sâmbătă, 26 iunie 2010

Jurnal de calatorie - Ziua I


- continuare -


Ziua I (16 iunie – miercuri) – Italianca si usturoiul


Asadar, cu usturoiul pe gatlej si ametzeala in cap, am purces catre aeroport, rugandu-ma la toti sfintii sa nu trebuiasca sa folosesc pungile de urgenta din avion si sa imi fac de ras fusta cu volane, buclele de diva si mandria de Pitbulitza. Am mai zis asta.
Desi sunt convinsa uanhandred parsent ca va doriti sa cititi ce culoare avea fusta cand am coborat din avion... nu pot sa va mint... asa ca va dezamagesc si va informez ca am rezistat eroic, am refuzat sub orice pretext sa ma uit pe geam sau sa misc capul de pe tetiera, orice miscare mai brusca cauzandu-mi grave pierderi de echilibru, identitate si scop in viata. Asadar si prin urmare, avand in vedere ca va scriu acum, am ajuns cu bine la destinatie, zdruncinata bine si ragaind a usturoi, cu tot cu bucle de diva si fusta in volane (am mai zis asta). Noroc ca nu trebuia sa deschid gura sa vorbesc, eu nestiind italiana, ca altfel... se golea toata Roma.

Dar de ce sa ma lungesc, ca deja am ajuns la Roma si eu tot despre mine vorbesc.

Am aterizat cu chiu cu vai, multumita unui foarte prost pilot de la Wizzair, pe care l-as concedia si as angaja niste piloti romani... ma rog, pe unii dintre ei, care nu au plecat pe la companii serioase si au ramas tot ca prostii la armata. Deci cum spuneam, am aterizat pe Ciampino, un aeroport micutz, cam cat Baneasa dar mai modern si mai shic, dat fiind faptul ca m-au asteptat cu covor rosu, caviar si sampanie, fotografi si reflectoare, care sa-mi puna in valoare buclele de diva si fusta in volane. Cred ca am mai zis asta.
Pana sa ma prind eu ca lumea de ce se intampla, m-am trezit pe bancutza in statia de autobuz, cu o sticla de apa italieneasca in mana, cu Corriere dello Sport in dreapta si cu o mare bucurie in piept... drept pentru care am gasit de cuviinta sa trag un tipat de incantare. Nu m-a auzit decat jumate de aeroport, insa italienii fiind foaaaarte relaxati si toleranti, m-au ignorat cu desavarsire. Si pe mine si pe usturoi.

Sa trecem mai departe. Traseul era cam asa: autobuz extraurban catre Metrou Anagnina, capat de linie, de unde luam metroul catre Termini, adica vreo douajde statii, unde schimbam si luam cealalta linie de metrou, cu care mergeam si cu aia pana aproape de capat de linie, adica inca vreo douajde statii, la Eur Fermi, de unde luam autobuzul 707 catre cartierul Trigoria, si de unde ne lasa autobuzul, mai mergeam 200m pe stradutza. Deci nu se poate frate, am aterizat la 8 si de abia la 10,30 am ajuns la Cartierul General, unde printre primele lucruri pe care le-am facut a fost sa trag un somn bun, ca nu mai puteam cu usturoiul ala.
Vorba aia, pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Asa ca am dormit in reprize, cu pauze de mancare si pisare pana a doua zi dimineata. Deci prima mea zi in Roma, a fost o zi extraordinara... pe care am dormit-o.

- va urma -

Un comentariu:

Iaţcu spunea...

Inteligenta tactica! O s-o folosesc si io cu proxima ocaziune, stiuta fiind chestia, de la Bran Stocker incoace, ca usturoiul alunga dracii de vamesi. Ar fi o singuura exceptie: sa ma controleze o dracoasa & sexoasa vamesa prin prohab.