joi, 9 septembrie 2010

Amore a Roma - Sezonul 2 - prolog


Prolog - In genunchi ma'ntorc la tine (6 august 2010)


M-am intors. Sunt acasa. Deprimata. De ce? Pai nu va uitati in jurul vostru? D-aia! Daca va trimiteam acum bezele de pe un vaporas micutz de pe langa Costiera Amalfitana, mai ziceam... dar asa... de rahat. Pentru inceput chestiuni organizatorice, ca in bancul acela...
Dat fiind faptul ca Sezonul 2 a durat aproape 1 luna, o sa-mi fie greu sa numerotez episoadele pe zile, ca in Sezonul 1, asa ca o sa merg pe aventurile cele mai importante, ca sa reusesc sa va port cat mai fidel (si logic) pe aripile calatoriei mele.

Daca in primul sezon al acestui serial de succes, episodul pilot a inceput cam... mirositor, cu o italianca si niste usturoi, acompaniata de muzica lautareasca si 2 ore de somn inainte de avionul extrem de matinal, de data aceasta am decis ca personajele noastre sa se maturizeze, sa se responsabilizeze, sa-si organizeze cu mai multa grija programul. In consecinta, am eliminat din meniu greoaia friptura cu cartofi prajiti si mujdei de usturoi... si am adoptat o alimentatie mai sanatoasa si mai usoara cu o zi inainte de zborul cu avionul, respectiv o shaorma picanta si mare, servita inca devreme, adica la 11 noaptea.
Bagajele nici ele nu s-au facut mai repede, la ora 12 inca erau la stadiul de combinatii mentale... si au durat mai bine de o ora. Ceea ce a fost absolut fabulos, trebuie sa admiteti, deoarece am castigat 1 ora in plus de somn... am dormit chiar 3 ore!!!!! Asa ca trezirea brusca de la ora 4 jumate a fost un pic mai blanda de data asta, au fost chiar mai putine injuraturi, m-am impiedicat mai putin de mobila si de tocurile usilor si chiar am reusit sa nu uit nimic acasa. Deci avem de-aface cu un progres, trebuie sa recunoasteti!

Asa... mai departe raspundem ascultatorilor. Astazi, intrebarea: “cum treci la vama 2 borcanele de dulceatza, ce depasesc evident limita de 100 ml permisa?” Redactia raspunde: incercati cu o rochita frumusica, o sandalutza cu toc, colturile gurii agatzate de urechi, o energie pozitiva ce emana din decolteu, o atitudine deschisa de la rendez-vous in jos... apoi porniti la salutat toti vamesii, dati din gene rapid, pana simtiti curenti de aer in jur... totul este sa le captati atentia, sa le lipiti ochii de ochii dvs., pana trec bagajele. Mai faceti cu ochiul de final, le urati o zi excelenta, va umeziti in reluare buzele, va luati bagajele de pe banda si plecati. Cam asta e tehnica. Nu necesita decat poate putin exercitiu acasa, mai ales la partile soft, cu genele sau cu umezitul... in rest be cool, be yourself.
Eh, acu’ o sa intrebati ce dracului cautam eu la vama cu doua borcane de dulceatza. Simplu. Vroiam sa duc in Italia insorita niste dulceatza de soc, sa impresionez gazda. Nu ca italienii n-ar avea soc... au destul, dar probabil cred ca e otravitor, pentru ca nu fac nimic cu el...

Revenind la problema cu vama... eu sunt convinsa ca as putea sa incerc sa trec si cutite, pumnale, arme de foc, animale vii adormite, sau chiar substante periculoase, cum ar fi o sticla de vin sa ma cinstesc si eu in avion. Chiar as avea atata incredere in mine incat sa incerc chiar si cu o katana la purtator. Singura problema ar fi sa nu dau peste vamesi femei... dar cred ca ma pot adapta...

Oricum KDD a jurat ca nu ma lasa singura in aeroport niciodata, ca nu e sigur ca ajung unde trebuie sau ca ma mai intorc acasa!

De ajuns la Roma am ajuns. A doua oara. Cu bine as putea spune, in ciuda turbulentelor. Este la fel de fabuloasa. Sunt la fel de indragostita de ea... Acu' ... io stiu ca sunteti curiosi... dar cu putintica rabdare... stiti voi... continuarea in episodul viitor!

- va urma -

Un comentariu:

Iaţcu spunea...

Fa-te frate cu Pitbulitza daca vrei sa treci vama cu dulceata, zice o populara vorba din batrini.