miercuri, 20 februarie 2008

Dracul mort si rata inecata!

Dragii mei, va scriu de pe ceea ce era sa fie patul meu de moarte, tare si rece, cu care deja intrasem intr-o simbioza malefica, timp de cateva zile ce au parut ani. Evident, acum, mai mult de 90% din cititorii mei fideli vor exclama indignati "dar cum? drac mort si rata inecata n-am vazut niciodata". Va multumesc tuturor pe aceasta cale, ingratilor :))))
Trebuia sa ma vizitati cu flori, ciocolata si portocale... nu sa faceti ca mama, care in fiecare dimineata venea la pat sa-mi puna oglinda sub nas, sa vada daca mai respir... apoi exclama: "damn it, traieste!" Dimineata, 'pa ce ca ma chinuiam juma de ora sa ajung in bucatarie.... eram intampinata cu "bah, e cam verde, ai verificat daca nu a inceput sa se imputa?"... "ce fatza ai, te descompui?" Deja arpacasul era la inmuiat pentru coliva si dupa fiecare repriza de scuipat plamanii afara... "adu' repede lumanarea ca scapam de ea"
Si uite asa m-am enervat intr-o zi si am tipat la ei, de acolo de dupa straturi de plapumi si prosoape ude... ca se mirau de unde mai am glas! Eheeee, io si moarta o sa va stresez, va bantui si tip la voi.... desi in acest moment cred ca e de ajuns sa-mi fac aparitia... atacul de cord este garantat! V-as atasa o poza dar nu vreau sa-mi stric reputatia...

Ah, dar nu v-am spus ce-am patit. Ma scuzati, de la febra nu mai am toti creierii acasa. Pai da, ca facusi febra, d-aia mare.... 898989, suna-ma sunt fierbinte.... mi-am scos termometrul din cur, era rosu si incins. Glumesc, nu l-am bagat acolo, ce naiba. Aaaaa, pai, vineri... nu stiu cum... m-a luat o tuse urata de tot, de ma dureau plamanii, si imi plesneau venele de pe frunte de atata efort. Zic, nu e bine... credeam ca mi-a trecut raceala de acu' 2 saptamani... pff, de unde!!! Draga de ea a dat un pic inapoi si s-a localizat la plamani. Si eu care credeam ca tusea de dimineata era de la lasatul de fumat. Ash!
Am lasat balta serviciul, am fugit si de la conferinta EBBF (inca nu am vazut reactia lu' sefu' dar sincer ma cam doare fix la basca) si am aterizat in cea mai apropiata clinica functionala. Noroc ca sunt prietena cu doctorita ca am senzatia ca ma lua la shuturi. Mi-a scris un roman de 500 de pagini de medicamente, indicatii, ore, si alte tampenii.... a chemat-o si pe asistenta sa imi violenteze celulita cu niste algocalmin combinat cu ceva verde, bleah! Catalina (asistenta colega cu mine si motociclista) jubila.... "te'ntzep, ha, te'ntzep"... si numai teama ca ma spune la motoristi, m-a facut sa tac din gura si sa indur adanca si dureroasa penetrare.
Deja aveam 38,5... auzeam vocile din punga, imi venea sa vomit la orice miscare... si incepuse si ninsoarea aia najpa. Pana am ajuns acasa deja eram pe la 39 in parte si de la flacarile pe care le scoteam pe nari cand am vazut cat costa medicamentele. Jur ca nu ma mai imbolnavesc!

Ca o paranteza... mi-a zis un coleg medic ca o sa-mi trebuiasca orteza pentru genunchiul lovit, plus operatia aia care e destul de scumpa, plus fizioterapie dupa aia... THAT'S ENOUGH! Ma simt bine! Genunchi? Care genunchi? Nici un genunchi, n-are nimic, e bine! Si-a revenit brusc! Revin la vorba mea, daca e sa ma tavalesc cu motorul, doua variante imi doresc, ori la bal, ori la... morga... Doamne nu mai vine primavara asta o data!

Diagnostic: pneumonie acuta viralo-bacteriana, interstitiala... whatever that means! Cica lucrez cu medici.... pffff, sunt paralela! Suna telefonul. Sunt in medical ce puii mei vreti? Vreti o acadea? Poate aveti nevoie. Am chemat o colega, i-am dat cheile de la birou, cateva instructiuni si unde ce acte sa gaseasca, e deja prea mult, nu meritati efortul asta dar sunt eu fata finutza. Data viitoare cand intru in medical, o sa fiu in coma si nu o sa pot sa raspund la telefon. Sa vedem ce se intampla, se prabusteste Compania fara mine?

Azi e miercuri. Stau de 6 zile in pat si imi vine sa urlu. Ma rog, de 5 zile, ca azi m-am incapatanat sa stau ridicata in fotoliul de la calculator. M-am plictisit de Harry Potter, English Patient, sudoku, rebus si carti de citit cand esti bolnav. Puteam sa-mi fac lucrarile pentru scoala, dar mi-e lene si oricum cand am febra nu pot sa gandesc ca lumea :)) Am baut la ceaiuri cat pentru o luna intreaga, deja mi-e sila numai cand pronunt cuvantul "ceai"... fiolele de algocalmin imi trezesc senzatii nebanuite... am sosete cu otzet in picioare si o padure ciufulita in cap... care nu cred ca se mai descurca, se taie!!!
Oricum, lasand la o parte starea de boala, si faptul ca am fost pana in iad si m-am intors inca vie... e bine sa iei o pauza si sa stai in medical. Brusc parca timpul sta in loc, iar pe langa tine, fuge, alearga, restul lumii agitate. Intr-un fel ma gandesc cu groaza ca o sa-mi revin si o sa ma duc la serviciu. Parca as merge pe jos si trebuie sa ma urc din mers intr-un tren cu viteza. Mai am fix o saptamana in Companie.... dupa care va urma marea decizie, in or out! Habar nu am ce vreau din ele doua.

Si ca sa nu inchei intr-o nota pesimista, va spun ca ma simt mai bine, mi-am mai revenit, tot verde sunt dar am machiaje, n-am mai facut dush de joi seara, terorizez pe oricine se afla pe langa mine cu cerinte si ordine, tzip si ma enervez, vorbesc urat si scuip.... deci, EU SUNT... I'm very much alive and coming back!!!

duminică, 3 februarie 2008

Operatiunea The Ring

Am senzatia ca blogul meu sufera de confuzie acuta in curs de cronicizare. Nu ca eu as fi mai lamurita. Dupa o pauza mai lunga de filmari... in care ziceam si eu ca m-am infipt bine in pamant... oops, aflai ca apare urmatorul episod denumit "The Ring". Yeah, daca zic in engleza nu pare real... inofensiv!
Sincer nu am nici cea mai vaga idee cum s-a ajuns aici... parca mai ieri ii demontam personalitatea la McDonald's... Probabil undeva intre 2 dansuri in Iron... 3 vizite la ai lui... insinuarile maica-sii ca in 2 camere nu putem sa facem un copil. Lool, da! Heheheheeheeee... pff ce idei!
Cica se face ca acu' ceva vreme s-a pomenit asa intr-o doara, ca un vanticel de primavara... o oaresce idee mica, soptita si timida in legatura cu vreo nunta... Ce nunta? Aaaa pai cica a mea, asa am auzit. Ideea a escaladat rapid culmile entuziasmului, ca mai apoi sa se prabuseasca in abisurile disperarii si crizelor de nervi... totul pornind de la: "nunta cu familia la Blaj" .... "fugim doar noi doi la Blaj"... "nunta mare la restaurant in Buc" ... "gratar casual la ai lui in curte".
Offff, viata e grea nene, asa ca deciziile sa le ia altii... ca io tin la nervii mei. Dupa mine, variantele cu fugit la Blaj sau gratar in curte suna cel mai bine.
Ma rog, las' ca va aberez eu despre cum ar trebui sa fie si cum NU ar trebui sa fie, in urmatorul post. Acu' tre sa urmam sirul povestii, care ne duce la The Ring. Oricum nici p-asta nu-l mai stiu... cred ca i-am zis eu ca nu ma marit fara inel, el o fi zis ca "da, domne, iti iau... femeile astea, drace!". Cred ca el este cu memoria in cuplul asta... el stie sigur.
Mai ales faza "las' ca iti zic io ce inel sa-mi iei" o tine minte bine. Aur alb si granat, sa nu vii cu porcarii la mine, ca iti zic NU. Ce atata zirconiu 2 pe 3, solitaire ca in toate filmele!
A urmat timid intrebarea: "si cam unde as putea gasi asa ceva in Bucuresti". Eeeee, aici a intervenit o problema, ca ala pe care il stiam eu si imi placea de la Royal Caro, nu mai e... dar cautam! Adica las' ca o sa caut eu, ca am internet.
Io stiu ca vi se pare cel putin hilar, dar cunosc cel putin 2 toante care au primit inele najpa si s-au chinuit sa-l ingurgiteze si sa lase impresia ca sentimentul conteaza domne, putea sa fie si un inel de sarma. Hai sa muriti voi, d-aia mai aveati putin si va duceati la terapie de suport si acceptare. Fie vorba intre noi, una din ele i-a zis tontului... ca n-a vazut in viata ei un inel mai urat ca ala.
Asa ca io nu vreau surprize... ceva ce port toata viata la mana (sper) tre sa fie pe gustul meu, nu pe al lui. Si daca al meu n-a avut destula initiativa si agilitate, nu-i nimic, se ocupa control freak aici de fatza.
Cred ca de vreo 2 saptamani am incins internetul. In cateva ore am epuizat Romania, canci, zero, nici macar ceva sa semene. Am iesit in Europa... gasit ceva, dar preturi de fitze... doar nu sunt tampita sa-l las sa dea pretul unei motociclete, pe un inel. HA! Not even in my fucking dreams!
Mergem mai departe, the ultimate land of freedom... USA. Unde am gasit frateeee, tone de inele sa semene cu imaginea din capul meu. Acum eram mai zapacita, ca toate erau frumoase, si nu ma mai puteam hotari. M-am calmat repede, cand am vazut ca un singur site livreaza in Romania pentru 65$ transport... si plata integrala in avans.
Mi-a luat vreo 2-3 zile de convingere si consiliere psihologica. Daca nu accepta, puteam sa apelez si la plansete slava domnului ca n-a fost nevoie, lacrimile sunt pentru subiecte mai importante. Tocmai cand imi da unda verde sa fac comanda... a venit si Gratia Divina. Pe nume Mihai parca, pe care l-am cules de pe un site de anunturi, care are o afacere... importa bijuterii din SUA. Hahahaha, foarte tare, deci cineva tine cu noi. Asa ca nu mai adaugam nici cei 65$ transport, nici teama ca nu mai ajunge la destinatie, nici nu platim inainte si stam cu morcovu' de frica de tzeapa. Compromisul necesar pentru a primi Gratia Divina a fost sa renunt la obsesia pt aur alb... ca n-avea... deci m-am ales tot cu galben... desi daca ma gandesc bine, culoarea pielii mele este maro-verde :D Ce dracu' sa fac eu cu aur alb... ca parca nu merge.
Asadar si prin urmare, am vorbit cu omul, i-am dat masura, adresa unde sa mi-l trimita si acum asteptam sa strabata Atlanticul. Cam in 10 zile cica ajunge la mine. Am si poza cu el, dar nu vi-l arat inca... sunt superstitioasa... pot insa sa va spun ca are piatra de granat natural rosu, taiata emerald, montata solitaire, 10 x 12 mm, 7 carate. In rest subtirel, 2,5 grame aur.
Pff, o sa vina pe adresa mea, si o sa-mi fie foarte greu sa nu-l desfac si sa predau pachetul proprietarului interimar. Probabil vrea sa ma ceara ca-lumea!
Brrr, tineti-mi pumnii sa nu fie ceva siropos, apus de soare, frunze soptind, apa curgatoare, pasarele, roz, diabet, floricele, lacrimi, inimioare, genunchi sau alte parti celebre ale corpului si naturii. Nu de alta dar risca sa ma prinda in pasa proasta sa zic NU, sau sa bag un "mdea... fie, hai sa bem o bere, ca mi se apleaca". Barbatii din ziua de astazi nu mai stiu sa fie originali.
Acum ma bazez pe faptul ca el ajunge la internet foarte rar (n-are nici acasa, nici la munca) :P
Dar daca e sa ma ard... sa stiti de la mine, nu bat saua ca sa priceapa iapa. Nu e nevoie!! Pricepe singura!! Hahaha!! Acu' glumesc, dar daca vorbim pe serioase... il apreciez foarte tare pentru ca stie ca nu sunt banala si obisnuita, si ca daca vrea sa ma impresioneze, tre sa se strofoace nitzel. Stie si ca viata langa mine nu va fi simpla. Nu stiu ce va face, dar pana acum mi-a castigat increderea ca nu ii va veni vreo idee creatza, la care s-au mai gandit vreo cateva milioane de tontzi.

Publicitate

Am uitat sa il laud ca mi-a facut o super surpriza vineri dimineata in statie la 5, unde ma astepta sprijinit de stalpul de la semafor cu o cala alba superba. Cica i-a trezit p-aia de la Amzei din somn. N-am cuvinte. Chiar n-am... si mi se intampla rar! Iar acu' coincidenta face sa nu am nici voce... ca am racit, si da, este foarte fericit pentru ca vorbesc mai putin, mai calm, mai rar, si nu mai ridic tonul cand ma cert. Si chiar daca ma chinui sa tip, iese ceva hidos, ce-l face sa rada cu lacrimi, ceea ce ma enerveaza si mai tare.... oricum totul se termina cu pupaturi... si cateva accese de tuse.

Revenind... astept sa se termine melodia Jackson, de Joaquin Phoenix si Reese Witherspoon.... dupa care ma culc, ca maine dau si pe la un examen la master... Cand dracu' mai am timp si pentru asta nu stiu... deja e a doua duminica in care ratez manichiura (nu rade Iatcule, ca te vad!!! )

Hai noapte buna si casa de piatra. Ptiu drace!