marți, 20 ianuarie 2009

E pe vine...

Am primit somatii sa mai scriu si eu ceva...
Acum se coace, e la dospit. Pregatesc ceva deosebit, dar nu chiar pe stilul meu, insa astept sa-mi treaca toate valurile de nervi si sentimente contradictorii si confuze, ca sa decantez si sa prezint un produs limpede si de necontestat.
Problema?

Ha, e veche de cand lumea.
Prietenii doamne, prietenii... fereste-ma de ei ca de dusmani reusesc si singura.
Episodul 1 - Carmen Stanescu.

Stay tuned.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Prietenul meu, Mistretul

Fuse si se duse si Craciunul asta. Desi foarte mult asteptat, nu pot sa spun ca a debordat de fericire si distractie. Am imbatranit probabil si nu mai simt lucrurile la adevarata lor valoare... sau nu.
Adica m-am pregatit eu constiincios cu toate cele, de la lenjerie de pat cu Mos Craciun, pana la manusi de bucatarie cu braduti si zapada, fata de masa, farfurii in ton, pana si servetele... facut liste de mancaruri... insa la momentul cu pricina nu am facut nimic altceva decat sa mancam, sa dormim si sa ne uitam la filme pe calculator. Nice ha?
Am promis eu ca va povestesc aventurile culinare, insa au cam trecut si am subiecte noi. Pot sa spun totusi ca am avut niste sarmale dementiale pregatite in vas de lut, piftie de porc, salata de beouf, tot felul de aperitive... adica vreo 5 kg pe cap de vita furajera la cantar. Acu’ sunt la cura.
Insa nimic nu se compara cu inceputul deosebit de 2009, cand ma suna o prietena, sa ma cheme pe la ea sa-mi dea niste carne de mistret de la ultima sesiune de vanatoare a prietenului ei. Speriata insa curajoasa m-am dus si am cules lighioana, nu inainte de a petrece ore in sir pe google, ca sa gasesc reteta perfecta. N-am gasit-o, evident... asa ca m-am apucat de improvizat. Ma manca undeva de experimente... desi banuiam eu ca atat de blonda nu sunt, incat sa compromit toata carnea.
Sa purcedem totusi la evidentierea calitatilor mele deosebite culinare.
Astfel, se improvizeaza dupa ureche un bait, in care se tine carnea cel putin 3 zile. Atat de multe variante am gasit pe net, incat rezultatul a fost asa:
1. vin rosu de tzara, cam 1 litru
2. otet balsamic
3. ulei
4. sare
5. zahar
6. foi de dafin
7. ienibahar
8. piper boabe de toate culorile
9. ceapa si usturoi din belsug

In chestia asta, care mirosea si arata destul de bine, am bagat carnea si am dat-o pe balcon vreo 3-4 zile, de miercuri seara pana duminica dimineata. La final, baitul devenise maroniu, iar carnea de un mov pronuntat, probabil ca supsese tot taninul din vin. Nici nu va spun cat de moale si pufoasa era... a fost floare la ureche sa o impanez constiincios cu slanina si usturoi, sa o ung cu ulei, ca untura n-aveam de unde, sa o pun in tava cu zeama de supa, ceapa, morcovi si condimente care mai de care.... si de unde ma asteptam sa zac langa ea cateva ore, in 1 ora si jumatate a fost gata.
Chiar as putea spune ca mergea mai putin facuta, cu mai multa zeama si mai multe legume... dar hei, era prima oara, probabil a doua o sa fie si mai buna. Din pacate sau mai bine zis din prostie, am uitat sa fac poze... eram hipnotizata de culoarea deosebita si mirosul specific, insa va garantez ca arata aproape erotic, asezata pe un pat de piure cu sos, alaturi de o salata de varza acra cu ulei si piper... stropite toate cu generozitate de un Chianti servit in pahare largi cu picior.
Varu’ Iatcu probabil are o erectie acum, pe care ii vine sa o taie de ciuda ca nu a putut participa, insa il informez ca mai am carne de mistret la congelator... asa ca prinde runda 2, unde sper sa fac si poze.

Cu ocazia asta am descoperit ca exista pericolul sa ma spurc la bunataturi. Nu stiu daca prietena va mai avea cum sa ma serveasca cu ceva carne de vanat, insa cred ca o sa incep sa fiu atenta la astfel de informatii... deoarece as gati si un urs, sau un iepure de camp, sau o caprioara. Apropo, lupii se mananca? Nu cred, ca sunt din familia cainilor. Vulpile? Ma rog, m-am hotarat ca ar fi cazul sa incep sa experimentez cam orice are carne si se poate manca. Nu de alta, dar cu banalul pui nu poti sa faci nebunia gustativa de duminica trecuta.
Oricum cei trei barbati importanti din viata mea s-au declarat foarte impresionati. Sotul meu si tata au mancat si inca n-au murit, iar Iatcu asteapta sa incerce si el.
Hmmm, duminica viitoare as incerca ceva special pe baza de cotlet de porc, ca mai am congelate de la Craciun. Va tin la curent.