sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Alien vs Predator

Mai exact Samsung vs Samsung. A castigat Samsung. Ilogic. Sa o luam de la capat.
De curand, dragostea vietii mele, Samsung D500 a implinit venerabila varsta de 3 ani si a considerat ca e cazul sa marcheze acest moment prin erori de soft si blocari in timpul convorbirii. Si ca orice barbat care se respecta, facea asta dupa toane, uneori si de cateva ori pe zi. Drept urmare am decis ca a venit momentul unei schimbari. De atunci n-a mai dat nici o eroare. Se comporta exemplar si bateria chiar il tine mai mult. Carevasazica, a avut si el un puseu de personalitate, mutre si figuri in dungulitze si bazaituri, dar s-a cacat pe el de frica cand a auzit ca-l schimb. Io zic ca simtea nevoia de niste atentie, doar de-asta se cerea incarcat la 2 zile.
Vreo 2 luni a jucat murdar... si-a permis sa ma dezamageasca exact cand aveam mai mare nevoie de el, pentru ca stia ca nu am bani inca sa-l schimb. Insa aceasta dezamagire nu trebuia lasata neplatita, asa ca in urma cu 2 saptamani am decis sa iau dureroasa decizie. Relatia aceasta nu mai are nici un viitor si ne-am face rau unul altuia continuand.
Cum eu il inselam cu gandul de ceva vreme cu Samsung D900i, am gasit momentul sa dau pe fatza aceasta relatie. Am facut comanda pe quickmobile cu promisiunea ca vine in 48 de ore. In cateva ore ma suna operatorul de la comenzi, verifica comanda, ma informeaza ca ma costa transportul 24 ron, sunt de acord, totul bine si frumos. Atunci a inceput show-ul.
Peste 2 zile primesc un mail prin care mi se confirma ca firma de curierat a ridicat coletul. Insa pretul care aparea acolo era mai mare cu 30 lei. Sun la quickmobile, intreb... i-am luat total prin surprindere. Cred ca boul ala de la telefon era nou si habar nu avea de capul lui, se balbaia si se scuza ca stiti s-a facut o eroare in baza de date. Adica am fost taxata ca si cum nu as fi in aria de acoperire a firmei de curierat. Adica am platit 50 lei pe transport.
Ok, eroare, asta e, se mai intampla (eu indulgenta)... anulati factura, faceti alta, nu conteaza daca mai astept. Raspuns: "stiti nu se mai poate, pentru ca a plecat deja coletul, si ar dura f mult sa se intoarca sa emitem alta factura. Oricum mi s-a spus ca nu se poate anula, din pacate nu avem ce sa facem, trebuie sa platiti asa" Bineinteles ca aici mi-a sarit tzandara. Nu pentru 30 lei in plus, ci pentru atitudine, eu oricum am facut economie de vreo 5 milioane. Normal era ca ei sa se agite, sa se dea cu capul de peretzi, sa anuleze facturi si etc. iar in final eu obosita, ca sa nu mai astept 2 saptamani dupa telefon, sa zic, haideti domne ca nu mai conteaza, lasati asa.
Ca na... oricum am stat 2 saptamani dupa telefon. Luni am comandat, miercuri a plecat din Baia Mare, vineri a ajuns in Bucuresti. Iar de lunea urmatoare a inceput seria a 2-a. Dimineata ma suna curierul sa-mi spuna ca in 2-3 ore e la mine sa-mi livreze. Perfect zic
S-a facut 6 si el nu venise. A doua zi vin la birou si ma pun pe fapte. Mai exact pe vreo 6-7 telefoane la firma de curierat, din ora in ora sa vad ce se intampla. Am stresat-o si pe fufa de la receptie si pe curierul care se plangea ca nu gaseste adresa. Ditamai Centrul Medical pe ditamai strada nu sunt usor de gasit. Ca in final, pe la ora 6, cand ma amenintase ca vine sa-mi aduca telefonul, sa ma sune operatoarea sa-mi zica: "Stiti doamna, am o veste proasta, nici nu stiu cum sa v-o zic. Am vb acum cu curierul, se indrepta spre dvs. dar si-a dat seama ca a uitat pachetul in baza"
Nici nu stiam daca sa rad cu lacrimi sau sa urlu de nervi. Decid sa le comunic ca daca miercuri pana la ora 12 nu am coletul, refuz comanda. Am zambit. Adica ce puii mei, ori e poveste de dragoste, ori e chin?
Eh, la ora 11,30 a doua zi, curierul a ajuns in clinica. Am primit pachetul, i-am lasat si spaga 32 mii, ca avea dreptate saracu', pe colet, vreo proasta scrisese gresit numele strazii. Da' si el bomba cu ceas, putea dracu' sa ma sune sa ma intrebe pe unde sa o ia. Sau vorba unui taximetrist, am dat 500 mii ca sa ajunga in 10 zile, cand pe 100 mii mi-l aducea orice taxi :))
Ma rog, nu mai conta, eram fericita ca in sfarsit era al meu. Frumos sexy, rosu si inteligent.
Nu pot sa spun ca intalnirea dintre cei doi a fost prea placuta. Nu vroiau sa ia contact unul cu altul nici macar prin bluetooth, ce sa mai zic de cabluri, ca nu se potriveau deloc. M-am chinuit 3 zile sa transfer agenda, calendarul si tot ce mai am eu pe acolo, de pe un telefon pe altul. D500 n-a cedat sub nici o forma. Pana nu l-am luat manual la gadilat, si am transferat putin cate putin, facand si curatenie in acelasi timp... nu a cooperat.
Aseara s-a terminat oficial operatiunea. Scos cartela, curatat cu spirt incarcatoarele, legate cu shoricei, puse in cutie, strans castile, hartiile si manualele, si in final, inchis D500 si pus si el in cutie. A fost o relatie frumoasa, am tinut mult unul la celalalt, avem multe poze impreuna, am ascultat multa muzica cu el, am avut semnal unde altii nu aveau, am rezistat la inundatii, socuri si evenimente neplacute, ce s-au lasat cu cicatrici si semne, insa astea ne-au facut mai puternici.
Este singurul telefon slide care se deschide fara sa apesi ecranul, are un motz mic de cauciuc foarte util si forma dinamica. Era perfect. Ma doare sufletul sa ne despartim, dar asta e. Nimic nu dureaza o vesnicie. Oricum nu il instrainez de tot, va intra in posesia lui A., deci ne vom mai vedea.
For now, sunt in tatonari cu D900i wine red. Intr-adevar superior tehnologic vechii mele iubiri, mult mai inteligent, de ce sa nu recunosc si mult mai sexy in a arogant kind of way. Display deosebit, camera foto potenta, slot de card, image editor, etc, inca descoperim. Dar cum vechile obiceiuri proaste nu se uita, tot nu stie sa puna ce melodie vreau eu la alarma de dimineata.
Presimt ca ori ne vom iubi foarte tare, ori ne vom uri de moarte. Timpul stie.

Niciun comentariu: