miercuri, 30 decembrie 2009

Primul Craciun al "fetelor" mele

Pe Shiny o stiti. Intre timp a crescut, are 10 luni deja, nu mai e alba, s-a mai bejulit un pic. Iar efectiv Shiny nu stiu daca i s-a mai zis de ceva vreme... etimologic, a devenit Bushiny, apoi Bushido, iar in final, a ramas scumpa si pufoasa... Bushida.
De vreo 3 luni insa, mai avem un copil. Cules de pe la matushi-mea din Balaciu, adus la bunica-mea ca sa perpetuam o noua generatie de pisoi... dar in final facut bucurestean. Numele de tzaranca: Negrutza, insa noul statut social si locativ impunea o emancipare... Asa ca i-am spus Taka (personajul feminin din Ultimul Samurai).
Vreo 3 saptamani a fost raiul pe pamant, fetele mele, iubitele mele, prietenie mare intre ele, ceea ce nu a parut deloc suspect la inceput. Dupa o perioada insa, mare a fost tristetea sa descopar ca Taka era bolnava. Grav. Ne alintam noi intr-o zi si mangaind-o pe burtica, observ niste umflaturi periculoase. Ma sperii si il chem pe Mortu'. Zic, ce ne facem, Taka are tumori.
Vaieteeeee, ce ne faceeeeeem, hai la veterinaaaaar. Mortu' deloc panicos din fire, pune pisica cu burta in sus si ii desface picioarele sa inspecteze tumorile.
Reactia?

BAH, ASTEA'S COAIE !!! Asta e baiat!!!!

Cred ca n-am mai ras asa bine de cativa ani. Am sunat-o si pe matusha care mi-a zis ca e fata, si pe mamaie, care a confirmat, inclusiv pe unchi-miu, "expert" in pisici. Bai verzelor, asta are putza si coaie, da? Saracu' se uita la noi ca prostu' si miorlaia ofuscat, nu ii venea probabil sa creada ca are niste stapani asa prosti. Ma mir cum de ne mai tolereaza in casa.
Bushiny cam aceeasi reactie. "Fata, avem un baiat, Taka e Taku de fapt, nu e misto??"
Tanti ne arunca o privire cu mila, isi pune labutza in cap si se retrage la somn. "Niste idioti, eu stiam de mult, l-am mirosit!"
Asa s-a explicat si faptul ca doar 2 zile i-a luat lui Bushiny sa il accepte pe noul membru, daca erau muieri amandoua, cred ca si acum se cafteau.

Dar ce frumos, am pereche. Fata alba cu bej, 10 luni, baiatul negru ca taciunele, 6 luni, frumos de pica, nu il poti fotografia ca nu iese nimic. Se joaca toata ziua, casa noastra a devenit circuit de formula 1, s-au impus diverse modificari strategice, ca de exemplu, noaptea nu trebuie lasate pahare sau alte obiecte ce pot fi sparte sau varsate pe masa sau pe birou... iar bucataria clar inchisa cand nu suntem noi in ea, deoarece masa devenise curba ac de par cu viteza de abordare ridicata.

De fapt, chiar si cu doua pisici tampite, amandoua pui, suntem cei mai norocosi stapani ever. Nu au ros sau zgariat nimic, se duc numai la modulul lor de joaca din sisal, nu au facut pipi nicaieri sau alte treburi, totul e regulamentar. Intr-adevar se suie prin cele mai nebanuite locuri posibile si imi mai darama diverse, dar am schimbat aranjamentele si totul a fost ok. Asta e, trebuie sa te adaptezi nu? Ma enerveaza stapanii aia care se incapatzaneaza sa tina nushce bibelou exact acolo unde vor ei, desi pe acolo trece des pisica si il darama. Decat sa certi sau sa bati pisica, si sa fii intr-un permanent conflict cu ea, mai bine muta dracului obiectul de acolo si gata.
Mai mult, nu se cearta pe mancare, desi au doua boluri, mananca din acelasi impreuna, desi au avut doua litiere, ca asa citisem pe net, una ramanea mereu nefolosita, iar cand stapanii nu sunt in dormitor... Bushida doarme langa perna lu' Mortu', iar iubitul meu "Taka" langa perna mea.
Ca veni vorba... Taka s-a transformat in Taku, dar nu prea raspunde la el, asa ca i-a ramas Taka, insa am adaugat -san, ca sa se stie ca este un domn. Oricum, era normal sa fie asa, si Bushida are nume de baiat, deci suntem sariti un pic cu capul... un pic mai mult.

Revenind la titlu, recunosc ca mi-a fost frica. Am un mare brad artificial de 15 kg si 2,5 m si ma gandeam eu asa , cum i-ar sta prabusit in hol, cu globurile sparte si beteala ciufulita. Pot sa spun insa ca sunt norocoasa. Nici nu s-au atins de el, se joaca doar cu capetele de la instalatii care intra in priza si cu beteala care mai atarna, dar am rezolvat asta. In rest pe 24 si 25 a fost festin. Potol gretzos. Cat a transat mama carnea de porc, a fost jale, nu putea sa bage cutitul o data, daca nu le dadea si lor un pic. Cred ca au bagat in ele ca spartele! Pe 25, juma de friptura de porc a fost a lor, ciopartzita si cu un pic de sos, ca asa e moda acum, pisicile mananca porcul.

De doua zile insa suntem in calduri, si ca sa evitam ... eventuale situatii neplacute... stam separati. Avem iar doua litiere si mancare separata... si s-a impartit si teritoriul. Bushida are baia si dormitorul... iar Taka-san sufrageria si holul.

Daca totusi s-a intamplat ceva, va anuntam peste 6 saptamani.




miercuri, 16 decembrie 2009

Am revenit

Am revenit dupa niste probleme tehnice si de inspiratie... cred, nush. Mi-a fost lene sa scriu. Am avut multe subiecte insa nu s-a legat nimic. Probabil n-am avut chef sa ma storc.
Acu' imi pare rau ca nu am scris atunci la cald despre niste subiecte fierbinti. Ar fi fost fun.
Oricum tre' sa va fac un rezumat:

Am reusit deosebita performanta sa mai declansam un cacat cu motz in Clanul D. Nu ca ar fi fost greu, la cat de scortzoshi si ipocriti sunt. Stiu, o sa fie socant, dar de data asta soacra-mea n-a fost in partea cealalta a baricadei, ba chiar cica ar fi simtit oareshce fiori de satisfactie in urma demersurilor mele.

Pe scurt Clanul D: Mama Ica si Tata Niu, capi di tutti capi, doi fii: socra-miu (mare om mare caracter) si fra'su "Traian" mare imparat al imperiului... roman. Socra-miu se stie, insurat cu soacra-mea (cine stie cunoaste)... rezulta doua progenituri: al meu consort, si sor-sa AHD (acidutzu hiperkinetik pupacios). Imparatul Traian, insurat si el cu o Tanti, rezulta tot doua progenituri, de data asta doi baieti: unu' Gras, unu' Fitzos.
Acum sa luam combinatiile si sa le analizam:

- soacra-mea cu Tanti Imparateasa "prietene la catarama". Se iubesc la nebunie... s-ar iubi si mai tare daca s-ar legaliza doar pentru 2 ore crima premeditata. De unde provine aceasta iubire deosebita nu ma intereseaza si n-as da doua cepe degerate, dar va puteti imagina ce nivele paroxistice a atins afectiunea cu pricina, in momentul in care soacra'mea a reusit sa produca O FATA !!! O premiera in Clanul D.

- Tanti Imparateasa cu Mortu' meu, buni prieteni... pe sistemul politist bun-politist rau. Adica, daca nu-ti da voie ma-ta sa fumezi, vino la mine acasa ca eu te las, ca sunt parinte modern si deosebit, si sa le spui tuturor ce matushica cool ai, in comparatie cu disperata aia de ma-ta.

- Tanti Imparateasa si Pitbulitza subsemnata ... acelasi sistem. "Nu sunt de acord nenorocitii aia doi cu casatoria voastra, nu va primesc in casa? Veniti la noi, usa noastra va fi mereu deschisa, noi suntem cool, va barfim doar pe la spate, insa ne place la nebunie sa discutam cu voi subiecte fierbinti si barfe proaspete despre Soacra. Evident ca matushica este mai de gashca decat Soacra, si toata lumea va sti asta."

- Mortu' si Varul Fitzos - nasol moment! Stiti teoria aia cu barbatii care se comporta in viata dupa cum au pula, ma refer la lungime. Masculii cu putza mica ii vezi de la departare, incercand sa compenseze prin orice aceasta lipsa. Eh, ca sa fiu scurta si la obiect... Varul Fitzos are pula mai mica. De aici deduceti voi tot.

- Mortu' si Varul Gras - aceeasi teorie, numai ca Varu' Gras e constient ca e minipul, a acceptat asta, a trecut peste.

Subiectul fierbinte al ultimei luni a fost nunta Varului Fitzos cu muncitoarea pe banda de la Futachi. Cred ca am mai scris intr-un post chestia asta in treacat, chestie care a citit-o pretena deosebit de simpatica a varului Gras, si ne-a facut un serviciu si a informat tot Clanul despre parerea noastra despre aceasta nunta.
Parere care s-a confirmat a fi valida... Adica sa ne intelegem, au fost trandafiri albi si rosii, da???? Si costum de la Hubo Goss de 300 euro!!!!!!!! Iar nasi, evident, cea mai cu bani pereche din Clan, nu? Ca sa nu mai zic de meniu, in Ploiesti, cat la noi la Mariott.

Pai adica, la naiba in puii mei, draga, ei nu dau nici un telefon macar la nunta noastra, dar au pretentia sa venim la ei, si sa decartam serios la masa, nu? Ca asa e in Romania. Jet mah.

In toata tevatura asta, pe cine credeti ca mananca in cur sa se duca totusi la nunta? Nu, nu ghiciti.
Pe acidutzu hiperkinetik pupacios. Colac peste pupaza.
Si ce patzeste ea acolo? Tanti Imparateasa de la tzara ii zice cuiva in asa fel incat sa auda pushtoaica, ca domne, ce cauta scorpia asta aici? sau ceva de gen, nush daca mi-a parvenit varianta corecta.
Paaac, telefoane de la AHD la socra-miu, prezentat socra-miu la locatie, certat cu fra'su, certat cu tanti de la tzara, ahd-ul brusc plangacios, faze d-astea, telenovela frate.

Ce-mi pare rau mie e ca nu ma inteleg bine cu soacra-mea, cred ca ne-am fi imbatat impreuna, nu de alta dar e Geamana ca mine si i-a crescut pipota in ea de fericire, scorpia, ce credeti, ca nu stiu cum fac si eu cand inving. Ha!

Concluzii:

1. Un dusman al dusmanului tau nu iti este neaparat prieten.
2. Daca cineva vrea sa crezi ca iti este prieten, prin simplul fapt ca este dusman cu dusmanul tau, fii precaut, fiecare este pe cont propriu pana la urma si nu e bine sa implici tertze persoane in scandal.
3. Cand intri intr-o mocirla ipocrita, ori joci cum se canta acolo si bagi capul la cutie ca sa iti fie bine, ori dai cu cacat de toti peretii si ii lasi pe ei sa se balaceasca linistiti.
4. Mocirlele ipocrite de obicei adora barfele si scandalurile, ca sa castige ori noi membri de mocirla, ori noi tzinte in care sa arunce cu cacat. Ai de ales si aici in care parte te postezi. In afara mai ai o sansa cu sapun.

V-am pus la curent cu ultimele barfe, enjoy. Maine urmeaza alt episod.

joi, 17 septembrie 2009

Trafic

M-ati omorat cu traficul zilele astea pe search key words si landing pages pe link direct. Nu va impacientati, ca o sa scriu, n-am timp acum.

vineri, 28 august 2009

Din categoria: Ce mai scriu eu pe la serviciu...

Buna sa va fie inima,


Asa cum spuneam intr-un mail anterior, undeva in ianuarie pe 7, maine vom sarbatori „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul” sau „Santion de Toamna”. Voi, credinciosi fideli ce sunteti, sunt convinsa ca va mai aduceti aminte si v-ati pregatit sufleteste pentru aceasta sarbatoare.


Daca nu, eu sunt aici sa spun cuvantul lui Dumnezeu si sa va aduc pe calea cea buna.

Asa ca va anunt ca maine este zi de post. Deci anulati orice planuri de gratare si alte nebunii, ca nu e cazul.


De asemenea, conform traditiei populare:

* nu se foloseste cutitul la taiat alimente, se rup cu mana sau se consuma ca atare (pe principiul nu vorbi de funie in casa spanzuratului)

* nu se mananca alimente rosii sau rotunde (sangele varsat, forma capului .... v-ati prins!)

* nu se mananca fierturi de genul ciorbe sau sosuri... evident sub nici o forma supa de rosii!!!

* nu se mananca din farfurii intinse, tavi, blide, tipsii, etc (pe acelasi principiu, ca doar capul a fost adus pe o tava)


Pentru cine nu a inteles, sa deschida Biblia la Marcu 6:14-28.


Short version: Irod Antipa s-a casatorit cu Irodiada cumnata sa, desi fratele Filip inca traia, ceea ce a starnit oprobiul public, inclusiv predici foarte dure din partea lui Ioan Botezatorul. Tanti asta avea o fiica, Salomeea, de moravuri foarte usoare, care ii cam facea ochi dulci tatalui vitreg, Irod. Dupa un dans lasciv la o petrecere, aceasta ii cere capul lui Ioan Botezatorul pe o tava (la sfatul mamei sale), iar prostul evident accepta. Restul il stiti si este prea dramatic sa povestesc acum.

miercuri, 19 august 2009

Meet Gigel...

Stabilesc de la inceput faptul ca nu e cazul sa va asteptati la vreo piesa de colectie. Avand in vedere ca saptamana trecuta mi-am plesnit Ferrari-ul si a trebuit sa-l bag in service (gooosh, a costat ceva!!) cu parere de rau am ramas fara cash disponibili, si nu am putut sa investesc mai mult in Gigel.
Gigel este prietenul omului cel mai bun, mai bun si de cat cainele. Raspunde la comenzi clare, scoate sunete, atata doar ca e cam fix, nu gandeste de unul singur, trebuie sa-i dai mura in gura, si colac peste pupaza are si toane pisicesti, incepe numai cand vrea el.
Fostul meu Gigel de companie cedase nervos. Avea perioade de tacere, chiar as putea spune indiferenta si nepasare fata de nevoile mele, iar performantele lui incepusera sa scada, pe toate planurile. Nu ne-am certat, chiar saracu' a incercat sa ma impresioneze asa pe ultima suta de metri, desi banuiesc ca eforturile au fost aproape inumane. A reusit sa suporte Windows 7 cu toata configuratia lui prafuita AMD Sempron 2400+ la 1,66Ghz si nVidia GeForce 6600. Cu chiu cu vai, fara drivere si complet neexperimentat in chestii d-astea revolutionare, a facut fatza cu brio la ultimele incercari din viata lui.
Din pacate a fost inlocuit de un Gigel mai tanar, mai chipes, mai puternic si mult mai performant. Recunosc, am tradat. Mi-am schimbat optiunile si de data aceasta am ales un Intel (Core 2 Duo 7400 la 2,8Ghz) cu nVidia GeForce 9500GT, 4 giga ddr2, insa voi ramane mereu nostalgica zilelor de restart si bluescreen romantic specifice pentru AMD-urile infierbantate.

Poate nici asta nu e vreun Brad Pitt, dar de-un film mai HD, un photoshop, un Sims 3 (de fapt aici vroiam sa ajung) merge la fix. Monitor belea deja am, un Samsung 2232BW, asa ca Sims 3 here I come. Poate o schimbare de hard, ma rog, mai vedem noi, dupa ce scot Ferrari-ul din service.

Acum urmeaza ploaia de comentarii in care mi se spune: aaaa, Core 2 Duo, de ce nu ai mers pe Core 2 Quad, ca domne e mai bun, aaaaaa, GeForce 9500... pai e praf, 9800 rulz, aaaaaa are placa de sunet onboard, nu e bine, ia-ti externa, aaaaaa doar 2x2 G ddr? pai mai baga.
Mai copii, daca ne apucam sa cautam jucarii d-astea pe site-urile de specialitate, cu sfaturile voastre ajung sa-mi iau Gigel de 50 de milioane. Pentru Sims 3, un film si o muzica din cand in cand parca nu merita nu? Si ce daca ma tine doar 3 ani, ca pana atunci o sa fie praf, si ultimul Gigel tot atata a tinut... ba nu, 4, ca depasise garantie nitzel.

Eu sunt multumita de asta micu, sa vedem cum se intelege cu Windows7, ca daca nu ajung la o intelegere, aplicam masuri drastice si il chemam pe unchiu' XP sa dea bataitza la funduletz.

In alta ordine de idei, reparatiile de la Ferrari si achizitiile din ultima vreme or sa ma falimenteze de tot. Mortu' si-a luat kit de lantz si toba Rombo pentru Milka, acum o ardem si noi zgomotos printre masini, a venit si Gigel cel nou, mamaie a primit cadou aragaz Arctic nou noutz... ce sa mai, suntem magnati.
Ce nasol ca vine sfarsitul lumii... sper sa apuc sa joc Sims 3 destul pana atunci.
V-am pupat pe portofel!

joi, 13 august 2009

Telefonul fiarei!

In ultimul deceniu, cu prilejul discutiilor despre emiterea asa-ziselor carti de identitate electronice, s-au nascut multe dezbateri si s-au scris multe texte privitoare la problemele pe care e probabil sa le creeze intrebuintarea acestor identitati. Astfel a fost dezgropata de la naftalina vechea si antica problema a numarului 666, prezent in Biblie, Apocalipsa 13:18.


Mai intai au demonstrat cercetatorii prezenta lui in codul de bare de pe ambalajele produselor de larg consum (inutil sa demonstrez aici, e complicat si stufos). Apoi au l-au descoperit in identitatile electronice, in pasapoartele biometrice si chiar in ... coroana papala.


Asta din urma e chiar tare. Cica pe coroana papala scrie VICARIVS FILII DEI (Loctiitorul fiului lui Dumnezeu) care daca sunt transformate in cifre romane si adunate, da 666. Mai pe larg aici.


Unii spun ca nu-i deranjeaza daca primesc numarul 666. Sfanta Scriptura este foarte limpede si avertizeaza ca acest (simbol) ''semn" exterior echivaleaza cu o lepadare. Cu toate ca este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare, chinul nostru vesnic, adica iadul: ''si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului (icoanei) ei si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 11). In ceea ce priveste subiectul cartii de identitate, credem ca circulara Sfantului Sinod este foarte limpede cand spune: ''Nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata sa".


Cei care vor sa-l impuna oamenilor, condusi de experienta tatalui lor celui viclean, il introduc metodic in viata oamenilor. Inainte de toate vedem ca numarul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestari internationale, la intalnirile sportive, ca se insinueaza si apare pe firmele magazinelor, pe jucarii, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul... insa cel mai important:


in numarul de telefon al soacra-mii:


07666 63 0**

vineri, 24 iulie 2009

De ce ajung oamenii la stirile de la ora 5?

Este foarte simplu. Ori esti baba si te-a violat un tanar chipes, ori esti inundatie si o data pe an vii in vizita neasteptata... ori esti nevasta si iti iubesti barbatul cu un topor dupa ceafa.
Pentru acest
ultim caz, as da o lege sa se scoata de sub incidenta penala... ori sa fie incadrata la legitima aparare cumva. Legitima aparare a nervilor si tensiunii arterelor si cavitatilor miocardice, sau legitima aparare a integritatii mintale si neuronale. Pentru ca, sunt unele cazuri in care de teama sa nu ajungi la pushcarie, iti dai dracului una in cap singura, vorba francezului... put you out of your misery.

Convietuirea cu un barbat este un adevarat challenge, un adevarat test pentru nervi si linistea interioara. Ca o femeie model ce esti, pe langa serviciul de 9 ore si drumul dus-intors de inca 2 ore... vii acasa, si din proprie dorinta, fara obligatie sau constrangere... te apuci de treburile casei, printre care si gatit. Gatit care uneori se lasa cu prelungiri pana pe la 12-1 noaptea. Te bagi in pat satisfacuta ca cel putin 2 zile esti aranjata si de pachet la munca, si de mese principale sau frugale intermediare... si te culci linistita.
Eh, spuneti-mi va rog doamnelor, cum va simtiti daca a doua zi vine 'barbatelul' si va spune nonsalant: "mi-e foame, ma duc sa imi fac paste cu mac".
Poate e vreuna mai desteapta pe aci, care zice mersi ca stie si boul sa faca ceva in bucatarie.
Da! Dar vine partea a doua, cand dupa 3-4 zile, te hotarasti sa arunci ciorba... ca nu s-a atins de ea... sau ca mai faci o triere printre rosii, ca deja au inceput sa se strice, ca arunci nectarinele, dupa ce a facut ca toti dracii in Cora sa cumperi nectarine.
In schimb, va jur, 2 kilograme de cascaval se duc in fix 5 zile. Gone! Disparut! Zbuf!

Si, parol d'honneur, delicioasa salata de vinete, a avut o soarta cruda, aruncata la gunoi cu tot cu pojghita verzuie neidentificata de pe ea. Aaaa! Iar a doua zi, intr-o vizita la niste prieteni, omoloaga mea a servit niste aperitive, printre care se afla si un castron de salata de vinete. Pai ce credeti? S-a napustit asupra lui, mormaind ca "ce pofta ii era" ... "ca de mult n-a mai mancat"... "Coditza, de ce nu mai faci si tu niste salata de vinete"

Va las, eu ma duc sa ma internez la nebuni... ca altfel iau toporu'!

marți, 21 iulie 2009

Situatie reala...

El discuta cu alt El.

El1: "Da mah, dar uite si tu. Nu am nervi ca am primit amenda. Da-o dracu', ca n-o platesc. Am nervi ca mi-am luat tzeapa si trebuia sa nu semnez PV. Acuma, na, am dosarul patat... prima mea amenda!"

El2: (rasete)

El1: "Pai da, e prima amenda pe carnet. Ca atunci cand am condus motocicleta aia neinmatriculata, cu numerele rosii expirate, si n-am oprit la semnalul politistului, si m-au fugarit cu 200 la ora pe Dacia, si am facut accident in final... atunci nu aveam carnet"

El2: (tavalit pe jos de ras)

El1: "Pai da, deci pe carnetul asta nu se pune. E curat"

El2: (crize de ras)

Ne-am luat botezul...

Prostia omului se cunoaste... desi Universul iti da semne... Noi mai mult ca oricine, prosti adica, ca de semne ce sa mai vorbesc, ca nu le ia nimeni in seama. Ca aseara...
Vine sa ma ia de acasa cu motorul, plecam la Em.&G. sa sarbatorim cererea in casatorie si nunta de la anu'. Zice el - coditza, n-ar trebui sa las totusi motorul la garaj, ca e putin pana la Em.? Mergem pe jos, sunt 2 statii de tramvai. Zic - da, mi-e tot una, hai sa mergem pe jos. El - ba nu, lasa, ca dupa ce plecam de la el, poate ne mai plimbam.
Ajungem la Em., dezamagire totala. "Aaaaaa, pai ati venit cu motorul? Pai si noi cu cine bem? Nu trebuie sa sarbatorim?" Mortu' - Lasa frate, ca bea Pitbulitza, eu beau suc.
Pe parcursul serii au mai fost cinshpe razgandiri, cu "hai ca duc motorul si echipamentele acasa, si ma intorc sa bem" sau "hai ca ma duce Em. cu masina sa duc echipamentul si ma intorc sa bem"
Pana la coada n-a mai baut si am plecat cam obositi pe la 12 noaptea de la ei, cu ideea sa ajungem dracului mai repede acasa sa dormim, mai ales ca azi Mortu' are un examen.

Da' nush ce ceas rau, pisica 13, scara rulanta si coltzu' mesei i-a venit lui, sa nu facem stanga la iesirea de pe stradutza, sa facem dreapta.
Universul deja si-a tras o palma peste ochi: "Tuuuuui domne ce prosti sunt astia si dupa aia tot pe mine dau vina... hai ca le mai dau o sansa" In secunda aia, viziera de la casca lui sare din lock si se desprinde.
Evident oftaturi, bagari, pana la urma o prinde si da sa plece mai cu zvac, sa prinda un semafor verde la 10 metri.

Nici nu schimba a doua bine, ca vedem in zare... Il Magnifico, Superbissimo, Omul Zilei...

Garcea.

Dupa semafor imediat era radar, langa strada Roma de pe Ion Mihalache, iar ei stateau la intrare in pasaj.
Cat a avut baiatu' ?

Penibil! 82 la ora. Pentru carnet e bine, dar pentru mandria noastra de motociclisti... am fost ciufuliti bine de tot si sincer imi este cam rusine sa spun acest lucru. 82 la ora.

Deci nici n-am mers bine, 100 metri de la Em. de pe stradutza... ca am cules 4 puncte si 360 amenda. Ce sa te mai plimbi frate? Ni s-a taiat maioneza, am facut stanga, hai dreacu acasa, plouati nevoie mare... prima amenda din viata noastra, individual si impreuna.

La intoarcere cand sa bagam motoru' la subterana, trecea un card de vreo 25 de motoare, nervoase, urlatoare si vitezomane, fix in directia radarului de la Victoriei. Da-i semne disperate, lasati-o bre mai moale, se uitau ca prostii, intelegeau ei ceva, dar nu cred ca aveau destul neuroni sub castile alea sa priceapa sensul profund al avertizarii noastre. Daca am vazut ca nici unul n-a oprit sa ne intrebe ce si cum... am zis... ia duceti-va dreacu sa v-o luati si voi, cretinoizi retarzi, cu motoare noi scoase ieri din tzipla... ca aveti bani de decartat se pare.

Din pacate nu stiu ce s-a intamplat mai departe... dar cred ca este evident.
Ne-am culcat.

joi, 16 iulie 2009

LA MULTI ANI IATCULEEEE!!!

Dupa ce am alergat ieri juma de Bucuresti dupa cadoul lu' nenea Iatcu... stiam ce ii iau, dar trebuia sa ma duc sa intru in posesia obiectului.... deci revin, dupa ce am alergat ieri juma de Bucuresti, mofturoshenia dumnealui imi zice la telefon ca nu e disponibil pentru o vizita nocturna romantica la 12 noaptea.
Cica sa "nu indraznesc"! Mi-a taiat tot elanul sensibilos. Planuisem cu Mortu' sa ii facem o serenada in 10 mii de ture la balcon, cu pacanele... dar ne-a dat cu flit rapid... cica e obosit... sanchi!
Asta e, cadoul e tot la mine, cica nici azi nu ne vedem, ca are planuri cu nevasta. Poate maine... asa mai la coada, pentru prietenii adevarati. Si cat m-am agitat!

Pana una alta La Multi Ani cu ocazia implinirii a cel putin jumatate din viata, de acum in colo e cu a.m.r. Sa ne cresti sau descresti sanatos si voinic, sa dai din cur la orice ora si pe orice viteza (sau chopper) sa faci dracu' mai repede Iatzculetzi, sa avem ce teroriza, si sa NU te mai ingrasi.

Familia D. te pupa unde vrei tu, desi l-as lasa pe Mortu' sa se aventureze.
Te iubim mult de tot si viata noastra ar fi searbada si fada fara tine.

luni, 6 iulie 2009

Viata e grea!

Da, e foarte grea. E grea cand n-ai nici un ban. Cand de abia ai luat salariul, ai dat chiria si intretinerea si ai ramas cu 15 ron pana peste o saptamana cand ia celalalt salariu... cand dai restul de chirie, datoriile, lumina si cablul, si speri sa mai ramai cu ceva pana pe 15... cand, of, cine stie ce mai vine.

Dar, cum ziceam viata e grea. Foarte grea. Sambata a trebuit sa stam in casa, n-am iesit nicaieri. Ne-am acompaniat cu un rosu Cabernet Sauvignon din '81 de Minis, alaturi de o pipa, de fapt doua, ca eu pipez la mostenirea din lemn de cires, hand made, de la tataie, iar Mortu' a primit cadou, un Savinelli Puerto Cervo 320... (cu care cred ca am omorat deja circa 23 de tzantzari, restul de circa 37 i-am vanat inainte de culcare)
Fundal de Pavarotti, matza linistita pe canapea, doi prieteni in vizita, inghetata de tiramisu...

Viata e grea cand nu ai nici un ban. Grea, domne, grea...

marți, 30 iunie 2009

Nu pot sa scriu...

... despre moartea lui Michael Jackson. Efectiv nu pot. Am scris cateva randuri seci la serviciu, insa doar ca sa scap de mail-ul obisnuit de vineri.
Tot ce pot sa spun este ca are peste 100 de milioane de exemplare vandute din Thriller, in conditiile in care urmatorii in top sunt AC/DC cu 45 de milioane exemplare.
Nu stiu daca cineva vreodata o sa bata asa ceva.

Atat. Restul este istorie.

miercuri, 24 iunie 2009

Oameni ciudati...

Am inceput sa urasc oamenii, de fapt nu sa ii urasc, pentru ca nu consum energie in acest sens... ci pur si simplu nu imi plac. Da probabil, fiind si eu om, nici pe mine nu ma plac in anumite cazuri, da' na, cel putin eu incerc sa evoluez, sa ma schimb, sa estompez laturile ... acelea!
Alaltaieri a plouat. Nu furtunos ca acu' 1 luna cand am stat la metrou o ora de frica sa nu ma ia pe sus. Dar a plouat, suficient pentru ca o umbrela sa faca fata lejer.
Problema nu era de umbrela, ca a venit Mortu' meu la metrou sa ma astepte, dotat cu pelerina, geaca, umbrela, m-a impachetat toata si m-a luat acasa. Problema era de picioare, ca aveam niste sandalute finutze albe care nu se pretau la balti si valuri de apa.
Bineinteles ca totul s-a rezolvat usor, m-am descaltat, am agatat sandalele de bastonul de la umbrela, mi-am suflecat fusta si hai pe jos acasa. Intr-adevar apa de ploaie un pic cam rece, dar asfaltul fierbinte si chiar neted, nu am avut probleme la talpitze, vai tu.
Bai dar se uitau asa oamenii stramb la mine, de parca cine stie ce faceam. Mergeam desculta. Ce e asa iesit din comun? Decat sa-mi stric sandalele, mai bine merg desculta, cu sotul meu de mana, agale, spre casa. Bine, de fapt barbatii de pe strada nici nu cred ca au observat ceva, se stie ca ei nu au ochi pentru astfel de detalii... si chiar daca observau, cred ca ridicau din umeri si treceau mai departe.
Nooo, oripilatele erau niste pitzi ascunse pe la stresini, jumate plouate, care probabil se intrebau cum de am putut sa fac asa ceva?!? Strigator la cer!.
Da bah, dar eu deja eram acasa cu picioarele curate si uscate, si cu un pahar de vin in mana, insurubata in canapeaua mea noua de la Ikea, cand voi inca va zgribuleati sub streasina de la Non-stop.

Revin, mi-e sila de oameni.

marți, 23 iunie 2009

Si uite asa, imbatranim...

Mda, se pare ca fuse ziua mea. Pentru necunoscatori am facut 18 ani... :)) Sunt majora deja, fac ce vreau. Ma rog.
Treaba a inceput un pic cam deprimant asa, de fapt dupa ce am sarit de 25, parca toate zilele mele de nastere, au fost cam gri. Anul asta am picat intr-o joi. Am dus niste prajituri la serviciu, desi ma scosesem din newsletterul lunar cu zile de nastere... dar am zis hai, ca n-o fi foc sa accept si eu o data ca e ziua mea. Intr-un fel a fost bine, ca exista niste colegi care au aflat prin metode necunoscute, si evident au venit sa ma felicite. Spre sfarsitul zilei totusi nu ma simteam extraordinar deoarece nu primisem nici o floare. Nici macar de la sotul meu, care ma asteptam sa ma ia in probe inca de la miezul noptii. Se pare ca m-am maritat cu un diurn, dupa el, tehnic ziua mea incepe cand se trezeste el dimineata. Asa...
Pana la urma mi-a facut o surpriza un coleg de munca, si in pauza de masa s-a dus sa-mi ia o floare, pe care mi-a oferit-o alaturi de o intreaga poveste, cum ca nu stie ce flori sa ia, ca nu se pricepe, asa ca a luat una in ghiveci, ca a vazut ca am pasiunea asta si am deja in birou vreo 5 flori. Ceea ce a fost super bine, a nimerit-o la fix, acum sper sa nu fie foarte pretentioasa si sa ma descurc cu ea. Este vorba de o Bromelie visinie... dar nu m-am lamurit ce soi anume.
Am mai avut o surpriza placuta tot de la un coleg (culmea, amandoi de la IT) care mi-a luat o motocicleta de colectie si de la o colega, care mi-a oferit o frumoasa bratara antica gen Xena.

Si totusi... parca nici nu era ziua mea. Adica, pff, sa ma intelegeti, cei din jurul meu se comportau de parca era super zi, lalalalala, la multi ani, etc. Io... pauza.

Ziua mi s-a inseninat considerabil in schimb cand am ajuns acasa. De ce? Pentru ca acolo era EL. Si nu era singur, era cu Iatcu. Care mi-a facut o primire zgomotoasa si speciala.
Uite asa, marile suprize de anul asta au inceput sa apara. Prima, de la sotziorul meu, un buchet de flori imens, cred ca erau crizanteme mov, puse intr-o vaza pe care mi-o doresc de ceva vreme, cu model stilizat de cale albe. A doua, de la Iatcu... care m-a lasat si mai paf, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva: o ie bej de panza topita fina, brodata cu matase tot bej, maneca scurta si creatza la gat. Ce sa mai, superba. Mi-e frica sa o si ating, daramite sa o imbrac. In loc de flori, mi-a mai adus o ie din panza normala, cu modele indiene, alba cu galben. Of cors, l-am smotocit bine si am plans cu lacrimi de crocodil pentru ca nu putea sa vina sambata la party.

Si uite asa am introdus motivul petrecerii (ca ma tot gandeam cum sa-l introduc in fraza).
Vineri, ora 7, intalnire cu G. la Carrefour, pentru cumparaturi, ca sa-l salvez pe Mortu' de la o corvoada inutila dupa parerea lui. Venit acasa cu sacosele, indesat frigider.
Sambata, trezit la 9, frecat menta de pe balcon pana la 12, frecat manganu' pana la 1 cand mi-am dat seama ca sunt in intarziere cu pregatirile. Asa ca, da-i, fa lista cu prioritati si ordinea desfasurarii bataliilor.
Meniul a fost urmatorul:
Ciupercute otrivitoare - adica oua umplute cu maaaare grija cu o crema de galbenus, mustar si marar, capacele de rosie, si puncte de maioneza.
Barcute de ardei gras umplute cu branza dulce si marar.
Evident toate la iarba verde... salata adicatelea.
Rosii umplute cu salata de vinete cu ceapa, si cu motz de patrunjel.
Trandafiri de somon afumat, cufundati in crema Almette pe patutz de castravete.
Si evident, za pies, turnul magic, alcatuit din scobitori cu: prosciutto melone, struguri si cascaval afumat, rosii cherry si feta, masline si cascaval moale.

Iata si o vedere panoramica.
And of cors, bomba serii, pasaret de 2kilejuma, condimentata, usturoiata, unsa cu de toate si bagata la solar pentru circa 2 ore, in suc propriu balacita si cu ciuperci cu oregano servita.
Dovada:

Cu tortul nu am poze, se filma in acel moment, dar a fost o tarta cu crema gen tort diplomat, cu ananas, si blat de biscuti, ornata din pacate cu frisca din tub (ca altceva nu am gasit) ceea ce evident a stricat mesanplasu' respectiv. Noroc ca s-a mancat pe nerasuflate si n-a observat nimeni. Am avut si sampanie, demisec, servita regulamentar in pahare flute, lumanari, cantari si pupaturi.
Invitati am fost cu tontii 7, 5+2 adica si ne-am simtit bine, sau cel putin asa zic ei. Desi eu am senzatia ca i-am cam terorizat sa manance tot si cat mai mult, sa aiba grija de matza sa nu iasa pe balcon si sa vorbeasca intr-una. Si chiar si asa ei au fost foarte darnici cu mine anul asta.

Pe langa Iatcu, care m-a dat cu rotzile in sus de joi, a mai fost cineva care a tinut mortis sa ma vada pe spate la figurat, si anume my oooold friend Em. Care s-a dat peste cap de 3 ori si s-a facut musca si mi-a gasit 7 cale rosii-grena, plus o sticla de cabernet sauvignon din 1981, podgoria Minis, prezentata in cutie de lemn, cu sigiliu de ceara si certificat de autenticitate, plus un gadget de bucatarie Gorenje, un fel de grill electric, care face de toate, inclusiv spala vasele si matura pe jos.
Spre fericirea mea, ca ma speriasem eu joi ca nu am flori, am mai primit o Azalee in ghiveci rosu superb, de la pretena Lucifer, gerbera galbene de la Alex, si crini imperiali de la Fane Turcu' fatza de care matza mea a dezvoltat o afectiune deosebita. De asemenea am primit de la o prietena pitzipoanca un set de lumanari parfumate si o cutie antica de bijuterii.

Ce sa mai, totul a fost aproape perfect. "Aproape" asta este lipsa lui Iatcu, care sper ca are carne in frigider pentru 10 ani de acum in colo, si puli in cur, si sughituri, si tot ce trebuie ca sa ii fie frica data viitoare si sa nu accepte delegatii de ziua mea. In locul lui imi dadeam demisia si veneam. Lui ii dedic acest post, si mai ales pozele care pentru el au fost facute, ca sa moara de ciuda si sa se ingalbeneasca de nervi.

Cam asta a fost ziua mea, imi pare rau ca nu e de mai multe ori pe an, ca tare m-am distrat. Promit insa ca voi mai gasi eu pretexte sa-mi ingrash prietenii... ca deja am traditie pe Iatcu la masa de duminica.
Va pup.

marți, 16 iunie 2009

Pana la urma plec...

Aici:

Erifili Vila

Inchiriabila toata pentru 140 euro pe noapte, 4 camere duble si tot ce trebuie, plus piscina, gradina si alte accesorii.

Ce departe mi se pare septembrie...

vineri, 12 iunie 2009

Din categoria: ce mai scriu eu la serviciu

Am o dilema de ceva vreme, in legatura cu un concept destul de banal, si anume... „saptamana”. De la Iulian, dar si de la Grigore XIII, ne-a ramas diviziunea numita „luna” impartita in aproximativ 4 saptamani. Ma rog, sistemul de calcul este mai complicat si nu avem nevoie sa-l cunoastem, problema de baza insa este alta:

De ce saptamanile incep cu Luni?

Sau de ce Luni si Marti se lucreaza?

ISO 8601 stipuleaza clar ca saptamana incepe cu Luni si are 7 zile. Banuiesc ca este clar deja, ca acei oameni ce au pus la punct acest ISO, erau niste workaholici corporatisti (sau in limbaj medical ergomaniaci). Ce-ar fi sa strangem semnaturi in piata Universitatii pentru a muta inceputul saptamanii... sambata?

Cum ar fi sa inceapa acest mail cu: „dragi cititori, va urez un sfarsit de saptamana usor, iar saptamana care incepe maine sa va aduca multa liniste, relaxare si voie buna” ? Delicios!

In acest spirit, va aduc la cunostinta Legile lui Dilbert privind munca: (Dilbert asta era un fel de Murphy)

1. Nu fi de neînlocuit; dacă nu poţi fi înlocuit, nu poţi fi promovat.

2. Oricât de mult ai face, niciodată nu e de ajuns.

3. Atunci când şefii vorbesc despre creşterea productivităţii, niciodată nu se referă la ei înşişi.

4. Dacă nu reuşeşti din prima, mai încearcă o dată. Apoi renunţă. N-are rost să trudeşti de pomană.

5. A greşi este omeneşte, a ierta nu este politica noastră.

6. Oricine poate munci oricât de mult, atâta timp cât nu este vorba de munca pe care ar trebui s-o facă.

7. Dacă eşti bun, ţi se vor da ţie toate sarcinile. Dacă eşti foarte bun, vei scăpa de ele.

8. Întotdeauna faci ceva lipsit de importanţă atunci când trece şeful pe lângă biroul tău.

9. Oamenii care se duc la conferinţe sunt cei care n-ar trebui să se ducă.

10. Dacă n-ar fi acel ultim minut, nimic nu s-ar face.

11. Telefonul nu suna niciodata cand nu ai nimic de facut.

12. Nici un sef nu va pastra un subaltern care are dreptate tot timpul.

13. Daca-ti place ceea ce faci, probabil ca faci ceea ce nu trebuie.


Va urez o Sambata si o Duminica ... deosebite!

miercuri, 10 iunie 2009

Sa plec... sa nu plec...

Ce ziceti de Corfu, prima saptamana din septembrie, camera dubla evident, in jur de 200 euro.
Mini hoteluri cu vedere la mare, intime, placute, etc. Sa ne intelegem, asta e pret pe camera pe tot sejurul. Micul dejun se mai adauga inca 3 euro daca avem chef.

Ah, drumul e gratis, plecam cu cineva.

Sa plec, sa nu plec...

marți, 9 iunie 2009

Ne-am mutat...

Din dormitor in sufragerie.
Adica am scos biroul si l-am dus in sufra, am tras patul pe mijloc (yeeeee!!!) si am montat noptierele. Pentru prima oara in viata mea detin o noptiera numai a mea. Sunt fericita!
Am scos si fotoliul puf, pentru ca mai nou doarme Shinya pe el, deci sta in sufragerie.
Am reconditionat corpurile de etajere si le-am facut "bilbioteca", curatat, vopsit, lustruit, etc. Aranjat tonele de carti.

De asemenea am bagat dracului in casa florile, ca imi murisera toate in balcon! Dupa ce am distrus un frumos palmier Chamaedorea de 1 metru inaltime, pentru ca l-am scos afara in primavara pe balconul inchis, zic sa-i fie cald... si dupa 4 zile l-am gasit galben si uscat... am decis ca e nevoie de o schimbare. Asa ca am bagat la loc toate florile in casa. Uite-asa!
Cand eram copil stiam ca mama de abia asteapta primavara sa scoata florile pe balcon la aer. In plina vara balcoanele noastre erau sere, jungla amazoniana, n-aveai loc sa arunci un ac de verzituri. Se pare ca secolul asta trebuie sa ne refugiem cu totii, nu numai plantele, in casa, departe de soare, de "aer", practic de tot ce inseamna afara.

Asa ca acum am flori in sufra si in posibil sa ma extind, daca le merge bine. O sa incerc un feng shui :)

Urmeaza canapeaua de sufragerie si marele proiect: gresie si faianta :(

V-am pupat pe succesuri, am avion catre Brucsel.

joi, 4 iunie 2009

O baba.

Tramvai. Ora 7 dimineata. 87 persoane pe metrul patrat de tramvai. Atmosfera... incinsa...
Aproape de Liberty Center, unde probabil urma sa se goleasca... o baba se opintea si se impingea, si se chinuia, sa ajunga la usa. Mai avea putin... cand o domnisoara se intoarse putin iritata si ii zice:
- Doamna, va rog, si eu cobor tot la prima!!

Baba, geniala:
- Asa si? Daca ma bag eu in fata care este problema?

Tramvai. Ora 7 si 5 dimineata. Pe jos de ras.

marți, 2 iunie 2009

Stimulari de criza...

Ieri am implinit 1 an in firma (plantatia) unde lucrez (sclavagesc) si ... na, ca omul, ma asteptam la ceva...
Ma cheama sefa azi in birou si imi zice:
"Stiu ca ai implinit un an in Companie, dar pentru ca bugetul nu ne permite sa iti oferim o marire de salariu, ne-am gandit sa te recompensam in alt mod... Impreuna cu inca 3 colegi, manageri zonali pe distributie, veti merge intr-un week-end la Crama Murfatlar, veti petrece timp acolo, o sa fie frumos... vor fi si degustari..."

Singura chestie care mi-a facut sa sclipeasca ochiu' meu, a fost asta cu degustarile, plus probabil programul artistic, dat fiind faptul ca Murfatlar este principalul nostru client... pe de alta parte insa, ma gandesc ca daca strang intr-o sticla toate gurile degustate, poate strang de-o canapea IKEA pentru living... ca na, bugetul nu ne permite.

La cat mai multi ani!

UPDATE: dupa 6 ore ma anunta ca de fapt nu mai mergem, pentru ca nu a fost de acord directorul general sa facem gashca cu cei de la Distributie. Asa ca se duc numai ei, HR-ul nu mai merge... Pentru revansa a zis ca ma duce la Cola in fabrica... sa facem degustari de Fanta probabil. Am refuzat, dupa care a plusat cu Ursus... "hai mai ca tie iti place berea"... de parca mergem acolo si degustam un butoi.
De cacat.

joi, 21 mai 2009

Cea mai buna carte pe 2009... pana acum

Declar a fi Mic tratat de management culinar scrisa de Daniel Mafteiu.

Primita cadou de la Varu' Iatcu, dupa ce in prealabil am vazut cateva citate la el pe blog, citate ce m-au lasat moarta de curioasa.
Acum dupa ce am citit-o cap coada, pot sa spun ca este absolut geniala. Am citit seara in pat, pe buda, dar mai ales in metrou, unde ma amuzam teribil de fetzele alora care se uitau la mine si nu intelegeau de ce rad citind o "carte de bucate".

Va dau un copy paste al unei recenzii facute de Dan Lungu:

Cartea lui Daniel Mafteiu face parte din categoria amuzanta a falselor tratate. O extraterestra de 30 de ani, cu MBA la Paris, incearca sa-si initieze egalele, in maniera sistematica, in tainele managementului culinar. Luind in raspar jargonul stiintific, li se explica know-how-ul necesar fierberii unui ou sau, de pilda, modul cum poate fi recunoscuta bucataria intr-un apartament: este incaperea cu multe electrocasnice si fara WC. Extraterestrele nu sint altceva decit superfemeile manager de la multinationale, pentru care ciorbitele sint la fel de misterioase ca supa primordiala. Evident, din punct de vedere economic si social, ele vin din alta lume, asa ca isi merita numele. E o carte plina de umor si inteligenta. Citind-o, inevitabil din cind in cind va va pufni risul. Pericolul este ca, amintindu-va anumite scene, vi se poate intimpla acelasi lucru cind intrati in bucatarie sau mergeti la piata. Si stiti bine, nu e sanatos sa rizi de unul singur. Mai ales in spatiile publice.

Nu va pot spune mai multe, trebuie sa descoperiti singuri cum a reusit extraterestra lui sa gateasca ciorbita din pestisori exotici, sau cum a zugravit bucataria de 5 ori intr-un an dupa fiecare aventura culinara ce implica aragazul.
Atat de tare m-am distrat, incat mi s-a parut scurta rau. As mai vrea o continuare. Oricum sunt convinsa ca material mai are, sunt atatea extraterestre in ultima vreme, iar gradina domnului e mare.
Daca o vedeti in librarie... luati-o, merita!

miercuri, 20 mai 2009

Nu mai vreau copii...

... pentru ca voi fi o mama denaturata.
Din senin si iarba verde, desi este super educata si cuminte, Shinya mea a facut pipi in pat, a doua oara, tot pe pilota, desi eu eram langa ea si ne jucam impreuna. Litiera curata, nisip ok, hranita, adapata, bagata in seama... ce pula mea avea nu stiu.
Evident eu m-am enervat cumplit... nu pentru gest in sine, ci pentru consecinte... La 12 noaptea scoate lenjeria, spala pilota, scoate-o pe balcon, scoate alta patura din debara... etc.
Ca idee asa si-a luat cateva ziare la fund, morfoleala cu fatzaul in balta cu pricina, scheunaturile de rigoare, strans de gat, bobarnace in nas, plus dormit pe hol singura si taiat accesul catre dormitor si locul ei de somn, adica perna mea.
Azi dimineata i-am dat de mancare dar nu vorbim...

Concluzie, nu vreau copii.
Sa fac tot posibilul sa le fie ok iar ei sa se pise in munca mea, aparent fara motiv, doar ca li s-a sculat lor. Nu nene.
Nu e obligatoriu sa ma reproduc, si-asa sunt destui prosti pe lumea asta.

luni, 18 mai 2009

Meniu de criza

Dupa cum spuneam intr-un articol anterior, tocmai am implinit 1 an de casnicie. Dupa ce am sarbatorit noi pe indelete intre 4 ochi plus o sampanie, ne-am gandit sa facem o invitatie de onoare, parintelui nostru spiritual, cel care ne-a ghidat primii pasi in d-alea casniciei, oferindu-ne numai exemple negative din a lui... si anume Varu' Iatcu.
Pe Varu' Iatcu insa il puse insa al cu coarne sa faca ospatz porcesc in urma cu ceva vreme, ceea ce i-a adus cadou o vacanta binemeritata la spital cu tuburi in stomac si morcovi in cur. Asta insemna mai exact, DIETA.
Pai dupa un mistret impresionant, pasarete de toate felurile plus alte legume deosebit de hranitoare... CUM sa faca Pitbulitza, cum sa se descurce ea cu o lista saracacioasa si paranoica de-a dreptul:
- morcovi fierti
- cartofi fierti
- branza dulce degresata
- dulceturi si compoturi
- anumite fructe

Dar cum nu exista imposibil, Pitbulitza a luat-o drept provocare si a reusit sa dea pe spate cel mai carcotas, simandicos, fitzos si nesuferit critic gastronomic din sud-estul Europei.
Dovada mai jos:

Felul principal: sote de morcovi cu sare, cartofi copti impanati cu felii de morcov fiert si patrunjel, alaturi de branza dulce dietetica cu marar.
Desert: Branza dulce cu gem de capsuni, decorat cu menta proaspata din jardiniera de pe balcon.
De baut am avut suc natural de grepfruit rosu.
De fumat, pipa cu aroma de vanilie si tigari de cherry.

Recenzia pe larg si mult mai cu stil o gasiti aici.

miercuri, 13 mai 2009

Avem 1 anisor...

13 mai, ora 13 si 13 minute, am implinit 1 anisor.
Aproape mergem pe picioare :)

Se zice ca:
1 an - nunta de hartie
2 ani - nunta de bumbac
3 ani - nunta de piele
4 ani - nunta de fructe / nunta de flori
5 ani - nunta de lemn
6 ani - nunta de zahar / nunta de fier
7 ani - nunta de lana / nunta de cupru
8 ani - nunta de bronz / nunta de lut
9 ani - nunta de salcie
10 ani - nunta de tinichea
11 ani - nunta de otel
12 ani - nunta de matase
13 ani - nunta de dantela
14 ani - nunta de fildes
15 ani - nunta de cristal
20 ani - nunta de portelan
25 ani - nunta de argint
30 ani - nunta de perla
35 ani - nunta de coral
40 ani - nunta de rubin
45 ani - nunta de safir
50 ani - nunta de aur
55 ani - nunta de smarald
60 ani - nunta de ametist
65 ani - nunta de alabastru
70 ani - nunta de platina
75 ani - nunta de diamant

Asa ca eu am primit cadou completarea colectiei de carti Julie Garwood, iar el a primit cele 7 volume din Cotidianul Civilizatii... Adicatelea hartie.
Sambata sarbatorim in oras iar duminica vine parintele spiritual in vizita pe la noi, la masa... Servim tot hartie... cu morcovi si cartofi fierti :)

La Multi Ani Mortule.
Te iubesc.

joi, 30 aprilie 2009

Pitbulitza ingenuncheata...

Ora 5,30 - Vine Mortu' acasa de la munci... Shinya e in picioare, are chef de joaca. Curand ramane dezamagita cand vede ca el vrea sa doarma. Se intoarce la botoshul ei de langa perna mea si sforaie.
Ora 6,15 - Suna alarma, ii dau snooze pana la 6,30... Shinya e cu ochii pe mine, ma pandeste sa deschid un ochi ca sa ne jucam. Daca vede ca nu misc, lasa botoshul si incepe sa alerge prin camera... (am mentionat ca are clopotel la gat?)
Ora 6,35 - Ma dau jos din pat, ma duc la baie, Shinya e la panda dupa papucii mei rosii. Ma asez pe veceu, Shinya ma musca de degete.
Ora 6,40 - Micul dejun... nu, nu micul meu dejun, micul EI dejun. Un plic de Royal Canin (5 ron) dintr-o lovitura. Lupte crancene cu lingurita banuita de furt de mancare.
Ora 7 - Sunt in plin proces de pregatire pentru serviciu. Shinya casca, semn de burta plina, si trebuie dusa pe botoshul din pat, de langa perna lu' Mortu'. Tura 2 de somn.

Ora 19 - Vin acasa. Stapana casei cotrobaie. O localizez datorita avertizarii sonore.
Ora 19,05 - Ma asez pe veceu, ma musca de papuci.
Ora 19,10 - 20,00 - Program de v-ati ascunselea, zgarieli, muscaturi, chitaieli, cros 50 metri garduri, salturi de pe canapea si lupte greco-romane cu zgarda
Ora 20 - Program refacere pe botoshul din bucatarie (perechea aluia din pat) sau pe botoshul din hol (perechea aluia din sufragerie).
Ora 22 - Pitbulitza a terminat de gatit & alte activitati administrative, se duce obosita spre dormitor. Shinya se trezeste, odihnita si apta pentru tura doi de antrenament.
Ora 22,15 - Cina (in speranta ca oboseste si adoarme) 2-3 lingurite de branzica cu smantana
Ora 22,30 - Toaleta de seara... stergeri succesive cu miscari circulatorii de jos in sus, cu ajutorul servetelelor umede parfumate, pe labutze si botic. Cu aceasta ocazie se indeparteaza mare parte din branzica de la cina, acumulata in timpul ospatului feroce.
Ora 22,45 - Antrenamentul de seara
Ora 23,00 - Nervi, spume, "dormi ACUM, sau te dau afara!!!" priviri ucigase, orgolii nemasurate.
Ora 23,15 - Somnul de frumusete. Botoshul de pe pat este ocupat...

Ora 5,30 - Here we go again!

luni, 27 aprilie 2009

Prima noapte...

Nu credeam ca asa ceva este posibil... insa destinul si energia universului... m-au lucrat.
Fortele superioare au facut posibil ca o mamica birmaneza sa se injoseasca in asa hal, sau sa fie pacalita, sau abuzata de un golan bagabont maidanez posesor de purici instruiti... insa hazardul a vrut sa iasa si ceva din acest eveniment. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe, insa trauma suferita de matza proasta si mai ales de stapana acesteia, le-au facut pe amandoua, sa abandoneze progenitura in strada... in ploaie, vant... purici, viermisori, bacterii si microbi... in speranta ca moartea va sterge cu buretele tot.

Tot Universul insa a facut ca prietena mea Luana, sa treaca pe acolo exact la timp, sa inhatze puradelul de ceafa, sa-l bage in deratizare si program intensiv de haleala, plesnit burta, dormit pe spate 3 zile non-stop, reanimare. Apoi exact la iesire din program, s-a nimerit cineva in vizita la tanti Luana... adica moi, je, avec mon sotz. Pff, ce coincidenta!

Detaliile siropoase nu-si au locul aici, desi as putea mentiona ca prima noapte a fost destul de fierbinte, eu n-am dormit deloc de frica sa nu ma rasucesc in somn sa strivesc chestia aia mica... iar chestia aia mica a dormit ca porcu', pe toate partile, cu toate tonalitatile de sforait posibil, direct si fix in mijlocul patului.

Na belea! Nici nu stiu ce nume sa-i pun! Coditza e luat deja :)

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Eh... a plecat...

E sfarsitul lui aprilie. N-am mai avut tragere de inima sa scriu, pana la urma, de ce dracu' sa mai scriu. Ma rog...
Am ramas datoare cu pozele cu tortul de 83 de ani al lui tataie. Imi pare rau, poze cu coliva care a urmat peste 1 saptamana, pe 29 martie... nu am. Ma bucur doar ca i-am indeplinit visul pentru care s-a chinuit atatea luni de zile, si anume sa apuce ziua lui, sa ii fac tort, sa bea sampanie si sa traga un fum, impreuna cu membrii familiei care l-au iubit, si care acum ii duc dorul amarnic.
A spus tuturor ca vrea sa traiasca sa ii fac tort de 83 de ani. A trait rau si s-a torturat, dar a plecat fericit. Asta este tortul lui.
Dupa el a ramas gol, gol in camera lui, gol in patul lui, gol in gradina unde taia lemne, gol in polatra lui unde trebaluia la bicicleta si televizoare vechi. In schimb a aparut o cruce la cimitir pe care scrie ca tataie al meu care m-a crescut s-ar afla cica acolo.

A venit si Pastele, care a fost o copie aproape identica a celui de anul trecut, insa lipsea ceva, eram mai putin oameni la masa, iar mamaie era in negru si foarte absenta.
A plecat...

sâmbătă, 21 martie 2009

Virulenta...

Maine plec la tzara din nou ca e ziua lu' tataie. Se pare ca a apucat 83.
Si nu pot sa plec pana nu ii furnizez material de cacat pe el de ras lu' Conu' Iatcu.

Ia uiteeeee breeeee inelul meu de aur cu piatra de granat 7 carate, slefuita diamond shape, comandat dintr-un magazin din SUA.... ia uite-l manca-l-ar mama de inel.

Va las sa va delectati mai jos... ce am fost si ce-am ajuns !!!


miercuri, 18 martie 2009

Dadaism

In week-end am fost la cursurile de Rei-Ki grad 2, luni m-am certat rau cu sefa (se fapt ea s-a certat rau cu mine... eu nu ziceam nimic)... iar marti a avut accident cu masina, dauna totala, ea un pic cam sifonata, dar in viata.
Va jur n-am facut nimic!!... si nici ganduri nu materializez, ca pana acum aveam apartament, vila, masina de teren, enduroaica si 10 kile in minus. Deci nu merge asa.

Am gasit reteta de tort... important e ca e pe baza de ananas, cu asamblare rapida la locul faptei. Oricum cica in ultima vreme nu mai mananca decat iaurt si vomita verde, deci plm.

Sunt obosita, nu am chef nici sa gatesc, ceea ce e ingrijorator, deoareshce mie imi face placere si relaxare. De fapt am senzatia ca am creierul gol. Ma rog, lasand la o parte faptul ca nu pot sa ma laud cu o aglomeratie prea mare de materie cenusie... mda, nush de unde starea asta, eu care asteptam week-endul sa mai facem niste etajere, sa mai reparam ceva si sa ne electrocutam la bec, etc... mdea.

De azi ma bag si la Jurnalul National, Biblioteca pentru toti, inca 44 lei pe luna carti...bine ca se ieftinesc alea de la Adevarul, cica ajung la 8 lei cartea, deci 32 pe luna... inca nu depasesc milionul/luna pe carti. Pfiu, bine dracului ca m-am lasat de fumat.

La vara vreau la Corund. Este un must al acestui sezon. Stam in Sighisoara la rude, si mergem la Corund sa-mi iau ceramica si artizanat.

Ma duc acasa.
Pa.

miercuri, 11 martie 2009

Undeva am gresit...

...imedat va explic.

Am vrut sa scriu. Si m-am oprit aici. Am venit intinsa sa va zic de team drink building. N-a iesit nici un cacat, nici cu laxative nimic. Cine stie poate vreodata o sa va zic... sau poate nu. Oricum un cacat de subiect, bine in pula mea ca nu suntem corporatisti.

Apoi am vrut sa va zic de tataie. Dar nu gasesc starea necesara. Poate dupa ce se va fi dus... o sa pot sa-mi adun gandurile si sa incerc, fara reusita mai mult ca sigur, sa scriu in pula mea ceva totusi... nu?

Vineri, 20 martie, ar face 83. A zis ca nu poate sa moara pentru ca trebuie sa-i fac tort. Dilema mea este sa ii iau lumanari cifre sau normale, vreo 83, sa sufle in ele? De ce sunt ironica? Pentru ca ma doare in pula. De tot.

Lasa ca am mai vrut sa fac eu multe. Acu' nu mai vad de ce, adica in pula mea o finalitate. De fapt, da, cacat, o vad, e fix in fata mea. Mdea, si de ce m-as sinchisi?
Io si cu Vera...

Undeva am gresit. Si ca sa imi dau seama am nevoie de Iatcu, in privat.
Oare am numai gargauni in cap? Sau trebuie sa ma transform in motocicleta ca sa fie lumea fericita? Oare am o problema cu esentialul? Tzara arde in pula mea, si pe baba dracului o preocupa coafura. Pieptana-s-ar cu grebla!

Undeva am gresit. Oare unde?
V-as mai spune de tataie, dar nu pot ca e noapte si sunt prea ocupata sa caut cea mai belea reteta de tort. Macar sa imi faca reclama pe lumea cealalta ca sunt buna bucatareasa... poate ma viziteaza dreacu' al cu coarne de pofta si curiozitate. Jet mah d'aici.

Ah, si ma mai preocupa cu ce culoare se scrie pe cruce. Negru nu? Si numai numele, fara porecla sau ceva. Ca sa nu comenteze babele alcoolice de la priveghi. Sa'mi bag! Eu la mine vreau sa scrie "Pitbulitza", nu cred ca cineva ar comenta. Oricum cu bani se rezolva, imi slujeste un jegos nespalat si pe muzica rock.... auleu, sunt catolica... mda, deci excomunicarea ma paste. Mai ales ca vreau sa ma incinereze dracului, ca am fobie de viermi.

Hai dati-va'n pula mea, ca tare pretentiosi mai sunteti.
Imi fac acum in cap un plan de post lacrimogen despre el... dar cred ca iar fac o eroare... drama e tot la mine... ca eu raman, el pleaca la mai bine sau la reintrupare... anyway, hai sa nu ne cacam pe noi imprastiat, ca ne stricam.

Ho fa, ca n-a murit inca!

Nenea Dushca ne vedem sambata la tort. Spectacol garantat.
El este....

joi, 19 februarie 2009

Cearta!

O cearta în familie.
Soţia îl loveşte pe soţ. Acesta se ascunde sub pat.
Soţia încearcă să-l scoată:
-Ieşi!
- Nu ies!
- Ieşi!
- Nu ies!
- Ieşi!
- Auzi, femeie, cine e stăpân în casa asta?! Dacă am spus că nu ies - înseamnă că nu ies!!!

vineri, 13 februarie 2009

Leapsa rezolvata...

Nu pot sa ma abtin, trebuie sa-i raspund lui Iatcu intai, dupa aia rezolv problema.

BINE CA ESTI TU DESTEPT!

Asa, gata, acum sa revenim!

Punctual:

1. Sunt adepta ideii: prieteni foarte putini dar buni.
Adevarat. Ba chiar cum zice Iatcu, foarte putini, nu tinde la 0, dar cu numar intreg divizibil cu 1 si cu el insusi. Adica, dupa multe rezolvari de probleme, am constatat ca am un singur prieten adevarat, fara de care viata mea ar fi mai urata si mai goala: Iatcu. Ar mai fi cativa dar nu au trecut testul final.

2. Dimineata nu ma pot trezi fara o cafea si o Virginia menthol.
Fals. Nu beau cafea si m-am lasat de fumat de cateva luni bune, ca nici nu mai stiu de cand. Parca tigarile n-au existat niciodata pentru mine. De asemenea cognacul nu imi place, iar havanele le fumez numai la ocazii speciale, impreuna cu pipa pacii, narghilea si tigarile rulate.

3. Am voce si cand eram mica imi placea sa cant.
Adevarat. Acum imi place sa cant populara si lautareasca... pe baza de alcool la petreceri.

4. Imi place sa gatesc dulciuri.
Adevarat. Cariera mea gastronomica a inceput cu un amarat de chec, acum deja fac chestii de care si Edith s-ar minuna, numai ca eu nu am talent la poze artistice in timpul fabricatiei.

5. Culoarea mea preferata este mov.
Fals. Urasc movul si rozul si orice derivatie din ele.
Iatcule esti barbat, nu distingi culorile. Budoarul conjugal este albastru cu rosu, slava domnului, ca daca era bleu cu roz il vopseam de mult ca sa nu imi produca leziuni pe retina.

6. Duminica am aproape intotdeauna invitati la masa.
Adevarat. Daca nu e Iatcu, e tata, daca nu e tata, sunt alti prieteni.
De obicei gatesc ceva special pentru impresionat audienta, care vine cu bautura.

7. Detest muzica rock.
Fals. Imi pare rau sa dezamagesc persoanele care au raspuns "adevarat". Rockul ma defineste, ma calmeaza, ma face fericita. De asemenea ascult si slagare vechi si simfonica... dar un dat din cap pe Metallica la timpul lui... face cat 3 arii de Mozart.

8. Temporar nu pot merge pe motocicleta pentru ca am carnetul suspendat.
Fals. Temporar nu pot merge pentru ca e iarna. A nimerit-o Iatcu, 'gamias.


9. As vrea sa locuiesc in Sicilia.
Adevarat. Orice implica sudul Italiei, mediterana, insule... na, doar de acolo se trage o parte din familia mea si o parte din familia sotului meu.

10. Am o familie numeroasa si unita.
Fals si uz de fals, ca sa-l citez pe Iatcu. Deja blasfemie. Cine a citit din urma ar fi vazut ce mama am, ce tata, ce frate deosebit care nici n-a venit la nunta, ce socrii deosebiti si minunati. O adevarata saga.

11. Nu acord foarte mare importanta esteticii mancarurilor mele.
Foarte fals. Va iert pentru ca nu am pus prea multe poze cu papa bun pe blog. A scapat doar mistretul care fuse special. Dar voi remedia acest aspect. Vorba Mortului, fac salata de boeuf in 45 de minute si o ornez in 3 ore.

12. Imi place sa calc.
Adevarat. Urasc spalatul, inclusiv al vaselor, urasc aspiratorul si orice implica praf, imi place sa vopsesc tocurile de la usi, sa pun parchet, sa dau cu mopu' si sa calc. Calcatul in picioare al barbatilor este very funny atata timp cat n-ai planuri de viitor cu respectivii. Daca ai, si vrei mai mult, se anuleaza actiunea, deoarece is no good sa ai pres de sters pe jos drept sotz. Daca cineva din trecutul meu s-a simtit calcat in picioare, poate acum o sa inteleaga ca nu era nimic de capul lui in the first place. :)

13. Ploaia ma deprima si imi place sa zac in pat cand ploua.
Fals. M-am nascut pe torentiala cu trasnete si fulgere, de ziua mea in fiecare an ploua, fara exceptie, ador ploaia, e hrana pentru pamant, e viata, chiar daca e toamna, si e mocaneasca si e frig si urat... ploaia este superba.

14. Imi doresc un singur copil.
Adevarat. Ca sa nu sufere ca mine ca are un frate drept dusman, ca sa nu imparta ciocolata cu nimeni, ca sa nu transform copilul mai mare intr-un alt parinte al celui mai mic, ca sa nu impartim averi "in mod egal", sa nu existe discutii, invidii, favoritisme si lupta pentru afectiunea parintilor. Vreau unul, oricum o fi, dar sa fie unic.


Acestea fiind zise, vorba lu' Lucifer, ma intorc la munca.
Va pregatesc ceva misto, ca aseara fusei la striptiz... da' va mai tin in suspans.
Acu' astept comentarii.

joi, 12 februarie 2009

True or false (leapsa)

Am primit o leapsa de la Edith, pe care trebuie s-o onorez... desi nu stiu cine mi-ar raspunde mai departe. Dar hai sa incerc.
Trebuie sa scriu 14 enunturi despre mine, din care 7 sunt adevarate si 7 sunt false.
Here we go!

1. Sunt adepta ideii: prieteni foarte putini dar buni.
2. Dimineata nu ma pot trezi fara o cafea si o Virginia menthol.
3. Am voce si cand eram mica imi placea sa cant.
4. Imi place sa gatesc dulciuri.
5. Culoarea mea preferata este mov.
6. Duminica am aproape intotdeauna invitati la masa.
7. Detest muzica rock.
8. Temporar nu pot merge pe motocicleta pentru ca am carnetul suspendat.
9. As vrea sa locuiesc in Sicilia.
10. Am o familie numeroasa si unita.
11. Nu acord foarte mare importanta esteticii mancarurilor mele.
12. Imi place sa calc.
13. Ploaia ma deprima si imi place sa zac in pat cand ploua.
14. Imi doresc un singur copil.

Eh, acum sa vad io daca ghiciti ce si cum. Pentru unii sunt foarte evidente... pentru altii nu... explicatiile le dau mai tarziu.
Ofer si un premiu pentru cel mai mare procentaj de nimereala.

Iatcule ai leapsa, plus Cristina si cine-o mai vrea.

Start!

luni, 9 februarie 2009

A venit primavara... sau nu!

Are vulpea rana... Desi drac mort n-am vazut si desi poate e greu de crezut... sunt bolnava!!! Da, am racit sau ce puii mei, la naiba, am facut nu stiu. De fapt stiu, am fost la piata sambata si m-am lasat vrajita de cele 20 de grade, asa ca mi-am dat geaca jos si am ramas in bluza.
Acum suport!
Oricum parca am ceva, de la mistret incoace, am o stare de rahat si nimic nu-mi iese.

Am vrut sa fac un Tiramisu de la Dr. Oetker, a iesit o tampenie. Crema a fost ok, insa blatul s-a lipit de tava, nu s-a copt bine, nu a crescut... asa ca l-am utilizat cu succes in cosul de gunoi. Am vrut apoi sa fac un pandispan simplu pentru crema ramasa... cand sa bat ouale, parca aveau draci pe ele, nu s-au umflat deloc, au ramas flescaite... Bine ca macar s-au copt si a iesit un "blat" de 1 cm inaltime, pe care nu stiu cum am reusit sa-l tai in doua.
Rezultatul final s-a mancat repede si a primit note bune, insa numai Tiramisu nu era.

Pe acelasi stil, am facut ieri sarmale. Carnea era insa deja preparata si congelata... ceea ce a dat si gustul de cauciuc pronuntat. Noroc cu foile de varza ca au salvat situatia (al doilea noroc: bine ca n-am facut foarte multe).
Tot asa analogic vorbind... am produs niste chiftele complet fara sare, supa cu prea multi taitei si o friptura la cuptor care desi s-a overcooked, nici de-a dracului picata cu ceara n-a vrut sa faca si ea o crusta acolo.

Noroc ca Mortu' nu zice nimic, dar nu numai ca nu zice, nici nu observa, si daca nu ii zic eu... lui oricum i se par cele mai bune.

Of, sunt deprimata. Perfectionista cretina, care nu suporta sa greseasca cu ceva.
Asa e, nu sunt tru... tokio hoteeeel...

P.S. Ascult in dementa totala Viorica de la Clejani - Dalles Balleles
E clar!

miercuri, 4 februarie 2009

Mistretul (partea a 2-a)

Va spuneam data trecuta ca am facut si noi ca saracii aia... dintr-o bucata relativ mica de mistret, am zis sa tragem mai mult de ea, ca na, cine stie cand se mai iveste ocazia. Asa ca am baitzuit-o pe toata de cand am primit carnea, insa numai jumatate am gatit atunci imediat. In acea prima tura privilegiati au fost tata si Lucifer, iar duminica trecuta, partea a doua, Varu' Iatcu, care ne ramasese dator de prima data cand n-a putut sa participe datorita unei umflari de situatie.
Prima data am avut Chianti de la Iatcu (ca sa fie si el prezent cumva la masa) iar a doua oara am avut ceva tot rosu sec evident, insa nu retin ce anume era, oricum, tot de la Varu' Iatcu, cu tot cu el in carne si oase.
Nu vreau sa ma apuc sa ma laud singura, desi imi place la nebunie asta si o fac frecvent, (hehehe) astept totusi recenzia de la Varu', care a promis clar ca mi-o pregateste pe blog.
Las totusi niste poze sa vorbeasca, mai ales ca i-am promis si lui Edith ca imortalizez momentul cu animalu'.
So, enjoy...





marți, 20 ianuarie 2009

E pe vine...

Am primit somatii sa mai scriu si eu ceva...
Acum se coace, e la dospit. Pregatesc ceva deosebit, dar nu chiar pe stilul meu, insa astept sa-mi treaca toate valurile de nervi si sentimente contradictorii si confuze, ca sa decantez si sa prezint un produs limpede si de necontestat.
Problema?

Ha, e veche de cand lumea.
Prietenii doamne, prietenii... fereste-ma de ei ca de dusmani reusesc si singura.
Episodul 1 - Carmen Stanescu.

Stay tuned.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Prietenul meu, Mistretul

Fuse si se duse si Craciunul asta. Desi foarte mult asteptat, nu pot sa spun ca a debordat de fericire si distractie. Am imbatranit probabil si nu mai simt lucrurile la adevarata lor valoare... sau nu.
Adica m-am pregatit eu constiincios cu toate cele, de la lenjerie de pat cu Mos Craciun, pana la manusi de bucatarie cu braduti si zapada, fata de masa, farfurii in ton, pana si servetele... facut liste de mancaruri... insa la momentul cu pricina nu am facut nimic altceva decat sa mancam, sa dormim si sa ne uitam la filme pe calculator. Nice ha?
Am promis eu ca va povestesc aventurile culinare, insa au cam trecut si am subiecte noi. Pot sa spun totusi ca am avut niste sarmale dementiale pregatite in vas de lut, piftie de porc, salata de beouf, tot felul de aperitive... adica vreo 5 kg pe cap de vita furajera la cantar. Acu’ sunt la cura.
Insa nimic nu se compara cu inceputul deosebit de 2009, cand ma suna o prietena, sa ma cheme pe la ea sa-mi dea niste carne de mistret de la ultima sesiune de vanatoare a prietenului ei. Speriata insa curajoasa m-am dus si am cules lighioana, nu inainte de a petrece ore in sir pe google, ca sa gasesc reteta perfecta. N-am gasit-o, evident... asa ca m-am apucat de improvizat. Ma manca undeva de experimente... desi banuiam eu ca atat de blonda nu sunt, incat sa compromit toata carnea.
Sa purcedem totusi la evidentierea calitatilor mele deosebite culinare.
Astfel, se improvizeaza dupa ureche un bait, in care se tine carnea cel putin 3 zile. Atat de multe variante am gasit pe net, incat rezultatul a fost asa:
1. vin rosu de tzara, cam 1 litru
2. otet balsamic
3. ulei
4. sare
5. zahar
6. foi de dafin
7. ienibahar
8. piper boabe de toate culorile
9. ceapa si usturoi din belsug

In chestia asta, care mirosea si arata destul de bine, am bagat carnea si am dat-o pe balcon vreo 3-4 zile, de miercuri seara pana duminica dimineata. La final, baitul devenise maroniu, iar carnea de un mov pronuntat, probabil ca supsese tot taninul din vin. Nici nu va spun cat de moale si pufoasa era... a fost floare la ureche sa o impanez constiincios cu slanina si usturoi, sa o ung cu ulei, ca untura n-aveam de unde, sa o pun in tava cu zeama de supa, ceapa, morcovi si condimente care mai de care.... si de unde ma asteptam sa zac langa ea cateva ore, in 1 ora si jumatate a fost gata.
Chiar as putea spune ca mergea mai putin facuta, cu mai multa zeama si mai multe legume... dar hei, era prima oara, probabil a doua o sa fie si mai buna. Din pacate sau mai bine zis din prostie, am uitat sa fac poze... eram hipnotizata de culoarea deosebita si mirosul specific, insa va garantez ca arata aproape erotic, asezata pe un pat de piure cu sos, alaturi de o salata de varza acra cu ulei si piper... stropite toate cu generozitate de un Chianti servit in pahare largi cu picior.
Varu’ Iatcu probabil are o erectie acum, pe care ii vine sa o taie de ciuda ca nu a putut participa, insa il informez ca mai am carne de mistret la congelator... asa ca prinde runda 2, unde sper sa fac si poze.

Cu ocazia asta am descoperit ca exista pericolul sa ma spurc la bunataturi. Nu stiu daca prietena va mai avea cum sa ma serveasca cu ceva carne de vanat, insa cred ca o sa incep sa fiu atenta la astfel de informatii... deoarece as gati si un urs, sau un iepure de camp, sau o caprioara. Apropo, lupii se mananca? Nu cred, ca sunt din familia cainilor. Vulpile? Ma rog, m-am hotarat ca ar fi cazul sa incep sa experimentez cam orice are carne si se poate manca. Nu de alta, dar cu banalul pui nu poti sa faci nebunia gustativa de duminica trecuta.
Oricum cei trei barbati importanti din viata mea s-au declarat foarte impresionati. Sotul meu si tata au mancat si inca n-au murit, iar Iatcu asteapta sa incerce si el.
Hmmm, duminica viitoare as incerca ceva special pe baza de cotlet de porc, ca mai am congelate de la Craciun. Va tin la curent.