vineri, 25 ianuarie 2008

Alien vs. Predator 2

Pai da! AVP2 a avut premiera saptamana trecuta, am fost, Cinema Pro. Dar cum viata bate filmul, am filmat si eu un AVP2 personal. Ma rog, nu chiar singura... impreuna cu iubitul si maretul meu telefon D900i wine red... care deja are mofturi. Adica ma scuzi... cine mai e ca el, arogant, infumurat, narcisist si egocentric. Ca orice barbat de altfel. Pai cum!

Nici nu s-a impamantenit bine in viata mea, de abia i-am facut ciclul de incarcare, l-am setat si aranjat... ca a si inceput sa faca pe-al dracu. Carevasazica l-o fi deranjat ca am umblat in el... ca am operat schimbari si customizari. Dar nu vad unde e problema. Cacat, dupa casatorie, toti va inmuiati si duceti gunoiul pana la urma.

Prima zi de folosire, dupa ce am predat D500 la A. Luni, pe drum spre serviciu. Ceva nu era ok cu el de cu seara. L-am simtit. Tot imi scapa din mana... fugea... nu era aproape de mine deloc. Nazuri, peste nazuri, dimineata de abia a fost de acord sa-l ating, desi l-am abordat cu delicatete si l-am plasat aproape de mine in buzunarul lateral din geanta. Probabil nu i-a convenit nici locatia... pentru ca atunci cand am coborat din tramvai aproape de munca... mi-a scapat din mana, pe sina de tramvai, in nisip si noroi.

Pentru cateva secunde am ramas muta, nu puteam sa descriu ce simt... nici nu m-am aplecat sa-l iau, colega mea Mihaela l-a ridicat, l-a sters si mi l-a dat. Durerea era sfasietoare... Nu m-am uitat la el cateva ore... nu vroiam sa vad cicatricile laterale, adanc sapate in vopsea. Nu se vede prea rau... dar m-a tinut minte... nenorocitu' !!!

Dobitocul dracului, 2 zile nu m-am inteles cu el deloc. Nu recunostea SIM-ul, se bloca in timp ce-l butonam, nu reuseam sa sun, nu facea apel, oamenii nu reuseau sa dea de mine. Adica ce, facem balet aici???

Am sunat la firma sa-l dau la garantie si intre timp l-am pus si pe okazii. Il vand cu cat l-am luat si imi iau altul. Nici nu comentez, daca de la inceput face figuri d-astea, inseamna ca nu exista nici o sansa sa avem vreo colaborare mai lunga. Si eu n-am nevoie de asa ceva. Eu vreau loialitate, incredere, intelegere si sacrificiu. Nu-i convine, pa si PU, LA revedere!!!

De miercuri a mai cedat... functioneaza. Insa perioada de acomodare inca nu a trecut si relatia noastra atarna de un fir de par. Mi-am cerut scuze pentru faza cu geanta, o sa-mi iau saculetz de catifea de agatzat la gat si o sa fiu mai atenta cu el si cu sentimentele lui... dar trebuie sa-mi arate si el ceva... ca se agita, ca se implica si e acolo pentru mine... pentru noi...

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Alien vs Predator

Mai exact Samsung vs Samsung. A castigat Samsung. Ilogic. Sa o luam de la capat.
De curand, dragostea vietii mele, Samsung D500 a implinit venerabila varsta de 3 ani si a considerat ca e cazul sa marcheze acest moment prin erori de soft si blocari in timpul convorbirii. Si ca orice barbat care se respecta, facea asta dupa toane, uneori si de cateva ori pe zi. Drept urmare am decis ca a venit momentul unei schimbari. De atunci n-a mai dat nici o eroare. Se comporta exemplar si bateria chiar il tine mai mult. Carevasazica, a avut si el un puseu de personalitate, mutre si figuri in dungulitze si bazaituri, dar s-a cacat pe el de frica cand a auzit ca-l schimb. Io zic ca simtea nevoia de niste atentie, doar de-asta se cerea incarcat la 2 zile.
Vreo 2 luni a jucat murdar... si-a permis sa ma dezamageasca exact cand aveam mai mare nevoie de el, pentru ca stia ca nu am bani inca sa-l schimb. Insa aceasta dezamagire nu trebuia lasata neplatita, asa ca in urma cu 2 saptamani am decis sa iau dureroasa decizie. Relatia aceasta nu mai are nici un viitor si ne-am face rau unul altuia continuand.
Cum eu il inselam cu gandul de ceva vreme cu Samsung D900i, am gasit momentul sa dau pe fatza aceasta relatie. Am facut comanda pe quickmobile cu promisiunea ca vine in 48 de ore. In cateva ore ma suna operatorul de la comenzi, verifica comanda, ma informeaza ca ma costa transportul 24 ron, sunt de acord, totul bine si frumos. Atunci a inceput show-ul.
Peste 2 zile primesc un mail prin care mi se confirma ca firma de curierat a ridicat coletul. Insa pretul care aparea acolo era mai mare cu 30 lei. Sun la quickmobile, intreb... i-am luat total prin surprindere. Cred ca boul ala de la telefon era nou si habar nu avea de capul lui, se balbaia si se scuza ca stiti s-a facut o eroare in baza de date. Adica am fost taxata ca si cum nu as fi in aria de acoperire a firmei de curierat. Adica am platit 50 lei pe transport.
Ok, eroare, asta e, se mai intampla (eu indulgenta)... anulati factura, faceti alta, nu conteaza daca mai astept. Raspuns: "stiti nu se mai poate, pentru ca a plecat deja coletul, si ar dura f mult sa se intoarca sa emitem alta factura. Oricum mi s-a spus ca nu se poate anula, din pacate nu avem ce sa facem, trebuie sa platiti asa" Bineinteles ca aici mi-a sarit tzandara. Nu pentru 30 lei in plus, ci pentru atitudine, eu oricum am facut economie de vreo 5 milioane. Normal era ca ei sa se agite, sa se dea cu capul de peretzi, sa anuleze facturi si etc. iar in final eu obosita, ca sa nu mai astept 2 saptamani dupa telefon, sa zic, haideti domne ca nu mai conteaza, lasati asa.
Ca na... oricum am stat 2 saptamani dupa telefon. Luni am comandat, miercuri a plecat din Baia Mare, vineri a ajuns in Bucuresti. Iar de lunea urmatoare a inceput seria a 2-a. Dimineata ma suna curierul sa-mi spuna ca in 2-3 ore e la mine sa-mi livreze. Perfect zic
S-a facut 6 si el nu venise. A doua zi vin la birou si ma pun pe fapte. Mai exact pe vreo 6-7 telefoane la firma de curierat, din ora in ora sa vad ce se intampla. Am stresat-o si pe fufa de la receptie si pe curierul care se plangea ca nu gaseste adresa. Ditamai Centrul Medical pe ditamai strada nu sunt usor de gasit. Ca in final, pe la ora 6, cand ma amenintase ca vine sa-mi aduca telefonul, sa ma sune operatoarea sa-mi zica: "Stiti doamna, am o veste proasta, nici nu stiu cum sa v-o zic. Am vb acum cu curierul, se indrepta spre dvs. dar si-a dat seama ca a uitat pachetul in baza"
Nici nu stiam daca sa rad cu lacrimi sau sa urlu de nervi. Decid sa le comunic ca daca miercuri pana la ora 12 nu am coletul, refuz comanda. Am zambit. Adica ce puii mei, ori e poveste de dragoste, ori e chin?
Eh, la ora 11,30 a doua zi, curierul a ajuns in clinica. Am primit pachetul, i-am lasat si spaga 32 mii, ca avea dreptate saracu', pe colet, vreo proasta scrisese gresit numele strazii. Da' si el bomba cu ceas, putea dracu' sa ma sune sa ma intrebe pe unde sa o ia. Sau vorba unui taximetrist, am dat 500 mii ca sa ajunga in 10 zile, cand pe 100 mii mi-l aducea orice taxi :))
Ma rog, nu mai conta, eram fericita ca in sfarsit era al meu. Frumos sexy, rosu si inteligent.
Nu pot sa spun ca intalnirea dintre cei doi a fost prea placuta. Nu vroiau sa ia contact unul cu altul nici macar prin bluetooth, ce sa mai zic de cabluri, ca nu se potriveau deloc. M-am chinuit 3 zile sa transfer agenda, calendarul si tot ce mai am eu pe acolo, de pe un telefon pe altul. D500 n-a cedat sub nici o forma. Pana nu l-am luat manual la gadilat, si am transferat putin cate putin, facand si curatenie in acelasi timp... nu a cooperat.
Aseara s-a terminat oficial operatiunea. Scos cartela, curatat cu spirt incarcatoarele, legate cu shoricei, puse in cutie, strans castile, hartiile si manualele, si in final, inchis D500 si pus si el in cutie. A fost o relatie frumoasa, am tinut mult unul la celalalt, avem multe poze impreuna, am ascultat multa muzica cu el, am avut semnal unde altii nu aveau, am rezistat la inundatii, socuri si evenimente neplacute, ce s-au lasat cu cicatrici si semne, insa astea ne-au facut mai puternici.
Este singurul telefon slide care se deschide fara sa apesi ecranul, are un motz mic de cauciuc foarte util si forma dinamica. Era perfect. Ma doare sufletul sa ne despartim, dar asta e. Nimic nu dureaza o vesnicie. Oricum nu il instrainez de tot, va intra in posesia lui A., deci ne vom mai vedea.
For now, sunt in tatonari cu D900i wine red. Intr-adevar superior tehnologic vechii mele iubiri, mult mai inteligent, de ce sa nu recunosc si mult mai sexy in a arogant kind of way. Display deosebit, camera foto potenta, slot de card, image editor, etc, inca descoperim. Dar cum vechile obiceiuri proaste nu se uita, tot nu stie sa puna ce melodie vreau eu la alarma de dimineata.
Presimt ca ori ne vom iubi foarte tare, ori ne vom uri de moarte. Timpul stie.

vineri, 18 ianuarie 2008

Salatten gustosen

Traiasca ochelarii tai varule, uite ca am ajuns ca tine. Nuuu cu burta mare... ci cu popularitate marita publicand textele altcuiva. Doamna scriitoare in cauza, n-are timp sa se concentreze si chiar daca ar avea probabil ca n-are mai fi opera atat de valoroasa, deoarece principala caracteristica pentru care o public, este umorul efervescent spontan. Da, ea este poeta din articolele anterioare. Poeta care acum s-a lasat de rime si baga retete culinare pentru puturosi. Zice asa:

"Baza (pat) de salata taiata foarte marunt
Rosii taiate rondele, apoi rondelele in jumatate
Apoi castraveti rondele
Oua taiate rondele (vezi, am o obsesie cu rondelele, tb s-o supun discutiei la Constelatii)
Branza CUBULETE
Masline rondele
Ton rondele/romburi, dupa gust
Porumb rondele
Ceapa rosie mica sau….rondele!
Deasupra ceva verde. Ca e patrunjel sau salata taiata minuscul, nah, important e sa iei okii

Gata
Pofta buna!"

Cum sa nu o iubesti? Incep sa-l inteleg pe barbati-su' (saru'mana Nashu')
Creeaza dependenta.

vineri, 11 ianuarie 2008

Anonima...

Hai sa va povestesc o faza amuzanta.
La subsol la mine la CMU, se afla elegant parcat in colt, un Suzuki Bandit. De curand aparut un superb Yamaha R6 nou noutz, nava spatiala. M-am uitat la ea, m-am zgait, m-am holbat, nu am determinat anul... Frustrata si curioasa, am googalit si am decis ca e 2007. Insa bineinteles ca A. m-a contrazis pe baza unor elemente pe care eu nu le observasem si a concluzionat, 2006!
Pfoaaa, pana la urma m-am scremut mi-a venit o idee geniala. Am luat o bucata de hartie si am scris:
"Felicitari pentru motocicleta, este superba. Sunt curioasa ce an este, 2006 sau 2007? O motociclista”
Biletul l-am impaturit si l-am pus pe shaua pasagerului, sub curelusa aia de prindere.
A doua zi, raspuns pe acelasi bilet, lasat tot pe sha:
"Este model 2006, fabricat in 2007. Multumesc, tu esti cea cu Banditul de vizavi?"
A treia zi raspund eu pe alt bilet:
"Nu, nu sunt, eu astept un BMW F650 in curand. Felicitari inca o data"
Azi dimineata ma duc la tigara, vad biletul mutat. Ma duc si citesc:
"Bravo, felicitari si tie, F650 este foarte frumoasa si in orice caz mult mai misto decat Banditul"

si lovitura de gratie.... dedesubt, alt pix, alt scris:
"Da' ce are Banditul meu?"

Faza si mai tare e ca, stateam de vorba azi dimineata cu un coleg mai pe la 40 de ani cu care ma inteleg eu foarte bine, care e si administratorul blocului in care avem noi clinica. Si ii zic, nea Aurel, stii motorul ala nou negru de la subsol?
La care el:
"Da il stiu, tu lasi bilete pe el?”

Zice o prietena, bagata sub masa de ras (ma intreb cum a ajuns la tastatura) ca daca mai continuam asa, maine poimaine o sa apara alt pix, care va scrie „Vand Trabant”. Iar cu timpul, vor aparea si oferte de publicitate pe colturi, eventual de la firme de papetarie, oferindu-ne diferite tipuri de pixuri in functie de cate persoane scriu.

Eu in locul lui as sta la panda sa vad cine imi scrie...

luni, 7 ianuarie 2008

Neamurile de la Ploiesti

Sau... sa zicem episodul 4 - Revelionul! Episod very important, ca e lung si are convietuire impreuna. Pai n-am zis ca se pleaca la Ploiesti la bunici? Am zis... si el a zis... si s-a tinut de cuvant. Ceea ce m-a surprins in mod placut si am zis ca asta e de bila alba si mai sterge din procentele de neincredere.
Deplasarea s-a facut vineri 28... dis de dimineata la matinala si inumana ora 13. Mda, exact. Adica la ora 13 pleca trenul, iar noi la 12 eram in gara la un ceai! Cate eforturi la trezire.... pfff, va imaginati... la 7 eram cu ochii cat cepele!!! Ca asa fac eu cand am emotia plecatului de acasa. Mai ales ca eu nu am plecat niciodata nicaieri cu A.
Intr-o ora eram la Ploiesti, in alta jumate de ora eram deja la soba in bucataria bunicii. Ca era un cancer de-ti crapau oasele si aia era singura sursa de caldura. In rest, peretii, aerul si oamenii.... brrr, creeps! (Let's just hope that A. is more like his mother)
Poate ca distinsul public cititor asteapta cu interes evenimentele interesante si picante. Imi pare rau sa va dezamagesc, insa nu am nimic spectaculos de mentionat... cel putin nu pentru voi spectaculos. Mi-am dorit un revelion linistit in care sa-mi incarc bateriile, si de asta am avut parte. A fost probabil spectaculos doar pentru mine... ca tot ce am facut a fost sa dorm, sa mananc, sa ma uit la televizor, sa zac in pat, in cada de baie, apoi iar la somn, televizor, mancare, soba, o tigara, un vermut.... (sexul se subintelege da?)
Aaa, ok, pot sa fac nitzel mishto de personajul secundar episodic "bunica Ica" = mama tatalui... pe scurt acidutzu-hiperkinetic-carbogazos-stresant-controlfreak. Capo di tutti capi, mama a 2+1 baieti (2 copii si bunicu') stie tot ce misca sau sta, se aude sau nu... atotcunoscatoare si omniprezenta. Personalitatile puternice dar necombatante (adica eu) o deruteaza si pentru putina perioda de timp nu se mai comporta natural. Cedeaza in mod surprinzator shefia in bucatarie vazandu-se complet depasita de modernizarea actuala (traiasca torturile de la Dr. Oetker, care nu numai ca sunt foarte bune si usor de facut, dar au facut-o pe bunica sa se minuneze). Luata probabil prin surprindere, a cedat si salata de boeuf... In rest a luptat aprig pentru puiul la cuptor... si n-a cedat sub nici o forma proprietatea asupra telecomenzii.
Doamne pazeste... ca asa bagacioasa cum e, nu ne-am trezit cu ea peste noi in camera sau in baie sau cine stie ce alte nevinovatii specifice varstei. Ne-a lasat in pace cel putin cu orele de somn si de masa.
Bineeee si noi aveam un stil.... mai devreme de 12 nu ne dadeam jos din pat... De trezit poate ne trezeam mai devreme, dar nu se satura nimeni de giugiulit, se tinut in brate si de mangaiat. Primul care facea pipi sau vroia haleala, spargea gheata. Masa de dimineata era deci pe la 1-2, urmata apoi de cateva tigari si discutii aprinse la gura sobei... stinse cu vin rosu in special, ceea ce ne facea foame pentru masa de pranz de la 5.... ca pana la culcare sa mai mancam de 2 ori.
Cred ca mancam de frig! Ca daca indrazneai sa te dezlipesti de soba... iti cresteau tzurtzuri instant... D-aia am si iesit de doar 2 ori afara intr-o saptamana. O data pana la supermarket, si o data de Revelion sa ne uitam la artificii... Eeeh, eu ma refeream la mine ca doar de 2 ori am iesit... A. a iesit de mai multe ori... pentru ca barbatilor inca nu le-a crescut in creier, centrul organizarii si prevederii. Adica domne' daca stii ca stai in casa o saptamana, iti iei un cartus de tigari si ai rezolvat problema, si nu te plangi in fiecare dimineata cand ramai fara mahoarca. Ca eu, sa mor, pe cancerul ala, sa ies sa-mi iau tigari... ma lasam de fumat!!! Si daca tot iesi o data "dimineata" sa iei tigari... macar intreaba "nevasta" ce sa ma ia.... ca poate mai trebe un alcool, un suc, o maslina, o ceva.... Nooo, las' ca trosnesc si bufnesc cand ma intorc si realizez ca mai trebe sa ies o data... Ceea ce era foarte amuzant pentru mine... si nu din rautate... pur si simplu, e haios rau cand se supara pe chestii d-astea "casnice" si face pe oropsitu' dar se duce, nu cracneste.
Cred ca unanim sunteti de acord ca merita o mare bila alba pentru efort. Si chiar daca nu sunteti de acord, eu tot ii dau... ca doar pentru mine a fost spectaculos. N-am mai dormit asa bine de ani de zile. Reusea el cumva sa stranga tot cearceaful in mijlocul patului... dar nu exista secunda din noapte in care sa nu ma tina in brate... Ba da, exista, cand il tineam eu pe el. Eu am fost mai mult linguritza decat lingura... si m-am pisicit si alintat ca o birmaneza rasfatata... si totusi m-a suportat cu stoicism. Ca doar ma cunoasteti... unii dintre voi ar putea chiar sa-l faca erou national. Mai ales ca in ultima zi si-a cam luat-o... si a facut cunostinta cu caracterul meu dificil.... aflat la acel moment in SPM, plictisit de bunica, stresat ca plecam cu masina cu un var idiot, pe intuneric si vreme proasta.... N-a cedat, s-o fi suparat saracu' de mutre si respingeri... dar m-a pupacit in continuare cu aceeasi frecventa de cel putin 3 pe minut.

De atunci... liniste si pace, somnul e mai prost, perna nu miroase a el, n-are cine sa ma pupe, si nici nu am cu cine sa ma cert pe tema mitologiei grecesti. Nu intra nimeni peste mine in baie sa-mi zica nevinovat si copilareste "hoooo ca n-am venit la tine, am venit sa-mi iau pijamalutza"... El zice ca eu i-am cauzat dependenta... si nu e constient nici o secunda ce dependenta creeaza el.
Asa ca, dragii mei, altii au schiat, s-au dat cu placa, au fost in tzari straine sau cine stie ce au mai facut... Bravo lor, eu am stat. Am stat cu burta in sus ca gandacii satui... m-am ingrasat 4 kg, mi-am incarcat bateriile, m-am relaxat si destresat complet, m-am rasfatat si razgaiat, si am fost in centrul atentiei lui. Ce sa vreau mai mult?

vineri, 4 ianuarie 2008

Poezie...

La multi ani dragii mei! Stiu ca asteptati infrigurati si inzapeziti urmatorul episod... insa nu am inspiratie. Deocamdata vreau sa va delectez cu o poezioara compusa de o prietena draga, pentru mine special... asa de inceput de an.
Enjoy!

"La multi ani!!
Draga mea!
Sa ai un an nou frumos
enervant de fructuos,
cu dorinte implinite
(doar din alea cuvenite)

hahaha mi-a iesit poezioara,
pentru tine, domnisoara!
Asta ca mi-esti draga tare
Si mi-e greu sa am rabdare
Pana ce te-oi revedea
Langa mine, la cafea

cum ti-a fost revelionul?
(fara-ntreg batalionul)
sper c-a fost frumos si bine
(m-am gandit cu drag la tine)
si astept sa-mi povestesti
cum te simti si cum mai esti.

cu noi, n-ai pierdut prea multe,
poate doar un pom, si-un munte"