marți, 30 iunie 2009

Nu pot sa scriu...

... despre moartea lui Michael Jackson. Efectiv nu pot. Am scris cateva randuri seci la serviciu, insa doar ca sa scap de mail-ul obisnuit de vineri.
Tot ce pot sa spun este ca are peste 100 de milioane de exemplare vandute din Thriller, in conditiile in care urmatorii in top sunt AC/DC cu 45 de milioane exemplare.
Nu stiu daca cineva vreodata o sa bata asa ceva.

Atat. Restul este istorie.

miercuri, 24 iunie 2009

Oameni ciudati...

Am inceput sa urasc oamenii, de fapt nu sa ii urasc, pentru ca nu consum energie in acest sens... ci pur si simplu nu imi plac. Da probabil, fiind si eu om, nici pe mine nu ma plac in anumite cazuri, da' na, cel putin eu incerc sa evoluez, sa ma schimb, sa estompez laturile ... acelea!
Alaltaieri a plouat. Nu furtunos ca acu' 1 luna cand am stat la metrou o ora de frica sa nu ma ia pe sus. Dar a plouat, suficient pentru ca o umbrela sa faca fata lejer.
Problema nu era de umbrela, ca a venit Mortu' meu la metrou sa ma astepte, dotat cu pelerina, geaca, umbrela, m-a impachetat toata si m-a luat acasa. Problema era de picioare, ca aveam niste sandalute finutze albe care nu se pretau la balti si valuri de apa.
Bineinteles ca totul s-a rezolvat usor, m-am descaltat, am agatat sandalele de bastonul de la umbrela, mi-am suflecat fusta si hai pe jos acasa. Intr-adevar apa de ploaie un pic cam rece, dar asfaltul fierbinte si chiar neted, nu am avut probleme la talpitze, vai tu.
Bai dar se uitau asa oamenii stramb la mine, de parca cine stie ce faceam. Mergeam desculta. Ce e asa iesit din comun? Decat sa-mi stric sandalele, mai bine merg desculta, cu sotul meu de mana, agale, spre casa. Bine, de fapt barbatii de pe strada nici nu cred ca au observat ceva, se stie ca ei nu au ochi pentru astfel de detalii... si chiar daca observau, cred ca ridicau din umeri si treceau mai departe.
Nooo, oripilatele erau niste pitzi ascunse pe la stresini, jumate plouate, care probabil se intrebau cum de am putut sa fac asa ceva?!? Strigator la cer!.
Da bah, dar eu deja eram acasa cu picioarele curate si uscate, si cu un pahar de vin in mana, insurubata in canapeaua mea noua de la Ikea, cand voi inca va zgribuleati sub streasina de la Non-stop.

Revin, mi-e sila de oameni.

marți, 23 iunie 2009

Si uite asa, imbatranim...

Mda, se pare ca fuse ziua mea. Pentru necunoscatori am facut 18 ani... :)) Sunt majora deja, fac ce vreau. Ma rog.
Treaba a inceput un pic cam deprimant asa, de fapt dupa ce am sarit de 25, parca toate zilele mele de nastere, au fost cam gri. Anul asta am picat intr-o joi. Am dus niste prajituri la serviciu, desi ma scosesem din newsletterul lunar cu zile de nastere... dar am zis hai, ca n-o fi foc sa accept si eu o data ca e ziua mea. Intr-un fel a fost bine, ca exista niste colegi care au aflat prin metode necunoscute, si evident au venit sa ma felicite. Spre sfarsitul zilei totusi nu ma simteam extraordinar deoarece nu primisem nici o floare. Nici macar de la sotul meu, care ma asteptam sa ma ia in probe inca de la miezul noptii. Se pare ca m-am maritat cu un diurn, dupa el, tehnic ziua mea incepe cand se trezeste el dimineata. Asa...
Pana la urma mi-a facut o surpriza un coleg de munca, si in pauza de masa s-a dus sa-mi ia o floare, pe care mi-a oferit-o alaturi de o intreaga poveste, cum ca nu stie ce flori sa ia, ca nu se pricepe, asa ca a luat una in ghiveci, ca a vazut ca am pasiunea asta si am deja in birou vreo 5 flori. Ceea ce a fost super bine, a nimerit-o la fix, acum sper sa nu fie foarte pretentioasa si sa ma descurc cu ea. Este vorba de o Bromelie visinie... dar nu m-am lamurit ce soi anume.
Am mai avut o surpriza placuta tot de la un coleg (culmea, amandoi de la IT) care mi-a luat o motocicleta de colectie si de la o colega, care mi-a oferit o frumoasa bratara antica gen Xena.

Si totusi... parca nici nu era ziua mea. Adica, pff, sa ma intelegeti, cei din jurul meu se comportau de parca era super zi, lalalalala, la multi ani, etc. Io... pauza.

Ziua mi s-a inseninat considerabil in schimb cand am ajuns acasa. De ce? Pentru ca acolo era EL. Si nu era singur, era cu Iatcu. Care mi-a facut o primire zgomotoasa si speciala.
Uite asa, marile suprize de anul asta au inceput sa apara. Prima, de la sotziorul meu, un buchet de flori imens, cred ca erau crizanteme mov, puse intr-o vaza pe care mi-o doresc de ceva vreme, cu model stilizat de cale albe. A doua, de la Iatcu... care m-a lasat si mai paf, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva: o ie bej de panza topita fina, brodata cu matase tot bej, maneca scurta si creatza la gat. Ce sa mai, superba. Mi-e frica sa o si ating, daramite sa o imbrac. In loc de flori, mi-a mai adus o ie din panza normala, cu modele indiene, alba cu galben. Of cors, l-am smotocit bine si am plans cu lacrimi de crocodil pentru ca nu putea sa vina sambata la party.

Si uite asa am introdus motivul petrecerii (ca ma tot gandeam cum sa-l introduc in fraza).
Vineri, ora 7, intalnire cu G. la Carrefour, pentru cumparaturi, ca sa-l salvez pe Mortu' de la o corvoada inutila dupa parerea lui. Venit acasa cu sacosele, indesat frigider.
Sambata, trezit la 9, frecat menta de pe balcon pana la 12, frecat manganu' pana la 1 cand mi-am dat seama ca sunt in intarziere cu pregatirile. Asa ca, da-i, fa lista cu prioritati si ordinea desfasurarii bataliilor.
Meniul a fost urmatorul:
Ciupercute otrivitoare - adica oua umplute cu maaaare grija cu o crema de galbenus, mustar si marar, capacele de rosie, si puncte de maioneza.
Barcute de ardei gras umplute cu branza dulce si marar.
Evident toate la iarba verde... salata adicatelea.
Rosii umplute cu salata de vinete cu ceapa, si cu motz de patrunjel.
Trandafiri de somon afumat, cufundati in crema Almette pe patutz de castravete.
Si evident, za pies, turnul magic, alcatuit din scobitori cu: prosciutto melone, struguri si cascaval afumat, rosii cherry si feta, masline si cascaval moale.

Iata si o vedere panoramica.
And of cors, bomba serii, pasaret de 2kilejuma, condimentata, usturoiata, unsa cu de toate si bagata la solar pentru circa 2 ore, in suc propriu balacita si cu ciuperci cu oregano servita.
Dovada:

Cu tortul nu am poze, se filma in acel moment, dar a fost o tarta cu crema gen tort diplomat, cu ananas, si blat de biscuti, ornata din pacate cu frisca din tub (ca altceva nu am gasit) ceea ce evident a stricat mesanplasu' respectiv. Noroc ca s-a mancat pe nerasuflate si n-a observat nimeni. Am avut si sampanie, demisec, servita regulamentar in pahare flute, lumanari, cantari si pupaturi.
Invitati am fost cu tontii 7, 5+2 adica si ne-am simtit bine, sau cel putin asa zic ei. Desi eu am senzatia ca i-am cam terorizat sa manance tot si cat mai mult, sa aiba grija de matza sa nu iasa pe balcon si sa vorbeasca intr-una. Si chiar si asa ei au fost foarte darnici cu mine anul asta.

Pe langa Iatcu, care m-a dat cu rotzile in sus de joi, a mai fost cineva care a tinut mortis sa ma vada pe spate la figurat, si anume my oooold friend Em. Care s-a dat peste cap de 3 ori si s-a facut musca si mi-a gasit 7 cale rosii-grena, plus o sticla de cabernet sauvignon din 1981, podgoria Minis, prezentata in cutie de lemn, cu sigiliu de ceara si certificat de autenticitate, plus un gadget de bucatarie Gorenje, un fel de grill electric, care face de toate, inclusiv spala vasele si matura pe jos.
Spre fericirea mea, ca ma speriasem eu joi ca nu am flori, am mai primit o Azalee in ghiveci rosu superb, de la pretena Lucifer, gerbera galbene de la Alex, si crini imperiali de la Fane Turcu' fatza de care matza mea a dezvoltat o afectiune deosebita. De asemenea am primit de la o prietena pitzipoanca un set de lumanari parfumate si o cutie antica de bijuterii.

Ce sa mai, totul a fost aproape perfect. "Aproape" asta este lipsa lui Iatcu, care sper ca are carne in frigider pentru 10 ani de acum in colo, si puli in cur, si sughituri, si tot ce trebuie ca sa ii fie frica data viitoare si sa nu accepte delegatii de ziua mea. In locul lui imi dadeam demisia si veneam. Lui ii dedic acest post, si mai ales pozele care pentru el au fost facute, ca sa moara de ciuda si sa se ingalbeneasca de nervi.

Cam asta a fost ziua mea, imi pare rau ca nu e de mai multe ori pe an, ca tare m-am distrat. Promit insa ca voi mai gasi eu pretexte sa-mi ingrash prietenii... ca deja am traditie pe Iatcu la masa de duminica.
Va pup.

marți, 16 iunie 2009

Pana la urma plec...

Aici:

Erifili Vila

Inchiriabila toata pentru 140 euro pe noapte, 4 camere duble si tot ce trebuie, plus piscina, gradina si alte accesorii.

Ce departe mi se pare septembrie...

vineri, 12 iunie 2009

Din categoria: ce mai scriu eu la serviciu

Am o dilema de ceva vreme, in legatura cu un concept destul de banal, si anume... „saptamana”. De la Iulian, dar si de la Grigore XIII, ne-a ramas diviziunea numita „luna” impartita in aproximativ 4 saptamani. Ma rog, sistemul de calcul este mai complicat si nu avem nevoie sa-l cunoastem, problema de baza insa este alta:

De ce saptamanile incep cu Luni?

Sau de ce Luni si Marti se lucreaza?

ISO 8601 stipuleaza clar ca saptamana incepe cu Luni si are 7 zile. Banuiesc ca este clar deja, ca acei oameni ce au pus la punct acest ISO, erau niste workaholici corporatisti (sau in limbaj medical ergomaniaci). Ce-ar fi sa strangem semnaturi in piata Universitatii pentru a muta inceputul saptamanii... sambata?

Cum ar fi sa inceapa acest mail cu: „dragi cititori, va urez un sfarsit de saptamana usor, iar saptamana care incepe maine sa va aduca multa liniste, relaxare si voie buna” ? Delicios!

In acest spirit, va aduc la cunostinta Legile lui Dilbert privind munca: (Dilbert asta era un fel de Murphy)

1. Nu fi de neînlocuit; dacă nu poţi fi înlocuit, nu poţi fi promovat.

2. Oricât de mult ai face, niciodată nu e de ajuns.

3. Atunci când şefii vorbesc despre creşterea productivităţii, niciodată nu se referă la ei înşişi.

4. Dacă nu reuşeşti din prima, mai încearcă o dată. Apoi renunţă. N-are rost să trudeşti de pomană.

5. A greşi este omeneşte, a ierta nu este politica noastră.

6. Oricine poate munci oricât de mult, atâta timp cât nu este vorba de munca pe care ar trebui s-o facă.

7. Dacă eşti bun, ţi se vor da ţie toate sarcinile. Dacă eşti foarte bun, vei scăpa de ele.

8. Întotdeauna faci ceva lipsit de importanţă atunci când trece şeful pe lângă biroul tău.

9. Oamenii care se duc la conferinţe sunt cei care n-ar trebui să se ducă.

10. Dacă n-ar fi acel ultim minut, nimic nu s-ar face.

11. Telefonul nu suna niciodata cand nu ai nimic de facut.

12. Nici un sef nu va pastra un subaltern care are dreptate tot timpul.

13. Daca-ti place ceea ce faci, probabil ca faci ceea ce nu trebuie.


Va urez o Sambata si o Duminica ... deosebite!

miercuri, 10 iunie 2009

Sa plec... sa nu plec...

Ce ziceti de Corfu, prima saptamana din septembrie, camera dubla evident, in jur de 200 euro.
Mini hoteluri cu vedere la mare, intime, placute, etc. Sa ne intelegem, asta e pret pe camera pe tot sejurul. Micul dejun se mai adauga inca 3 euro daca avem chef.

Ah, drumul e gratis, plecam cu cineva.

Sa plec, sa nu plec...

marți, 9 iunie 2009

Ne-am mutat...

Din dormitor in sufragerie.
Adica am scos biroul si l-am dus in sufra, am tras patul pe mijloc (yeeeee!!!) si am montat noptierele. Pentru prima oara in viata mea detin o noptiera numai a mea. Sunt fericita!
Am scos si fotoliul puf, pentru ca mai nou doarme Shinya pe el, deci sta in sufragerie.
Am reconditionat corpurile de etajere si le-am facut "bilbioteca", curatat, vopsit, lustruit, etc. Aranjat tonele de carti.

De asemenea am bagat dracului in casa florile, ca imi murisera toate in balcon! Dupa ce am distrus un frumos palmier Chamaedorea de 1 metru inaltime, pentru ca l-am scos afara in primavara pe balconul inchis, zic sa-i fie cald... si dupa 4 zile l-am gasit galben si uscat... am decis ca e nevoie de o schimbare. Asa ca am bagat la loc toate florile in casa. Uite-asa!
Cand eram copil stiam ca mama de abia asteapta primavara sa scoata florile pe balcon la aer. In plina vara balcoanele noastre erau sere, jungla amazoniana, n-aveai loc sa arunci un ac de verzituri. Se pare ca secolul asta trebuie sa ne refugiem cu totii, nu numai plantele, in casa, departe de soare, de "aer", practic de tot ce inseamna afara.

Asa ca acum am flori in sufra si in posibil sa ma extind, daca le merge bine. O sa incerc un feng shui :)

Urmeaza canapeaua de sufragerie si marele proiect: gresie si faianta :(

V-am pupat pe succesuri, am avion catre Brucsel.

joi, 4 iunie 2009

O baba.

Tramvai. Ora 7 dimineata. 87 persoane pe metrul patrat de tramvai. Atmosfera... incinsa...
Aproape de Liberty Center, unde probabil urma sa se goleasca... o baba se opintea si se impingea, si se chinuia, sa ajunga la usa. Mai avea putin... cand o domnisoara se intoarse putin iritata si ii zice:
- Doamna, va rog, si eu cobor tot la prima!!

Baba, geniala:
- Asa si? Daca ma bag eu in fata care este problema?

Tramvai. Ora 7 si 5 dimineata. Pe jos de ras.

marți, 2 iunie 2009

Stimulari de criza...

Ieri am implinit 1 an in firma (plantatia) unde lucrez (sclavagesc) si ... na, ca omul, ma asteptam la ceva...
Ma cheama sefa azi in birou si imi zice:
"Stiu ca ai implinit un an in Companie, dar pentru ca bugetul nu ne permite sa iti oferim o marire de salariu, ne-am gandit sa te recompensam in alt mod... Impreuna cu inca 3 colegi, manageri zonali pe distributie, veti merge intr-un week-end la Crama Murfatlar, veti petrece timp acolo, o sa fie frumos... vor fi si degustari..."

Singura chestie care mi-a facut sa sclipeasca ochiu' meu, a fost asta cu degustarile, plus probabil programul artistic, dat fiind faptul ca Murfatlar este principalul nostru client... pe de alta parte insa, ma gandesc ca daca strang intr-o sticla toate gurile degustate, poate strang de-o canapea IKEA pentru living... ca na, bugetul nu ne permite.

La cat mai multi ani!

UPDATE: dupa 6 ore ma anunta ca de fapt nu mai mergem, pentru ca nu a fost de acord directorul general sa facem gashca cu cei de la Distributie. Asa ca se duc numai ei, HR-ul nu mai merge... Pentru revansa a zis ca ma duce la Cola in fabrica... sa facem degustari de Fanta probabil. Am refuzat, dupa care a plusat cu Ursus... "hai mai ca tie iti place berea"... de parca mergem acolo si degustam un butoi.
De cacat.