vineri, 17 septembrie 2010

Amore a Roma - S2 - Episodul 6


- continuare -


Episodul 6 – Castelli Romani


Nu stiu alţii cum sunt, dar eu, când vine vorba de efort fizic, mă gândesc maxim la... în picioare cu spatele la faianţa băii sau pe la spate în bucătărie, cu burta pe masă... aşa că dacă vă gândiţi la drumeţii, urcat pe munţi sau diverse sporturi, mers la sală, etc. – pe mine mă găsiţi la bar cu paharul de vin în nas, „admirând” o bucată de slană ardelenească afumată bine, împănată cu ceapă sau usturoi, pe o bucată de pâine caldă abia scoasă din cuptor. Şi asta nu pentru că nu mi-ar plăcea să mă mişc. Teoretic io mă visez cu 25 de kile de rucsac în spate, călare pe... creasta Făgăraşului (la ce vă gândeaţi?)... practic în schimb... lenea-i mare şi hai să fim serioşi, nu văd rostul!
Aşa că ce am făcut eu în acea zi memorabilă de 20 august, a fost absolut ieşit din comun, chiar şocant aş putea spune, inclusiv pentru mine. Şi când mă gândesc că totul a pornit dintr-o glumă, glumă pe care tot eu am stârnit-o... şi am ajuns să merg pe jos 14 km!!!

Se făcea că era o zi de vineri. Plănuisem în urma dezbaterilor ceva excursii în afara Romei. Îmi luasem notiţe cu foarte mare atenţie, în ziua precendentă şi, dat fiind faptul că zona Castelli Romani este destul de mare, am stabilit că într-o zi facem Rocca di Papa şi Castel Gandolfo, iar în altă zi Nemi. Oricum în zonă sunt destule obiective, le-am împărţit şi noi după priorităţi.
Până aici n-aţi înţeles nimic. Eram sigură! Aşa că ataşez una bucată hartă, să ne dumirim cum stau treburile. Vă rog urmăriţi cu atenţie şi nu mă întrerupeţi, fiţi atenţi, că nu stau să explic de două ori, dacă vă pierdeţi pe drum şi nu ştiţi să vă întoarceţi, e nasol. Deci!


Primul obiectiv: Rocca di Papa

Orăşel mic de munte, aflat la 26 km de Roma şi în vecinătatea lacului Albano, a devenit celebru pentru că era des vizitat de Sanctitatea sa Papa Eugeniu al III-lea. Construit în întregime pe stânci şi ajungând până aproape de 900m înălţime, Rocca di Papa deţine nişte privelişti absolut breathtaking. Străduţele sunt mici, înguste, destul de abrupte, pietruite şi foarte colorate... flori, rufe întinse la balcoane, băncuţe, oameni veseli, copii, caţei, bătrânei aşezaţi pe scări în faţa casei, citind ziarul. Dacă nimereşti şi când se ţine bazarul, tacâmul e complet. Îţi poti delecta ochii cu de toate, de la haine, până la bijuterii hand made unicat, produse lactate autohtone, tot felul de condimente locale, ciuperci şi alte bunătăţuri.


Noi am ajuns acolo relativ devreme, până în prânz, cu autobuzul extraurban şi cum aveam destul ore de omorât, conform graficului impus, ne-am apucat de plimbări. După ce ne-am plimbat noi cam o oră şi jumătate, am căscat gura la bazar, am făcut poze, ne-am întrebat cât de rău o fi să te trezeşti dimineaţă, să-ţi bei ceaiul pe terasă în timp ce admiri Roma de sus, ne-am dat seama că avem cam mult timp la dispoziţie.
Autobuzul către Castel Gandolfo pleca peste câteva ore, zic ce dracu’ facem până atunci? Ne uităm pe ghid, studiem harta, facem un brainstorming... eram în impas. La un moment dat însă... pe mine mă loveşte inspiraţia! Ce-ar fi... dacă am merge la Castel Gandolfo... PE JOS??? Mă urmăriţi? Deci să ne uităm pe harta! Noi suntem în Rocca di Papa şi dacă aruncăm aşa o privire peste lacul Albano, vedem Castel Gandolfo, deci tre’ să ocolim un lac. Eeeee, da’ nu e mult, ia, câţiva km, ce mare scofală, ne plimbăm! Fleur a l’oreille!

KDD... oarecum îngrijorat de amploarea ideilor mele creţe, mă ia de o cracă şi mă duce spre o balustradă, de unde se vedea frumos lacul, şi îmi zice. Vezi tu chestia aia de peste lac? Aia mică mică, acolo în zare? Eeh, ăla e Castel Gandolfo. Şi tre să ocolim lacul prin stânga...


Mă uit în stânga... mare al dracu’ lacul ăsta! Brusc îmi piere cheful, fac un calcul rapid, vreo 7 km... aoileu, mult taică, mult, gata, abandonăm misiunea.
Ete şi fix în acel moment, îl apucă pe KDD o mâncărime în partea dorsală şi începe cu „nu domne, hai să mergem, hai că putem, ai vrut adventure, îţi dau eu adventure!” Şi uite aşa ajung eu în poziţia opusă, să încerc să-i bag EU minţile în cap Ţâfnosului. Şi când îşi pune Ţâfnosul ceva în cap, apăi s-a terminat avec la şmecherie. Tot ce am reuşit să obţin a fost o deturnare de traseu, deoarece mi-a venit o altă idee creaţă... că văzui eu pe hartă foarte aproape, un pic mai la sud... la o aruncătură de băţ, ce să mai... obiectivul Nemi, programat de fapt pentru altă zi. Şi dacă tot eram acolo... de ce să mai batem drumul altădată, nu?

Aşa că plecăm agale pe jos spre Nemi, cu harta în mână şi cu ochii după mure. Şi Slavă Domnului!, am găsit la mure, de ne-am umflat. Cred că şi drumul ar fi durat mai puţin, dacă nu ne opream din 10 în 10 metri, să ne îndopăm. De fapt, la o analiză mai profundă, dacă nu aveam distracţii de genul ăsta, cred că mi s-ar fi pus pata imediat şi m-aş fi aşezat în mijlocul drumului drept protest. Liderul grupului în schimb a reuşit să controleze starea de spirit cu dibăcie, prin cântece patriotice comuniste, scandări laziale sau cântece militare americane.

Am făcut pipi în pădure, ne-au claxonat maşinile că eram singurii tâmpiţi de pe acolo care mergeau pe jos, iar când am văzut panoul cu Nemi – la dreapta, am crezut sincer că am fost mântuiţi.

Al doilea obiectiv: Nemi

Ce trebuie să ştiţi despre Nemi vă rezum eu fix acum. Este oraşul căpşunilor. Punct. Io, cel puţin, altceva nu vreau să ştiu. Au şi o sărbătoare specială ce se ţine în prima duminică din iunie, când pun la vânzare tot felul de fructe de pădure şi flori exotice, presupun foarte interesante. Dar... în special căpşunile trebuie să vă intereseze. Hai să fim serioşi, nu există nimic mai important pe planeta asta, în afară de căpşuni. Ce pace mondială, criza petrolului, foamete în Somalia! Nu nene... căpşunile sunt sfinte. Sunt lacrimile Venerei la moartea lui Adonis, căzute pe pământ şi transformate în mici inimioare roşii. Sunt mici orgasme papilare, plăceri interzise şi nebunie curată. Dacă vreţi să be wild or something... acolo găsiţi căpşuni din belşug. Eu m-aş muta acolo.




De asemenea acolo mai găsiţi şi izvoare cu apă minerală, un restaurant absolut minunat, situat pe o mică platformă pe stâncă, deschidere la Lacul Nemi şi priveliştile de rigoare, un Borgo medieval şi o bisericuţă cu legendă. Şi când te gândeşti că oraşelul are doar două străzi şi maxim 50 de case!


Foarte interesantă mi s-a părut Chiesa del Crocifisso, o bisericuţă mică aflată la marginea orăşelului, care adăposteşte o celebră sculptură în lemn. Se spune că un călugăr franciscan s-a dus la Ierusalim şi s-a întors de acolo cu o bucată de lemn, pe care vroia să sculpteze un crucifix. S-a apucat omu’ de treabă, a sculptat ce a sculptat şi când se apropia de sfârşit şi urma să-i facă faţa lui Isus, l-a cuprins o foarte mare oboseală. Fiind foarte bătrân se gândea şi că moare şi nu apucă să termine cricifixul, aşa că s-a rugat la Dumnezeu să-l ajute să stea în viaţă până sculptează şi faţa. S-a culcat şi când s-a trezit, chipul lui Isus era deja sculptat şi crucifixul terminat. Şi trebuie să recunosc, mai ales că l-am văzut, că expresia feţei lui Isus este absolut ciudată. Probabil o fi adevărată legenda, mai ştii?

Ne-am învârtit noi pe acolo bezmetici, am făcut poze la tarabele cu căpşuni, până am simţit că îmi pierd şi ultima fărâmă de raţiune, şi fiind femeie, vă daţi seama cam cât de multă aveam de la început, ne-am delectat cu vederea la Lacul Nemi, ne-am relaxat într-un părculeţ, am mâncat ceva, după care ne-am gândit, ce dracului facem mai departe? Tre’ să vedem de unde pleacă autobuzul, când... moamaa ce complicat... iar pierdem vremea aiurea... dar ia hai să ne mai uităm pe hartă puţin. Doar un pic! Deja ne simţeam eroi, ne gândeam că putem să o luăm pe jos spre Napoli sau io ştiu pe unde ni se mai năzărea nouă să ajungem.
Bine totuşi că ne-am fixat o destinaţie mai apropiată, şi anume Genzano di Roma, care era la numai 4 km. O nimica toată. Ne băgăm? 4km cado! Evident istoria se repetă... mure, pipi în pădure... secera şi ciocanul... dar recunosc că am trişat un pic. Cu 1 km înainte de Genzano, s-a oprit un nene cu o dubiţă de transport persoane, care ne văzuse probabil şi în Nemi, şi s-a oferit să ne ducă. Nu puteam să refuzăm generoasa ofertă, aşa că am ajuns în Genzano un pic mai repede decât preconizasem.

Obiectivul final: Genzano di Roma

Oraş foarte vechi, cam de prin 1100, situat de cealaltă parte a Lacului Nemi, este celebru pentru Sărbătoarea Pâinii Casareccio (un fel de pâine de casă) şi pentru procesiunea dell’Infiorata, în care aleea principală ce pleacă din centrul oraşului şi duce spre Catedrala della Trinita, este tapetată cu adevărate opere de artă, făcute din flori. Nu am cum să explic, trebuie să pun o poză ca să înţelegeţi. Mă urmăriţi? Ia uitaţi-vă ce fac oamenii ăia!


Cum deja ne-am învăţat, avem în program privelişti (în special Nemi văzut de departe, peste lac... că să te cruceşti de cât ai fost în stare să mergi pe jos)... străduţe în pantă, parcuri, un Castel impunător dar urât cu spume şi o Catedrală închisă pe care nu am putut s-o vizităm.
Ce-am făcut noi special? Ne-am aşezat cu curul pe nişte scări, în faţa catedralei, spre amuzamentul unor cretini dintr-o maşină cu număr de Vrancea, care probabil ziceau în sinea lor: „ia uite-i şi pe ţăranii aştia de englezi cum stau ei pe jos ca proştii!” După ce ne-am delectat cu nişte chipsuri şi apă rece de la un izvor de lângă noi... am mai fentat un cuplu tipic de români: cocalarul şi piţipoanca proastă, care îşi etalau treningurile şi lanţurile de aur şi poluau peisajele pitoreşti.
Ne-am plimbat ce ne-am plimbat şi am mai fi mers şi la Castel Gandolfo pe jos... dar deja ne părăsise cheful şi când am văzut în zare autobuzul pe care scria Roma... ne-au venit în minte nişte imagini pornografice cu nişte pulpe la grătar cu cartofi prăjiţi, cu mujdei de usturoi şi muuult vin. Aşa că am lăsat naibii aventurile şi am plecat spre casă ca oamenii normali, hedonişti, gurmanzi şi alcoolici.

Tragem linie şi avem aşa: în Rocca di Papa am explorat vreo 3 km apreciez eu, apoi 5 km până la Nemi, încă 1 km aiurea prin Nemi, plus încă 4 km spre Genzano şi probabil încă 1 km prin Genzano. În total avem 14 km oameni buni! (bine hai, de fapt 13, că ne-a dus nenea ăla cu maşina atunci... dar totuşi!) Nici până în ziua de azi nu îmi vine a crede, lui KDD nici atât, cum de a putut el să se ia după ideile mele geniale, în loc să-mi dea una după ceafă să-mi revin în fire. Sper că m-aţi urmărit cu atenţie cu degetul pe hartă şi dacă v-aţi pierdut, vă recomand să o scoateţi la imprimantă, să luaţi un pix şi să reluaţi povestirea.

KDD: „Eşti total dusă cu capul!
Eu: „Taci din gură că data viitoare facem Rocca Priora, Montecompatri, Frascati... în total 11 km, ce mare scofală!
KDD: „Şi ce dumnezeu vrei să vezi în Frascati?
Eu: „Să văd, nu vreau nimic... poate să beau!

Apropo, ştiţi cum am făcut mujdeiul în Roma, având în vedere că ăştia nu au ulei de floarea soarelui decât special pentru prăjit cartofi şi nici smântână sau iaurt d-ala cremos? Eh, l-am făcut şi anume cu ulei de masline şi mascarpone. Ve lo dico io, assolutamente delizioso, una meravigliosa senzatione gustativa. Eh, veramente!

- va urma -

5 comentarii:

Monica spunea...

''cu ulei de masline şi mascarpone. Ve lo dico io, assolutamente delizioso, una meravigliosa senzatione gustativa. Eh, veramente!'' - e smetti di pensare in inglese ed invertire le parole :)) :)) si dice ''una sensazione gustativa meravigliosa'' (nn esiste senZaTione :D )

apoi....
mai mama chiar asa moldoveni sa fie romanii sa nu aibe ei bunatate de olio di girasole? mahhh m'as mira io cred k nu l'ati gasit voi....peste tot e plin ! si'apoi ''lumea'' asta nepriceputa nu te'a invatat ca smantana EXISTA !!! insa e la cutie de iaurt de 500gr si ii zice YOGURT TOTAL 3,5% ...cum sa strici tu bunatate de mascarpone cu care se face NUMA' tiramisù ... si'apoi mascarponele nu e acru nene,E DULCE ! offffff,cand n'ai un batran la casa.....lo noleggi :-)


in rest ce sa zic,m'ai lasat.....SENZA PAROLE cu minunatiile pe care le'ai aratat mai sus,intr'adevar SPLENDID acel covor de flori,strazi facute numai din flori......nici nu mi'am imaginat sa existe asa ceva....ca sa nu mai vorbim de ''tara capsunilor''...chiar,ne mutam acolo ? :-)

Bestia spunea...

Tu ai intrat in florile alora ca sa faci poze, sau te-ai incadrat in randul lumii si te-ai postat pe alee, alaturi de muritori? :))

un_strain spunea...

Well...was..well..

Iaţcu spunea...

roca di papa este o piatra comestibila?

Pitbulitza spunea...

Comestibila e piatra ta de la rinichi bah! Ce? Ti-ai revenit la viata? Din cauza ta am stricat 5 kile de arpacas de coliva. Fugi d'aci!