vineri, 29 august 2008

Anunt important

Fusei la biserica.
Nu, nu asta era anuntul important, doh, ce dracu, desi daca stau sa ma gandesc, dusul meu la biserica este oarecum miraculos. Ma rog. Ideea e ca am stabilit data pentru cununia religioasa.
Cu chiu cu vai, se pare ca va fi pe 26 octombrie la ora 14... slujba separata si nu in cadrul liturghiei catolice, ceea ce este oarecum convenabil de linistitor pentru invitati.
Hahahahaa, ce-am mai ras! Care invitati? Pai n-am...

Regulile jocului sunt in felul urmator:
Ma situez in marea patura a tinerilor fara bani de investit in nunta. Spre deosebire de altii, care au ajutorul parintilor... noi nu-l avem, ba avem si betze in roate... nu vreau sa ma repet.
Asa ca am decis ca slujba religioasa catolica este important de facut musai anul acesta, insa petrecere, rochie de jdemii de euro si alte rahaturi, nu sunt necesare, deoarece consider ca fericirea nu sta in asta.
Asa ca voi imprumuta frumos o rochie de mireasa. Deja am 3 oferte, din care una este Demetrios de 1000 euro. M-am scos, imi indeplinesc visul si nu pe banii mei si nici nu raman cu ea in sifonier degeaba dupa aia.
Mortu' are costume, nu e nevoie de altele.
Nasi nu avem inca. Avem doar o lista si tot taiem de pe ea. Sper sa nu ajungem la variantele de avarie.
Bani de biserica avem: taxa, flori, cor, orga si alte nebunii specifice.
De lumanari se vor ocupa nasii (sper sa fie cu cale... oricum buchetul meu va fi)

Pana aici e bine.
Prezenti la eveniment: popa al batran, popa al tanar, eu, mirele, nasii, cavalerul si donshoara. Astia-s obligatorii, restul nu. Mai ales parintii, definitely NU.
Dar totusi nu vreau sa jignesc si sa supar pe nimeni. Biserica este open space totusi. Cine are placere sa vina si ma vada este binevenit, cu mic cu mare, pe motoare, pe ce vreti voi, tinuta nu este obligatorie, dar la fel ca si la cununia civila, cu parere de rau, nu pot oferi nimic mai mult.
Nu suntem nici primul, nici ultimul cuplu care nu face nunta, asta e, nu e capat de tara, nu o sa moara nimeni. Oricum noi am facut totul pe dos si ma doare fix undeva daca cineva are ceva de comentat. Pentru mine in acest moment este mult mai important confortul personal, decat "obiceiurile", "fala" si "randul lumii".
Cu alte cuvinte pe romaneste? Adica prefer sa-mi cumpar ce-mi trebuie prin casa, nu sa intru in datorii facand petrecere pentru a se distra pana la urma tot altii... acesti "altii" din care multi nu merita efortul. Familii nu avem iar prietenii se pot numara pe degete, aia care ne-au sunat si ne-au intrebat daca avem nevoie de o paine.

Ca orice fetitza rasfatata pot spune ca in visele mele mi-ar fi placut sa am o nunta cu 500 de invitati, cu rochie Demetrios de 3000 euro, cu caleashca, cu sute de cale peste tot, cu cort in aer liber, cu orchestra profesionista si meniu ales. Dar daca pentru ele ar trebui sa platesc pretul unei vieti nefericite, in singuratate in doi, in alcool, violenta si scandaluri, cu mana pe inima renunt la orice numai sa stiu ca ma duc acasa si ma asteapta cel mai iubitor sot posibil, cu farfuria de ciorba incalzita, pe care ma pot baza si pe soare si pe ploaie.

Pe 26 octombrie 2008, la Sacre Coeur voi spune asta si in fata lu' nenea de sus, pe vecie.

Va pupa aceeasi Pitbu'

marți, 26 august 2008

Furtul si birocratia

Mai citesc si eu cateva bloguri in ultima vreme, nu foarte multe... doar ce ma intereseaza si ma captiveaza in mod deosebit. L-am redescoperit pe VisUrat dupa o lunga pauza, acolo l-am gasit si pe Lucian Stanciu.... Uite asa am vazut ca se dezbate intens problema celor 200 de euro de la stat pentru prima casatorie...
Deja ma bufneste rasul!

M-am casatorit in mai. Acu' este deja august. Cand am iscalit acolo emotionati ne-au pus sa scriem si cererea aceea de acordare a ajutorului pentru familia noua formata... toate bune si frumoase... undeva prin iunie ne suna o tanti sa ne ducem sa ne luam banii. Noi chiar surprinsi bineinteles, auzisem de altii de la sectorul 2 ca au asteptat jumatete de an.... il ridicam deja in slavi pe Vanghelie.... "uite domne, al dracu tigan, merge bine primaria lui". Nu am scos prea bine porumbelul... ca vine A. cu o falca in cer si una in pamant de la primarie, si-mi zice ca de fapt nu au venit banii, ci l-au chemat sa-i dea "decizia de acordare" a ajutorului. Zic bine, bine, dar aia la telefon a zis ca sa venim sa ne luam banii !!!! (stupoare) Pai da, vine raspunsul, pentru hartia aia nimeni nu vine, se stransesera multe si secretara s-a gandit sa ii pacaleasca cumva sa vina !!
Numai in Romania se poate intampla asa ceva... nesimtire din asta crunta. Zic asta e... ii recuperam noi cumva.
Peste alte 3-4 saptamani, suna alta fufa blonda care ne anunta vesela nevoie mare ca banii sunt in casierie si ca sa vina neaparat (!!!!) sotul sa ii ia... De ce numai el, nu stiu, probabil alt batz in roata. A. era in luna de miere cu tata la munte... deci s-a dus deja a 3-a zi... cand era prea tarziu, evident... ca doar asa se petrec lucrurile p-aci.
Fufa blonda l-a informat calma ca banii au plecat din casierie, au intrat inapoi in (curu' masii) pardon, in trezorerie... si ca procesul trebuie reluat, din nou cerere de acordare, din nou ridicarea deciziei, si apoi banii.... hell knows when.

Asta fiind tocmai in momentul in care trebuia sa platim chiria si ne facusem niste aranjamente.
Pana la coada am rezolvat-o altfel.

Mai departe, Getutza saraca e mobila, suport de farduri. Pai da, ca nu gasim instalator. Pardon, nu gasim instalator decent si rezonabil. Care sa nu ne ia 2 milioane pentru degresat robinet, 20 cm pexal, infipt furtun in pexal si dat drumul la apa. Adica putin bun simt domne'!
Ca sa nu zic de mutatul caloriferului 10 cm mai la stanga sa poata sa intre Getutza la locul ei... mutat de calorifer care ma duce undeva pe la 2 mil juma cu pexal si 3 mil in cupru... Pai puii mei, mi-am gresit cariera rau de tot, da' rau. Ma faceam in zugravitza, parchetaritza, invatam sa montez masini de spalat si prize si scoteam cat un consultant la E&Y. Da, am uitat sa mentionez ca montarea unei prize sau a unui intrerupator costa 300 mii.
Sa vedem cat dracu' ne ia electricianul sa ne schimbe firele din perete pentru plafoniera din sufragerie... ca nu mai reactioneaza de ceva vreme la impulsuri :) de toate felurile. Probabil salariul meu pe 3 luni, no problem.

Frigiderul e ok, dar usa de la congelator e belita... Victoras nu scoate decat pe front speakers, ca nush ce incompatibilitate caracteriala este intre el si PC-ul meu antic, interfonul inca nu ne-am prins cum functioneaza, chiuveta la bucatarie o sa cada in curand, iar geam la baie n-avem.
Ah, am zis ca fac poze si am uitat, maine instalez dintii albastrii si trag niste poze cu telefonul, pentru albumul de familie. E pacat de aventura...
Asta daca nu ajung la puscarie ca il strang de gat pe Vanghelie si pe fufele lui blonde.
Va pup.

luni, 25 august 2008

Soacra revine

Am primit SMS de la soacra-mea, dupa o lunga perioada de absenta nemotivata din campul retelistic national. Probabil ca n-a avut roaming in Franta si am scapat si noi cateva saptamani... dar s-a intors, fir-ar Tarom-ul al dreacu'.
Zice asa: "Am visat ca fata voastra ma ruga sa o botez in curtea manastirii din Blaj, la fel ca pe copiii de la spital. Am facut ce trebuia, am ajutat o fiinta."

Analiza pe text.
1. N-am nici o fata.
2. Nu am fost niciodata la manastirea din Blaj, deci nici fata mea.
3. Soacra-mea e medic de nou nascuti... din pacate, si ii boteaza pe aia care sunt pe moarte, in speranta ca se mantuieste si daca are multi botezati, o iarta Dzeu. Gresit. Una e sa ajuti pur si simplu si alta e sa o faci din mila si vanitate.
4. Structura dramatica este dezamagitoare.... atat de dezamagitoare incat de abia a meritat efortul sa ma ridic din pat sa iau telefonul.
5. Recomand insistent control psihiatric.

q.e.d.

joi, 21 august 2008

Well of Zam Zam

Chiar ca mi-am facut obiceiul prost sa scriu o data pe luna, cred ca imi pierd cititorii fideli si buni si imi castig altii prosti si rari.
E 15:30 si e plictiseala pe la serviciu. Uimitor de altfel pentru jobul meu, dar na, hai sa profit de putin timp si sa nu ma minunez prea mult. Si-asa imi petrec 10 ore pe zi p-aici, mai dorm vreo 8 si in rest nu stiu exact niciodata ce fac. Ma rog, in ultima vreme cica am o evidenta stricta... am agenda de familie... cu cheltuieli versus venituri si liste cu necesitati... mai ales de cand ne-am mutat...
Am reusit intr-un final sa rup pisica in 14 (bucati egale) si am plecat cu al meu sotz in lumea larga unde am vazut cu ochii. Adica 3 strazi mai incolo, intr-un apartament cu chirie. Dezavantajul de a fi asa de aproape de casa parintilor, este ca tot ceea ce iti cari de acolo, le cari pe jos, de la scaune si borcane, pana la haine si lenjerii. Mai dificil a fost cu monitorul meu care este mai mare decat un televizor cu plajma... dar ne-am descurcat.
Nu conteaza ca dorm pe saltea gonflabila si n-am lustra ca s-au stricat firele de curent din tavan... conteaza ca am locul meu unde sa tip si sa urlu cat vreau eu. Ca doar ma respect ca femeie maritata ce sunt, nevasta de barbat nesimtit (pardon de pleonasm)...
Avem si o colega de apartament, o cheama Getutza, sta numai in baie si inca nu spala, pentru ca nu am racordat-o la teava de apa... dar macar imi sustine mie punga cu farduri. Cel mai fun a fost azi noapte cand ne-am trezit in spasme, de un zgomot puternic ce venea din baie. Dupa ce ne-am inghiontit 20 minute care sa se duca sa vada ce e... ne-am facut curaj sa aprindem lumina si sa patrundem macar in holul mic. Asa am descoperit ca se prabusisera in cada, niste etajere de plastic lipite cu poxilina de faianta... halal poxilina sau halal faianta+plastic, nu ne-am lamurit... asa ca la 3 noaptea le lipeam la loc, in ideea ca poate data viitoare tin.
Urmeaza probabil sa se plimbe Getutza prin casa si sa se impiedice de prag... sau sa gasim frigiderul in hol... oricum la noi in casa se intampla miracole... acum se aprinde becul, acum nu se mai aprinde... acum avem curent pe fire, acum nu mai avem... acum porneste calculatorul, acum nu mai porneste... depinde de faza lunii si de directia din care bate vantul.
Oricum per total e bine... avem un dormitor multicolor, papagaliceste vorbind.... cu un perete rosu, altul verde, altul bleu, si altul galben, iar tavanul este albastru clar si are stelutze fosforescente. Si ca sa rezolv situatia de tot, am vopsit tocurile in portocaliu, iar balconul in alb cu maro. Cand intram seara la somn, nu mai aprindem lumina, ca dupa aia avem cosmaruri.

Cel mai fun a fost cand am carat canapeaua... in lift, indesata, cu icneli si injuraturi... dandu-ne seama ca scosul o sa fie mai greu decat bagatul... adica ceva gen liftus captivus. Ma rog, dupa ceva echilibristica si contorsionisme in lift, am reusit sa o extragem cu pretul unei oglinde sparte.
Oglinda lipsa care bineinteles ca nu a scapat neobservata cuiva din bloc... Asa ca intr-o dimineata, gasim noi scris cu markerul pe peretele din lift niste urari de bine si apeluri la bun simt din partea anonimului spargator de oglinzi... I-am scris si eu pe o foaie ca e nesimtit ca scrie cu markerul pe lift si i-am urat tot de bine.
Diseara ma duc si dau cu vopsea sa acopar sau iau post-it uri de la serviciu, ca presimt ca o sa se produca mult material de blog in liftul ala.

Mai urmeaza sa ma cert si cu femeia de serviciu, ca am inteles ca e cam recalcitranta... dar ma pot inspira oricand din VisUrat.ro sa o fac sa-si dea demisia... oricum cu vecina de jos am reusit sa ma "imprietenesc" dupa ce am avut tupeul sa dam gauri cu bormasina si sa taiem parchet ziua in amiaza mare sambata, ca omu' doarme ce muschiu meu... sa stea treaz la telenovele seara.
Diseara ii pregatesc o surpriza.... am reusit sa formatez si sa reconfigurez calculatorul, dupa lungi lupte seculare cu toate componentele greviste... si mi-am comandat boxe. La ora 7 le am. Si le voi testa... iar in week-end nu doarme, va garantez.... am de taiat cu flexul si de batut snitzele.

V-as mai povesti de soacra-mea... dar m-am plictisit eu, daramite voi... Tot nebuna e, tot diavol sunt... tot asa (nu) ne intelegem, dar am inteles ca mi-a cumparat o geanta din Paris... Mare ti-e gradina Doamne!!! Si ca veni vorba de gradina Domnului, mi-a lasat niste comment-uri un cititor anonim, frustrat si boem, in care ba imi critica stilul de scris, mai ales vulgaritatile, pentru ca mi-a scris o poezie lacrimogena complet lame, ba imi zicea ca "bine le zic"... (banuiesc ca e aceeasi persoana, cu personalitate multipla) Nene, mie nu imi plac poeziile si nici anonimii... Semneaza-te, fii mai prietenos sau oricand poti sa citesti orice altceva vrei... nu blogul meu care nu e pe gustul tau. Si daca mai scrii asa, ma supar si fac io niste vraji satanice... sa ajungi la soacra-mea, da?

Hai ca a venit sefa... va las.