joi, 30 aprilie 2009

Pitbulitza ingenuncheata...

Ora 5,30 - Vine Mortu' acasa de la munci... Shinya e in picioare, are chef de joaca. Curand ramane dezamagita cand vede ca el vrea sa doarma. Se intoarce la botoshul ei de langa perna mea si sforaie.
Ora 6,15 - Suna alarma, ii dau snooze pana la 6,30... Shinya e cu ochii pe mine, ma pandeste sa deschid un ochi ca sa ne jucam. Daca vede ca nu misc, lasa botoshul si incepe sa alerge prin camera... (am mentionat ca are clopotel la gat?)
Ora 6,35 - Ma dau jos din pat, ma duc la baie, Shinya e la panda dupa papucii mei rosii. Ma asez pe veceu, Shinya ma musca de degete.
Ora 6,40 - Micul dejun... nu, nu micul meu dejun, micul EI dejun. Un plic de Royal Canin (5 ron) dintr-o lovitura. Lupte crancene cu lingurita banuita de furt de mancare.
Ora 7 - Sunt in plin proces de pregatire pentru serviciu. Shinya casca, semn de burta plina, si trebuie dusa pe botoshul din pat, de langa perna lu' Mortu'. Tura 2 de somn.

Ora 19 - Vin acasa. Stapana casei cotrobaie. O localizez datorita avertizarii sonore.
Ora 19,05 - Ma asez pe veceu, ma musca de papuci.
Ora 19,10 - 20,00 - Program de v-ati ascunselea, zgarieli, muscaturi, chitaieli, cros 50 metri garduri, salturi de pe canapea si lupte greco-romane cu zgarda
Ora 20 - Program refacere pe botoshul din bucatarie (perechea aluia din pat) sau pe botoshul din hol (perechea aluia din sufragerie).
Ora 22 - Pitbulitza a terminat de gatit & alte activitati administrative, se duce obosita spre dormitor. Shinya se trezeste, odihnita si apta pentru tura doi de antrenament.
Ora 22,15 - Cina (in speranta ca oboseste si adoarme) 2-3 lingurite de branzica cu smantana
Ora 22,30 - Toaleta de seara... stergeri succesive cu miscari circulatorii de jos in sus, cu ajutorul servetelelor umede parfumate, pe labutze si botic. Cu aceasta ocazie se indeparteaza mare parte din branzica de la cina, acumulata in timpul ospatului feroce.
Ora 22,45 - Antrenamentul de seara
Ora 23,00 - Nervi, spume, "dormi ACUM, sau te dau afara!!!" priviri ucigase, orgolii nemasurate.
Ora 23,15 - Somnul de frumusete. Botoshul de pe pat este ocupat...

Ora 5,30 - Here we go again!

luni, 27 aprilie 2009

Prima noapte...

Nu credeam ca asa ceva este posibil... insa destinul si energia universului... m-au lucrat.
Fortele superioare au facut posibil ca o mamica birmaneza sa se injoseasca in asa hal, sau sa fie pacalita, sau abuzata de un golan bagabont maidanez posesor de purici instruiti... insa hazardul a vrut sa iasa si ceva din acest eveniment. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe, insa trauma suferita de matza proasta si mai ales de stapana acesteia, le-au facut pe amandoua, sa abandoneze progenitura in strada... in ploaie, vant... purici, viermisori, bacterii si microbi... in speranta ca moartea va sterge cu buretele tot.

Tot Universul insa a facut ca prietena mea Luana, sa treaca pe acolo exact la timp, sa inhatze puradelul de ceafa, sa-l bage in deratizare si program intensiv de haleala, plesnit burta, dormit pe spate 3 zile non-stop, reanimare. Apoi exact la iesire din program, s-a nimerit cineva in vizita la tanti Luana... adica moi, je, avec mon sotz. Pff, ce coincidenta!

Detaliile siropoase nu-si au locul aici, desi as putea mentiona ca prima noapte a fost destul de fierbinte, eu n-am dormit deloc de frica sa nu ma rasucesc in somn sa strivesc chestia aia mica... iar chestia aia mica a dormit ca porcu', pe toate partile, cu toate tonalitatile de sforait posibil, direct si fix in mijlocul patului.

Na belea! Nici nu stiu ce nume sa-i pun! Coditza e luat deja :)

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Eh... a plecat...

E sfarsitul lui aprilie. N-am mai avut tragere de inima sa scriu, pana la urma, de ce dracu' sa mai scriu. Ma rog...
Am ramas datoare cu pozele cu tortul de 83 de ani al lui tataie. Imi pare rau, poze cu coliva care a urmat peste 1 saptamana, pe 29 martie... nu am. Ma bucur doar ca i-am indeplinit visul pentru care s-a chinuit atatea luni de zile, si anume sa apuce ziua lui, sa ii fac tort, sa bea sampanie si sa traga un fum, impreuna cu membrii familiei care l-au iubit, si care acum ii duc dorul amarnic.
A spus tuturor ca vrea sa traiasca sa ii fac tort de 83 de ani. A trait rau si s-a torturat, dar a plecat fericit. Asta este tortul lui.
Dupa el a ramas gol, gol in camera lui, gol in patul lui, gol in gradina unde taia lemne, gol in polatra lui unde trebaluia la bicicleta si televizoare vechi. In schimb a aparut o cruce la cimitir pe care scrie ca tataie al meu care m-a crescut s-ar afla cica acolo.

A venit si Pastele, care a fost o copie aproape identica a celui de anul trecut, insa lipsea ceva, eram mai putin oameni la masa, iar mamaie era in negru si foarte absenta.
A plecat...