost dublu woaw, că era şi surpriză cu ocazia împlinirii unui an petrecut împreună (oficial mă refer, adică pe 13 mai).

În primul rând locaţia foarte mişto. Multă vegetaţie în jur, atât de multă, încât dacă abordezi strada din unghiul nepotrivit, posibil să nu-l găseşti printre copaci. Terasă afară, gard de lemn mahon... înăuntru lumină obscură de birt mexican, hostessă bronzată şi toată numai un zâmbet, plante verzi şi mari peste tot, sombrero, mult lemn şi piatră, două săli, una pentru nefumători (cea care avea şi mai multe ferestre şi plante).
Apoi servirea ca la carte, toţi îmbrăcaţi clasic, alb-negru... nu trebuia să te uiţi după ei. Ba chiar mi-a plăcut barmanul, pe care cred că l-au angajat special mai ţiganos cu mustaţă, ca să se încadreze perfect specificului :)

Am început cu nachos şi salsa (a doua poză de pe rândul de jos). Foarte bune... însă... cred că mi-aş fi dorit sa fie mai iute treaba. Asta în mintea lor cică era un aperitiv! M-am chinuit să-l termin şi mă întrebam îngrijorată cum dracului mănânc şi fajitas! Fajitas care au venit aproape imediat, cu clopot de metal pe farfurii... şi după ce le-a aşezat tacticos pe masă... ospătarul a aşteptat 3 secunde să fie sigur că are atenţia noastră totală şi nedisimulată, apoi a ridicat clopotele în acelaşi timp... pentru efectul de uau! - prima poză de pe rândul de jos, numai că era rotundă farfuria.
  

Ce-mi pare rău este că nu am reuşit să identific toate legumele, era cel puţin una mai neobişnuită meleagurilor noastre, carnea absolut delicioasă, însă KdD a trecut repede şi la legumele mele, vădit impresionat de modul lor de preparare. Nuş cum vine asta macerare în bere şi tequila, dar cred că încerc şi eu acasă. Oricum, am stropit din belşug cu bere, deşi nu cred că în cantităţi egale cum ar fi trebuit, şi slavă domnului că nu am avut şi desert.
Ne-a prins şi torenţiala la fix ca să mai stăm, că tare bine era cu muzica aia mexicană de adormit cu burta plină... Nu mai ştiu cât am râs, am vorbit, am făcut planuri îndrăzneţe să plecăm cu câte o sombrero pe cap and act natural, like nothing is wrong. Am promis că ne întoarcem cu siguranţă, mâncare bună bună, prezentare la sentiment, servire impecabilă şi atmosferă relaxată.

Am ajuns acasă satisfăcuţi şi am apucat să ne documentăm. Imi place sloganul: Don Taco, restaurantul unui bucătar cu bun gust... iar din câte văd pe site, maestru culinar, ce participă la diverse expoziţii culinare şi mese de protocol. Foarte tare! Cică Jimmy Constantin îl cheamă şi şi-a deschis restaurantul în 1999. Aha, şi eu de abia acum îl descopăr? Ah, şi dacă vă uitaţi pe site, veţi vedea şi meniul. Preţurile sunt decente zic eu, nu jupoaie pielea de pe tine, dar nici mici nu sunt, pentru că după cum ştim cu toţii, mâncarea bună nu este niciodată ieftină.

Eu închei aici că deja am bălit toata tastatura şi mă gândesc numai la salsa şi la legumele alea marinate. Asta a fost, cu restanţa pe care sper să o iertaţi, evenimentul lunii mai, 1 an împreună, sărbătorit la Don Taco şi redat un picuţ mai târziu aici.

Later edit: Mai jos vedeți o mostră de discriminare. Așa se bea bere la noi în familie.


  

sâmbătă, 18 iunie 2011

Astăzi e ziua mea!



LA MULȚI ANI și să nu uiți niciodată că, în fond și la urma urmei, nu conteaza anii pe care i-ai acumulat într-o viață, ci felul cum i-ai trăit până acum! De la înălțimea și măreția vârstei pe care ai strâns-o așa cum ai știut tu mai bine, sunt sigur că vei găsi pe viitor inspirația necesară pentru a stoarce existența ta de tot ce este mai bun și mai frumos.
Să fii sănătoasă și norocoasă că fericiți erau și ăia de pe Titanic!
Ceea ce urmează este un mic și insignifiant cadou, sper să te bucuri de el!

Distracție plăcută și chef de viață!

luni, 13 iunie 2011

La mulţi ani Taku!

 
Astăzi, cel mai iubit dintre motani, împlineşte 3 anişori. În cinstea lui am halit pe nerăsuflate tortul ăsta... iar el a halit o conservă de iepure cu ficat de... iepure. Mirosea bine!
Apoi nu mai ştie ce a făcut... e praf! Vă pupă insistent miorlăiciul Taku...