miercuri, 15 septembrie 2010

Amore a Roma - S2 - Episodul 5


- continuare -

Episodul 5 - Ferragosto


V-am zis eu într-un articol precedent, în care v-am provocat, sper eu, multe bale şi tentaţii gustative, că vă păstrez ceva special pentru o altă zi mai specială. Această zi, numită Ferragosto este celebrată pe 15 august și face parte din Feriae Augusti, ce se țineau în cinstea lui Augustus. În antichitate se sărbătorea zeița fecioară a Lunii, Diana Lucifera, protectoare a femeilor care stau să nască, de aceea în cursul istoriei această dată s-a consolidat drept o celebrare a feminității și fertilității. Odată cu creștinismul, Biserica a înlocuit aceste sărbători păgâne cu Sfânta Sărbătoare a Fecioarei Maria: Adormirea Maicii Domnului în cultul ortodox, și Înălțarea Fecioarei Maria (L’Assunzione della Madonna) pentru biserica romano-catolică.
Foarte propice a fost şi că a picat fix duminică, ceea ce a sporit atmosfera de sărbătoare. Dar să ne întoarcem puţin în timp, să vedem tot tabloul.

După cum spuneam, fiind o sărbătoare foarte importantă, se cerea o pregătire temeinică şi atent studiată. Evident în acest sens... se cerea o vizită la piaţă, pentru o tură de cumpărături, aşa că am purces agale spre Vittorio Emanuele, în ciuda cerului înnorat şi ploii care ba turna... ba stătea. Când am ajuns la piaţă, parcă am intrat într-un haos generalizat. E acelaşi lucru ca şi pe la noi pe la Obor, numai că pe Obor îl cunosc ca-n palmă şi ştiu să mă organizez... acolo nu mai ştiam de capul meu, mă învârteam aiurea ameţită, nu mă mai puteam concentra, nu mai ştiam de ce venisem acolo, unde eram şi în final aveam mari dubii cu privire la identitatea mea. Spre deosebire de pieţele noastre, toţi negustorii vor să te agaţe şi strigă la tine din toate părţile... signoraaaaa, daaai, signoraaa vieni, vieni!!... ceea ce amplifică ameţeala cu care te alegi de la început.
Din toată piaţa, cel mai mult mi-au placut tarabele de peşte. Erau foarte mari, arătoase, cu tot felul de peşti ciudaţi, caracatiţe şi alte vietăţi marine, mai mari, mai mici, îţi alegeai ce vroiai şi la final vânzătorul te întreba şi dacă vrei să-ţi cureţe ce-ai cumpărat. Ah, pe gratis!




Mergi mai apoi la tarabele de legume şi fructe, că sunt în drum. Păăăi, ce pot să spun, recunoşti cartofii, ardeii şi morcovii, în rest te opreşti şi începi să-ţi pui întrebări. Roşiile sunt de vreo 5 feluri şi 3 culori. Nu am aflat la ce folosesc ei roşiile pe jumătate coapte sau chiar verzi ca gogonelele noastre... că murături sigur nu pun. Mă rog... Mai departe şi cu banala ceapă ai dificultăţi, pentru că afli că mai există şi un soi alb, despre care nu ştii nimic şi habar nu ai de ce l-ai cumpăra pe ăla şi nu pe ăla galben.
Ardeii nu’s ca la noi drepţi, buni de copt... nooo, sunt foarte mari şi foarte creţi, de toate culorile posibile... spre fericirea mea am văzut că există şi la ei capia. Dovlecei găseşti... vreo 4 sau 5 feluri... nu sunt sigură, deoarece ultimul fel cred că l-am încadrat eu abuziv la dovlecei, în ciuda excrescenţelor ciudate de pe suprafaţă. Vinete am găsit cu chiu cu vai, ceva să semene cu ce coacem noi în România... ăştia deşi mănâncă de sparg melanzane (vinete) nu le prepară aşa, le fac pane, le pun în diverse salate, dar coapte, tocate şi făcute salată, nu.
La tarabele de fructe nu sunt probleme, recunoşti tot, ba chiar te miri de preţurile mici. Nu există nimic peste 1 euro... aşa că merge să bagi rapid nişte prune rotunde care în Romania sunt cel puțin 80jdemii, sau chiar struguri albi de masă, care la noi ajung chiar la 100. Deci să-i ia dracu’ pe români.

Cele mai naşpa din toată piaţa sunt fix tarabele românilor. Da, există tarabe „speciale” de români, care comercializează produse româneşti şi de unde cumpără probabil românii din Italia, cărora le este dor de cabanoşi, de afumăturile noastre specifice, de carnea tocată amestec sau telemea de vacă. Acolo găseşti inclusiv Borş magic sau zahăr vanilat, verdeţuri ca leuşteanul, de care italianul nici nu cred că a auzit. Iniţial am fost foarte încântată, mai ales că aveam nevoie mare de nişte carne tocată amestec, un picuţ grasă... însă m-am uitat mai atent şi am fost surprinsă să observ că mare parte din produsele de acolo sunt de foarte proastă calitate, vechi şi chiar stricate. Carnea tocată era de fapt grăsime tocată cu urme de carne, care mirosea cam îndoielnic, puii băteau spre albastru-verzui... iar mai departe nu m-am mai uitat, că mă lămurisem.
Mi s-a explicat mai apoi, că e chiar logic şi normal să fie aşa, având în vedere că se întâlnesc nefast doi factori favorizanţi, şi anume categoria socială inferioară a românilor ce cumpără de acolo (moldoveni nespălaţi şi proşti sau ţărani fără pretenţii) la care se adaugă spiritul întreprinzător al românului care vrea să facă bani cu orice preţ. Rezultă taraba „La Ghiţă şi Dany” ... (da, aşa se numea!)

După ce am terminat cumpărăturile, ne-am oprit la un cappuccino să-mi revin psihic, apoi ne-am grăbit spre casă, deoarece aveam treburi multe. A doua zi aveam masă mare în familie de Ferragosto şi trebuia să fie special. Nu vă obosesc cu pregătirile, însă vă pot detalia meniul.

Aperitive:
* ouă umplute cu pastă de ton cu maioneză şi castraveciori bulgăreşti tocaţi mărunt
* chifteluţe prăjite
* salată de vinete cu ceapă (cunoscătorii ştiu, fac cea mai bună salată de vinete din România şi mai nou, şi din Italia)
* măsline şi roşiuţe cherry

Felul întâi:
* ciorbiţă de perişoare acrită cu Borş magic, că altă variantă nu aveam, dar a ieşit foarte bună

Felul al doilea:
* orata (doradă) filetată în prealabil de KDD însuşi, aruncată rapid în nişte ulei de măsline încins, cu garnitură de pomodorini coapte, cartofi cu rozmarin (deja eram fan) şi tagliatelle di verdure (fâşii de morcovi şi dovlecei călite în ulei de măsline şi vin alb)

Io zic că am combinat cu succes elemente ale celor două bucătării. O persoană anume îşi dorea să mănânce româneşte pentru că îi era foarte dor, aşa că am făcut şi eu o bucurie, dar trebuia să introducem şi ceva local, sa diversificăm. A ieşit ce-am scris mai sus. Am binecuvântat totul cu Frascati, am râs, am glumit... apoi am dormit ca porcii. Apăi, ce-ţi poţi dori mai mult de la viaţă?

- va urma -

2 comentarii:

Monica spunea...

dragostea mea .... pe cat te laud mereu , ptr ca MERITI ptr inteligenta ta SUPREMA (si doar stii ca nu te iau la misto) trebuie CU GREU,cu plansete si jale :)) sa admit chiar si in scris ca ai facut o greseala gramaticala IMMENSA,ENORMA SI ....ce sa mai zic ....nici nu inteleg CUM ''maria vs'' a putut gresi in acest mod pe cat de simplu pe'atat de profund............stii ce e ala un PLEONASM? (intrebare retorica :) e logic ca stii......si'atunci cum MARIA VOASTRA sa admiti acest IMMENS DUBLU pleonasm in spelndida dv naratiune ?

''moldoveni nespălaţi şi proşti''

ai vazut tu moldoveni destepti sau spalati ?

Pitbulitza spunea...

DA, o exceptie care confirma regula. Culmea, Iatzcu este cica moldovean, asa zice el, din Dorohoi. Si este si spalat si destept.

De fapt, mi se zice acum din regie, ca e mai mult Bucovinean... deci teoria ta ramane in picioare.