luni, 4 ianuarie 2010

De ce nu's buni copiii?

Mi-a comentat cineva un articol mai vechi (asta) si m-am pus din nou pe ganduri. Bine, in plus caut si motive si lucruri de facut ca sa nu ma apuc de niste materiale la care am dead-line joi, plus ca nu m-am mai contrat de mult cu Varu' Iatcu si parca era pacat sa incep anul fara sa "discutam in contradictoriu"
La inceput de an, toata lumea face planuri, trage linii, gandeste... bla bla. Evident, nu numai pentru viata lor proprie, ci si pentru a altora. De aceea, cam multa lume din jurul nostru, ingrijorator de multa chiar se asteapta de la noi sa ii anuntam ca facem un copil. De unde si pana unde, si ce treaba are sula cu prefectura, nu ma intrebati ca nu am reusit sa aflu.
Eh, imi pare rau sa dezamagesc audienta, dar nu e in plan nici un copil, sau cel putin nu in viitorul apropiat, ca sa nu ma hazardez si sa evit contrazicerile alea... lasa ca vezi tu cand treci de 30, o sa vrei copii. Eu as cam paria ca nu.
Dar hai sa fac un efort sa ma explic, poate asa o sa inteleaga si creierele lor de animale reproducatoare. De ce nu's buni copiii?

1. In primul si primul rand iti da peste cap toata viata. Nu sunt o persoana obsedata de control si organizare, insa atunci cand pornesti de la 0 / zero barat, cand te muti in chirie si dormi pe saltea gonflabila si gatesti intr-o singura oala... cand in sfarsit dupa aproape 2 ani, ai ajuns la o oarecare liniste si armonie, te-ai strofocat sa-ti iei si mobila, si una alta prin bucatarie si poti sa spui ca esti pe o oarecare linie de plutire... cu siguranta nu ai nevoie de un copil, sa-ti dea peste cap tot, sa iei totul de la cap, sa reorganizezi dupa nevoile lui si practic sa iti bagi picioarele in tot ceea ce ai construit pentru TINE si doar pentru TINE pana in acel moment.

2. Sunt egoista si egocentrica. Dragii mei, cu greu m-am maritat. Pe cuvantul meu. Greu. Si aici e vorba de alta mancare de peste. Pot sa fac o analogie, dar maritatul nu m-a deranjat deloc din centrul universului meu, ci doar m-a adus mai aproape de alt univers, al carui centru este sotzul meu. Deci suntem doua centre ale unor universuri care traiesc impreuna. Cu copilul nu e asa. Copilul vine si da buzna. E un univers mai mic, care incearca sa-ti ocupe nu numai universul tau, dar si centrul. Si dupa ce-l ocupa, iti lasa si tie un mic teritoriu de granita sa nu zici ca nu mai ai viata personala. Absolut totul va trebui reorganizat si regandit dupa nevoile lui. Totul se invarti in jurul a ceea ce este bine pentru copil, ceea ce trebuie sa faca copilul, ce este nevoie pentru copil.

3. Cheltuiala mare. Si nejustificata. Adica pa ce ca stau in chirie, ca dam un salariu in casa, ca avem restanta la intretinere 2 luni si la lumina 3, ca nu mai am pudra si rimel si nu stiu cand o sa-mi permit acest lux deosebit de mare, de a avea un cacat de rimel... ultimul lucru care imi trebuie acum este un borac zgomotos, cacacios si consumator de bani. O sa ziceti, lasa mah, ca peste cativa ani.... peste cativa ani ce? Peste cativa ani o sa am casa? De unde? Imi pica din cer, mi-o da cadou Ceausescu? Nu, tot in chirie o sa fiu, poate o sa castigam mai bine, o sa ne permitem mai multe, poate. Si daca o fi sa schimbam locatia, asta e, mare scofala. Pai cu un copil nu merge asa. Nu il iei in traista si pleci din chirie in chirie. Ca nu-l aduci pe lume ca sa-l chinui nici pe el si nici pe tine. Ii transmiti viata cand ai ce sa-i oferi, ca doar suntem fiinte evoluate nu tigani de la shatra.

4. Punctul asta deriva din punctul 1. Se fute de tot viata de cuplu. Da, pentru ca deja tati nu mai este important, este important COPILUL. Inteligentii care citesc si or sa zica, vai, ca nu e asa, ca tre sa sti cum sa jonglezi, le zic sa ma lase cu teoriile si sa se uite in practica. Avand in vedere ca eu am doar 1 bucata bunica disponibila, si aia cu posibilitati marunte, adica pensie de 5 milioane, ca sa ne intelegem, ce fac cu copilul cand vreau sa plec in concediu cu sotzul meu? Sau cand vreau sa ma duc la film cu sotzul meu? Sau cand vreau sa ma plimb cu motorul cu sotzul meu? Sau cand vreau sa fac orice altceva DOAR eu cu sotzul meu? Raspunsul: il iei si pe copil, este gresit din start, va rog. Rezultatul, parintii ajung sa renunte la multe, "de dragul copilului" dupa care se intreaba de ce cacat le-a esuat casnicia si de ce au ajuns la divort.

5. Nu simt nevoia de urmasi. Din start, urmasi implica faptul ca vor prelua de la mine si de la sotzul meu, diverse chestii pe care le vor duce mai departe. Da, stiu, toti vor sa fie frumosi si destepti, sa ia tot ceea ce este mai bun din parinti, bla bla bla. De obicei este exact invers. Si eu si Mortu' tragem destul de pe urma parintilor nostri, de pe urma greselilor pe care le-au facut, de pe urma incompetentei sau pur si simplu nepasarii (probabil ca nici lor nu le-a convenit sa ii deranjeze cineva in universul lor perfect). Este o greseala sa consideram ca noi o sa fim mai breji, sau ca o sa avem copii mai bine educati, sau mai sanatosi mintal. Vom face ori aceleasi greseli, ori vom cadea in cealalata extrema ca sa evitam sa facem aceleasi greseli... si exact cand vom fi mai siguri pe noi, ca am fost mai buni totusi si ca am reusit un rezultat mai bun, exact atunci, iubitul si scumpul nostru copil va face un cacat mai mare decat el, ca sa ne demonstreze ca oricat te-ai chinui, oricat ai incerca, nu exista educatie perfecta, nu exista o reteta de succes.
Daca eu m-am plans ca am avut o mama prea severa care incerca sa-mi controleze toata viata, eu probabil o sa imi las adolescentul in pace, si o sa-i acord libertatea pe care nu am avut-o, si o sa-l consider adult, si o sa fac exact ce nu a facut mama. Si probabil peste cativa ani, copilul meu o sa-mi reproseze ca nu l-am iubit, ca nu m-a interesat de el, ca l-am lasat prea mult liber. Si eu o sa raman tablou si o sa ma intreb daca nu era mai bine sa fi fost ca mama.

6. Ultimul punct ar fi ca urasc rozul si bleu-ul. Pentru ca probabil o sa fiu din nou ostracizata ca imi imbrac copilul in rosu. Si pentru ca oricat m-as chinui, pot sa am supriza neplacuta, ca pe la 5 ani asa cand incepe sa aiba personalitate, sa-mi spuna ca vrea haine roz, ca vrea papusi Barbie si reviste cu Hanna Montana, iar mai tarziu, sa ma trezesc ca vine de la o petrecere si asculta manele, desi i-am facut cultura muzicala si i-am bagat pe gat mai mult Strauss de cat pot eu duce. Pentru ca, da, potentialul meu copil poate avea o personalitate care sa nu-mi placa si sa nu am ce sa fac in privinta asta, decat sa accept si sa tac, ca na e copilul meu. Iar cand in sfarsit voi scapa de el la 20 de ani sau cand o pleca de acasa, o sa rasuflu usurata si o sa-mi mai iau 2 pisici, ca pana atunci astea doua n'or sa mai fie.

Asa ca poate sa rasufle usurata soacra-mea. Nu ii fac curand nepotzei, deci poate sa mai spere la un divortz linistit si fara urmari, ca sa isi recapete pretiosul baietzel inapoi acasa sub protectia ei de mama perfecta.

La Multi Ani!

7 comentarii:

Iaţcu spunea...

FĂ(!)ptură minunată,

incep sa te iubesc din ce in ce mai mult, in special pe mătuşă-mea (in traducere libera, mă-ta)!

E mult mai comod sa stai cu putureaza la soare si sa nu-ti pese decit de confortul personel. Stiu, asa gindeam si io acum ceva ani:
"cum PLM sa renunt la Hopfen Konig in favoarea laptelui praf?"
"abia am aranjat dormitoru (cu un TV enorm), unde sa mai pun si patuţu?"
"100 lei scutecele pe saptamina?"
"150 lei o salopetuta care o poarta max doua luni?"

CACA draga mea PIT
toate astea-s CACA!!!

1. Ce n-as da sa-mi fie data toata viata peste cap de un ţănc(ă) urlato(a)r(e), plin(a) de bale.

Nu mi-am propus sa-ti schimb convingerile. Ar fi stupid, utopic chiar.

2. Egoista zici? Nu, fricoasa, DA!

3. 100 lei / luna / 2 pisici. Cheltuieli juste, chiar necesare!

4. Viata de cuplu oricum se fute dupa o destul de scurta perioada.

5. Urmasii vostri ar fi "ciini morti"? Gata, m-ai convins, te inteleg perfect!

Alina spunea...

Sincera sa fiu nici nu stiu cu ce sa incep. As avea f multe de spus, insa ma voi rezuma la "Nu esti pregatita pt un copil!!!", in prezent sau poate niciodata!Intr-o oarecare masura, ai dreptate dar nu in totalitate. Eu personal cred ca un copil iti poate schimba viata si in bine. Nu sunt de acord cu :"l-am facut si uite ce puslama a ajuns!" Pai inseamna ca tu ai fost cel/cea care a gresit undeva in "schema" si anume privind educatia pe care i-ai oferit-o de-a lungul timpului.Bineinteles ca acel copil are propria personalitate, propriul anturaj, pasiuni, pitici pe creier, etc si tocmai din aceste cauze nu va evolua asa cum speram noi, ca nah....nimeni nu este "perfect", insa eu zic ca merita totusi sa il "concepem" si sa incercam, in masura in care putem sa ii oferim tot ce este mai bun.Pentru ca pana la urma toate in viata trec: bani,masini, faima, bijuterii, farduri, plimbari, cluburi sau mai stiu eu ce...dar copilul ramane si poate ajunge cea mai mare realizare a vietii. Ca stai in chirie, ca iti "deranjeaza casa", ca nu ai timp pt tine, ca iti neglijezi sotzul?Povesti!!! Sunt doar pretexte! Daca ti-l doresti il poti avea oricum!Din ceea ce am citit, am observat numai aspecte negative cum este si normal pt ca nu il vrei, insa exista si o multime de aspecte pozitive de care te poti bucura la un moment dat!

Raluca Ionescu spunea...

Off si cata dreptate are si d-nul Iatcu! Ce mai...a pus puctul pe "i". Felicitarile mele, domnule! Eu ador copiii insa nu ii judec pe cei care prefera o viata lipsita de ei:P. Sustin doar ca acesti copii pot da culoare vietii si pot lasa ceva bun in urma lor!

Anonim spunea...

Parinte de sex masculin: Fa si tu un copil sa aiba si ma-ta ce face!
Parinte de sex feminin cand vii prima oara cu puradelul sa aiba grija de el o ora: Ai facut copil, acu ai grija de el!
Drum pana la aia batranii: 50 ron benzina, 15 lei distonocalm.
Bucuria copilului din tine: neprezfututa!

Anonim spunea...

" bani,masini, faima, bijuterii, farduri, plimbari, cluburi "

Cred ca tocmai am aflat prioritatile Alinei...:)

M.

Iaţcu spunea...

@anonimule,
se pare ca esti nefrate cu festivalu' cu acelasi nume, folosit optativ, de ce oare?
Alinuta noastra e nesora cu telenovela, nici macar coapta, dar nurlie. Necondamnabila.

"

Mira spunea...

Bravo, Pitbulitzo!
Sunt de acord cu tine 100%. Ba mai mult, eu as mai adauga ca imi place asa de mult viata mea din momentul asta, munca mea, programul meu, incat nu as renunta la ele din nici un motiv. A, si galagia dimineata - o urasc!
Tare m-am saturat de cei care considera asta "egoism". What about: cei care fac copii sa aiba cine le da "un pahar de apa la batranete" sau din singurate sau prostutele care raman gravide pentru a se marita sau a nu fi parasite? Daca eu sunt egoista, cei de mai sus cum pot fi numiti?