miercuri, 24 iunie 2009

Oameni ciudati...

Am inceput sa urasc oamenii, de fapt nu sa ii urasc, pentru ca nu consum energie in acest sens... ci pur si simplu nu imi plac. Da probabil, fiind si eu om, nici pe mine nu ma plac in anumite cazuri, da' na, cel putin eu incerc sa evoluez, sa ma schimb, sa estompez laturile ... acelea!
Alaltaieri a plouat. Nu furtunos ca acu' 1 luna cand am stat la metrou o ora de frica sa nu ma ia pe sus. Dar a plouat, suficient pentru ca o umbrela sa faca fata lejer.
Problema nu era de umbrela, ca a venit Mortu' meu la metrou sa ma astepte, dotat cu pelerina, geaca, umbrela, m-a impachetat toata si m-a luat acasa. Problema era de picioare, ca aveam niste sandalute finutze albe care nu se pretau la balti si valuri de apa.
Bineinteles ca totul s-a rezolvat usor, m-am descaltat, am agatat sandalele de bastonul de la umbrela, mi-am suflecat fusta si hai pe jos acasa. Intr-adevar apa de ploaie un pic cam rece, dar asfaltul fierbinte si chiar neted, nu am avut probleme la talpitze, vai tu.
Bai dar se uitau asa oamenii stramb la mine, de parca cine stie ce faceam. Mergeam desculta. Ce e asa iesit din comun? Decat sa-mi stric sandalele, mai bine merg desculta, cu sotul meu de mana, agale, spre casa. Bine, de fapt barbatii de pe strada nici nu cred ca au observat ceva, se stie ca ei nu au ochi pentru astfel de detalii... si chiar daca observau, cred ca ridicau din umeri si treceau mai departe.
Nooo, oripilatele erau niste pitzi ascunse pe la stresini, jumate plouate, care probabil se intrebau cum de am putut sa fac asa ceva?!? Strigator la cer!.
Da bah, dar eu deja eram acasa cu picioarele curate si uscate, si cu un pahar de vin in mana, insurubata in canapeaua mea noua de la Ikea, cand voi inca va zgribuleati sub streasina de la Non-stop.

Revin, mi-e sila de oameni.

3 comentarii:

Iaţcu spunea...

Apa de ploaie poate spala jegul, nu si caracterul discutabil.
Jaba stateau pitzipoancele alea pre sub stresini,speriate care nu cumva sa li se duca dramul de imagine creat artificial cu pensula de spalat WC-uri. Jumate plouate ori ba, strigatul catre cer ramine fara raspuns.

Ma bucur c-ai ramas cu ceva: "picioare uscate si curate", ceea ce-mi doresc si mie (is incaltat de peste 14 ore).

lilisor spunea...

Si eu faceam acelasi lucru in copilarie si niciodata nu mi s-a parut un gest deplasat. Dimpotriva. Urasc sa merg cu papucii plini de apa. Unde mai pui ca exista marele risc sa te impiedici mai usor daca mergi incaltata cu sandalele prin apa. O stiu din experienta. Sa nu mai zicem de bataturi si besicute, mai ales daca incaltarile au bretelute din piele.
Mi-e dor de vremurile cand veneam noaptea acasa, cu papucii in mana si fugeam repede la baie sa fac un dus, sa nu ma vada ai mei. Maica-mea ma certa mereu ca racesc la ovare si la rinichi daca mai umblu desculta.

In Oradea nu mai pot face asta. Pe langa pielea extra sensibila a picioarelor, mai sunt si destule gropi si noroaie pe drumul spre casa, asa ca nu ma risc! :)

Anonim spunea...

de ce nu:)