marți, 24 mai 2011

Ce mai mâncăm când nu avem ce să mâncăm?

 
Toţi ştim cum e înainte de salariu... E jale. Mai ales dacă vine şi chiria... E jale. Te cauţi prin cămară de nişte ciuperci şi orez. Jale!
Eh, în astfel de zile în care te gândeşti că totuşi o salată pe zi nu e chiar aşa rău, doar face bine la siluetă, nu?... sună o prietenă ce tocmai se întorsese de la festivalul modei de la Paris. Zice hai pe la mine că ţi-am adus ceva bun bun de tot. Gândul mi s-a dus automat la nişte brânză mucegăioasă, că tot vorbisem cu ea pe messenger şi îmi povestise cu ce se delecta pe acolo...

Eh, dar nu m-am aşteptat chiar să-mi aducă cea mai cea, brânză împuţită posibil. Să ne înţelegem, fata e cunoscătoare. Deşi e tânără şi mai are multe de învăţat, a umblat atât de mult pe planeta asta... încât le ştie pe toate. În principal ştie cu d-astea împuţite. Aşa că fata mi-a adus aşa:

1. Camembert de chevre, din lapte nepasteurizat. Necunoscătorii care se cred cunoscători trebuie să se menajeze, să nu le plesnească vreo venă. Camembert se face şi din lapte de capră. Mai jos, aveţi două poze... sper să nu ajungă putoarea până la voi...


2. Bouche de chevre - de departe împuţiciunea mea preferată. De fapt nici nu pute aşa tare, e soft, fină, se topeşte în gură şi creează dependenţă. Când voi călca prima dată în Franţa, stiu unde mă duc glonţ. E ca un fel de gelato pentru vizitele în Italia. Îmi plouă în gură chiar acum!
 

Merge la fix cu cremă de porcini si trufe negre, alături de un Bordeaux.

Mai lipsea nişte prosciutto crudo şi deja era orgasm multiplu.

Later edit: Imi pare rău că nu am apucat să fac şi poze... acu' vreo două luni mai primisem un Camembert, de data asta de Normandie, de la un prieten ce se întorsese din Belgia. Bietul de el, cică a distrus jumătate de avion, iar când a ajuns în Buc, mă suna disperat să vin să îl scap de împuţiciune din frigider, că îi contaminează ciorba...  Of, Doamne! Îmi iubesc prietenii care pleacă prin Străinezia.
 
 

vineri, 13 mai 2011

La mulţi ani nouă!

  
Astăzi se împlinesc pe de-o parte 3 ani de la cununia civilă cu Mortu', 2 ani de la despărţirea definitivă tot de Mortu'... şi pe de altă parte şi cel mai important... un anişor de relaţie oficială cu KdD.

Este prima şi ultima dată când punctez aceste lucruri... de acum în colo se va ţine cont doar de ultima parte şi cea mai semnificativă.

La mulţi ani fericiţi nouă, în linişte şi calm, cu înţelegere şi iubire. Să ne fie viaţa mereu o aventură...
 

vineri, 6 mai 2011

Sosia lu' Taku

 
Ia uite ce am găsit eu într-un părculeţ... Tot neagră, tot cu ochi verzi, coadă lungă şi elegantă... afectuoasă, lipicioasă, zăpăcită, zbenguită... DA, este sosia lui Taku. Ne-am tot gândit cum ar fi să o luăm acasă, să i-o arătăm tâmpitului... dar, din păcate... ne-am abţinut.
Deci, ea este Taka: