joi, 27 decembrie 2007

Pauza de publicitate

Pitbu' nascuta la data 18.6.1981, ora 19:00... corespund urmatoarele zodii:

Dupa Zodiacul European:
- zodia Gemeni (decada 3)
- ascendent in Scorpion

Dupa Zodiacul Chinezesc:
- zodia Cocos (de Metal)
- ascendent in Caine

Dupa Zodiacul Indian: zodia Diamant
Dupa Zodiacul Druidic: zodia Smochin
Dupa Zodiacul Floral: zodia Trandafir


A. nascut la data 27.10.1984, ora 09:00... corespund urmatoarele zodii:

Dupa Zodiacul European:
- zodia Scorpion (decada 1)
- ascendent in Sagetator

Dupa Zodiacul Chinezesc:
- zodia Sobolan (de Lemn)
- ascendent in Sarpe

Dupa Zodiacul Indian: zodia Delfin
Dupa Zodiacul Druidic: zodia Nuc
Dupa Zodiacul Floral: zodia Trandafir

Compatibilitate generala: 17.95%

Compatibilitate zodii Cocos - Sobolan:

O relatie în care dragostea s-ar sufoca din cauza conflictelor. Pentru ca Sobolanul si Cocosul sa poata convietui, ar trebui sa "împace" prea multe deosebiri.

Compatibilitate Gemeni - Scorpion:
- redusa:

Aer luminos si "aerian" si Apa adanca, misterioasa si posesiva... Cu greu ar putea sa dureze o relatie. Scorpionul vrea stabilitate, iar Geamanul schimbare... Este greu de obtinut un echilibru intre ei doi. Compatibilitatea erotica existenta între barbatul Scorpion si femeia Gemeni nu este suficienta pentru a asigura reusita unei relatii pe termen lung. Prin urmare, este necesar ca amândoi sa faca anumite compromisuri.

marți, 25 decembrie 2007

Episodul 3 - "Ajunul Craciunului"

Azi incep cu un "Craciun Fericit" si plin... ca na, si eu am momentele mele de slabiciune si fair play, nu strica... desi uneori sunt foarte periculoase. Cam asa e telenovela actuala si in derulare, cu personaje principale: subsemnata Pitbu si A. Cum zice cineva intr-un comment la blogul anterior... domne' da' punctul culminant.... ?? Pai nu stiu sa zic sigur, ca sunt mai multe puncte culminante , si probabil ala mare important nu o sa-l recunosc... E genul de serial la care daca pierzi faze nu mai intelegi nimic next.
De aceea... tanananaa, generic, episodul trei "Ajunul Craciunului". Cast in order of appearance: eu, Alex un prieten cu care stateam la o cafea cand am primit telefon de la A. ... "sa ma invite pe la el..." Next, vanzatoarea de la magazinul de unde am luat un cherry si niste Raffaelo, ca na, intuitia mea functioneaza. Apoi A. la metrou la Eroii Revolutiei (cu peronul pe partea stanga)... taica-su (fost pilot de MIG 21 Lancer... acum pensionat) care ne intampina in usa casei... apoi sor'sa, acidutzu hiperkinetic pupacios... si in final maica-sa iesind aburind din bucatarie (medic specialist neonatologie... o mai fi jucat si in E.R., nush)
Il ultima camera din casa... masa intinsa, 5 seturi de farfurii, pahare si etc (zic mama ce buna sunt, am banuit eu ceva!) brad impodobit, cadouri sub brad... pffff, fumul pe horn mai lipsea. Sunt informata rapid ca cherry si raffaelo nu sunt de la mine ci de la Mos Craciun cu care m-am intalnit la metrou, era un pic grabit, si ca e corect sa ma duc la brad sa pun si punga asta, ca fetitzele care nu cred in Mos Craciun nu primesc nimic. Oooook! Trecem la o tigara si un pahar de vin de incalzire.... In aceasta scena mi se comunica ce mult se bucura ca am venit pe la ei, acidutzu hiperkinetic pupacios (AHP) statea la mine in bratze. Nu trece multa apa pe rau, nisip prin desert si tigari aprinse.... ca se procedeaza la prima surpriza a serii. Stapana casei vine cu un clopotel si cheama colocatarii la brad, unde trebuie sa se cante colinde si de abia apoi vin cadourile.
Momentul artistic ma ia total prin surprindere, lumina stinsa, luminite in brad, lumea canta colinde... care mai fals care mai opera style, A. ma tinea in brate, AHP scotea limba si privea curioasa la pachetele de sub brad. Io... mai fraiera asa, mai mai sa ma lacrimez pe mine de emotie... dar m-a salvat eroic barbatul de langa mine sub pretextul deschiderii cadourilor.
Aici apare a doua scena importanta pentru serial... in timp ce ma amuzam teribil de fatza pushtoaicei AHP care tocmai primise primele ei patine... ma trezesc cu un pachet in brate.
Stooooop, cine a vazut While you where sleeping cu Sandra Bullock.... Eeeee da, o fatza asemanatoare a facut ea cand era in vizita de Craciun la familia presupusului ei logodnic si s-a trezit cu un pachet cu numele ei pe el. Play!
Ma uit, un set misto de cosmetice de la adidas, dau sa le desfac sa le miros... cand vine miezul lucrurilor pe capul meu si baga mana in punga, scoate o cutie mica de catifea albastra... baga o fatza ciudata, o tot invartea in maini si ma intreaba daca am remarcat-o. Ma uit la cutiutza, ma uit la fatza lui, ma uit la fetzele celorlalte personaje... si decid scurt ca e in stare! Stop cardiac vreo 2 minute, caile aeriene blocate, puls 180, panica!
Sor'sa vede faza, se amuza pe seama lipsei de sange din fatza mea si slava cerului ca a deschis naibii cutiutza aia si am vazut ca era un medalion finutz din platina cu aur, in forma de soare, complet inofensiv, care se uita intrebator la mine ce-i cu disperarea asta.
Poate ca d-asta, in ciuda mirosurilor din bucatarie, mirosuri care proveneau de la tobe, piftie, ciorba, sarmale, fripturi... mi s-a taiat pofta de mancare, stomacul era revoltat rau, inima nu functiona inca pe ritm cardiac normal. Noroc ca am dres cu cherry si vin si mi-am mai revenit!
Desfasurarea actiunii s-a intins pe vreo 5 ore... la finalul carora am picat franta in camera AHP-ului transferat temporar cu mami in pat. Cred ca de abia atunci am reusit sa ma relaxez si A. a fost mai mult decat generos ca m-a tinut in brate pana am adormit si apoi a plecat la el in camera. Rar scorpionii fac ceva atat de romantic si afectuos...
Dimineata m-am trezit la 11 stresata de ideea ca tre sa ajung si acasa sa stau cu mama, ceea ce a provocat mari pareri de rau, pentru ca ei vroiau sa raman si azi la ei... ca mai vin rude la masa, si e pacat sa nu ma cunoasca!!!! Dar lasa ca vineri personajele principale pleaca la Ploiesti unde am inteles ca am de cunoscut multa lume. Despre fiecare stiu cate ceva... mi-am notat...
E frumos... nimic de zis, e film doar, in viata nu e asa... suntem deja la episodul 3, urmarim cu interes, sunt spectatorul perfect, mai greu cu transpusul in pielea personajului... ca doar niciodata nu mi-a placut pielea mea.
Statistic vorbind, 3 persoane admiratoare de Pitbu' blog, au decis ca ma marit sigur. Vineri in club, unde am fost cu el si mi-a cunoscut jumate din amici... s-a vehiculat intens ideea ca la anul avem parada moto si dans la nunta.
Io cred ca ati fumat toti ceva... get real! Ma prapadesc pe mine de ras nu alta! Hai ca avem genericul de sfarsit, trageti un cascat, un pishu si la culcare.

marți, 18 decembrie 2007

Punct si de la capat.

Pfoooai, se intampla care va sa zica o mare plictiseala la mine la birou, ca toata lumea se gandeste ca vineri e ultima zi de munca pe anul asta, cadouri, bla bla bla... Uf, cat efort! Si pentru ce? Sunt in stadiu de oboseala acuta si in curand ma cronicizez si asta numai pentru ca nu reusesc sa-mi lipesc perna de cap pentru o perioada mai lunga de timp. Scaunul de birou este in perfecta simbioza cu dosul meu celulitic... scaunul de bar din Iron City se muleaza si ala perfect (cam tare totusi), plus alte diferite si ocazionale obiecte de mobilier care ma suporta si ma accepta.
Ultimul, care merita mentionat, este canapeaua de la parintii lui A. de acasa. Da, exact cum ati citit! Canapeaua de la parintii lui. Recte unde am fost invitata oficial duminica, cica sa ma cunoasca lumea. Intrebarea logica este "de ce"? insa cred ca e foarte retorica!

Problema sta in felul urmator. There is a past past perfect situation... atat de past... ca nici nu mai tin minte exact... cred ca are cam 2 ani vechime sau mai bine, oricum a fost cam scurt si intens. Adica multe paie, vorbaraie, ameteala, abureala si s-a terminat mai repede decat a inceput. El fiind genul care mai mult vorbeste decat face... a fost simplu sa-i explic ca n-are nici o sansa, plus diferenta de varsta de aproape 4 ani (in minus la el)... Intre timp ne-am vazut de vietile noastre... eu cu prietenii mei, el cu ai lui, eu cu motociclistii mei, el cu ai lui (everisti in special)... eterne conflicte si zone delimitate... mai urmaream forumul sa vad ce accidente a mai avut... nimic deosebit. Ultimul chiar s-a lasat cu spitalizare, tije, operatii si alte nebunii... Dupa ce si-a revenit... s-a racit iar treaba... pana anu' asta in februarie, cand s-a incins iar, de data asta cu urmari mai grave.... apoi s-a distrus definitiv si irevocabil in martie.
D-asta am si zis eu in the beggining "past past perfect" ... insa de vreo 3-4 saptamani... se lucreaza intens la un sequel. Eu insa nu stiu daca joc in continuarea asta, ca m-am tot ales cu aripile prajite si n-am timp de frecat menta aiurea.
Treaba a inceput timid pe messenger, cu slabe incercari de "to be continued" care se soldau invariabil cu ironii si sarcasm sau ignore daca ma enervam prea tare. Pushtiu insa s-a dovedit perseverent si nu s-a lasat pana nu ne-am vazut la un ceai. Asta se intampla cam in acelasi timp cu Mugi... iar punctul culminant s-a produs in Downstairs cand s-a contrat cu Lentzy si a castigat fara drept de apel. De aici si curajul deosebit pe care l-a afisat dupa aia... telefoane, intalniri, l-am luat la concertul de Gospel, iesiri in Iron, la film, etc.

Uf, de unde pornisem... aa! de la canapeaua vestita. Pai da... ca daca a vazut omul ca nu imi e chiar indiferent... si daca i-a mers la fix faptul ca nu mai plec in Slovacia... vine si imi serveste un As.... Ca el pleaca de Revelion la Ploiesti la bunicii lui si ca vrea sa merg cu el. Zbang!!! M-a pus sa ma gandesc cateva zile... si tocmai cand am scos pe gura un DA, suierat si temator... imi mai serveste una! Cred ca o avea in gat, de abia o tinea si astepta DA-ul meu ca sa ii dea drumul. D-aia a si iesit asa rapid, scurt si emotional. "Foarte bine ca mergem la Ploiesti, ma bucur si de abia astept, dar pana una alta week-end-ul asta trebuie sa vii la mine sa ii cunosti pe ai mei !" Mi-am inghitit si cuvintele si expresiile si tot. Eu credeam ca ma invita in vizita de lucru, nu in vizita oficiala. Ash!
Vin duminica de la bunica-mea cu chiu cu vai... ma odihnesc un pic si pe la 6 pornesc spre el. Deja ma disperase cu telefoanele si nici nu puteam sa il refuz, ca sor'sa in ultimele 2 saptamani de cand m-a cunoscut, numai de mine vorbea. Am trecut pe la Domino, am luat niste atentii si hai spre metrou. La Eroii Revolutiei (cu peronul pe partea stanga) ma astepta el si am pornit spre ai lui. Nu credeam ca lumea chiar ma astepta pe mine... insa nu mica mi-a fost uimirea sa ii vad agitati si forfotind in secunda in care au auzit pasi in curte si cizme scuturandu-se de zapada. Restul semnelor erau si mai evidente... 5 pahare puse pe o tava langa televizor... 5 farfuriutze langa... 4 cesti ce asteptau cafeaua, puse pe masuta... scrumierele curate...
Asta era pe la 7... Pana la 10,30 am facut eforturi deosebite de a fi atenta si la maica-sa si la taica-su si la sor-sa, care vorbeau in acelasi timp pe subiecte diferite, toti incercand sa-mi capteze mie atentia. Atractia principala era tatal lui, care din 3 fraze una era la misto.... insa trebuia sa fiu si serioasa la ce povestea maica-sa... dupa expresia fetzei, parea un subiect grav. In acelasi timp trebuia sa incerc din rasputeri sa fiu imuna la parfumul care venea din dreapta, impreuna cu privirele cu subinteles, plus puloverul alb despicat in fatza si care ii punea in evidenta clar partea de sus a pectoralilor si bicepsul presarat cu vene. Unde mai pui ca prin despicatura se ghicea si o bucatica din pielea pe care o stiu bine cum e, fina ca la un bebelush... Ufff, cred ca Isus ar trebui sa invete de la mine cum e cu rezistatul la ispita.

Bine ca n-a fost nevoie sa mai scot si ceva pe gura. Ca daca mai eram si la interogatoriu... o luam razna. Asa a fost simplu sa ascult: rude, familie, bunici, nasi, fini, bolile familiei, kilogramele lui A. la nastere, prostiile din copilarie, delegatiile lu' bunicu, pianul celebru, florile de la nunta, pozele de anul trecut de la mare, teza la romana si conversatiile la telefon cu matusa din Italia, in care tot se mentiona "prietena lui A."... banuiesc ca aia eram eu... Pe la 11 fara ceva am scapat, cu viata, un pic chiauna si ametita dar eram ok. Am aflat ca plec dupa Craciun la Ploiesti la casa bunicilor... (?)

Parca sunt la Movieplex... mi-am luat si popcorn si ma uit cu interes la desfasurarea actiunii. Pana acum nu mi-a captat prea multa atentie, bine ca actorul din rolul principal arata foarte bine :))) ... insa pana la generic mai e si multe se pot intampla.... si de bine si de rau...

marți, 4 decembrie 2007

Cu ce sa incep si unde sa termin?

 
Cu ce sa incep? Ca de terminat n-am nici o sansa... viata e o inepuizabila sursa de suprize... mai placute, mai neplacute... dupa gust... daca va pica greu, cu lamaie se drege. Cu lamaie am dres si eu amareala unor fosti prieteni... care probabil ca nu mi-au fost niciodata prieteni, dar pe care i-am ridicat eu complet pe nedrept la rangul de prieteni, din disperarea singuratatii. Curatenia de iarna continua... e benefica chiar, orice sfarsit are un inceput...
Aceste cuvinte ma doare, zice cineva... dar idealul este sa iesi din cerc, sau mai bine zis sa iesi din circumferinta lui, sa te plasezi in mijloc si sa vezi cum lumea se invarte in jurul tau. Zilnic, din momentul in care ies pe usa apartamentului, pana intru in birou am un mp3 player in urechi. V-ati oprit vreodata pe strada... sa contemplati ce se intampla in jur? Fara sunet... doar imagine? Oameni in miscare, depersonalizati, imbrancindu-se nervosi in metrou sau autobuz... soferi tristi care citesc ziarul in coloana la semafor... copii imbranciti de parinti grabiti si plictisiti... culori amestecate ilogice... cladiri vechi clasice langa cladiri de sticla, ape murdare, noroi si asfalt scorojit. Unde este minunea lumii, cand ochii celui ce vede sunt orbiti?
Atat de aproape si totusi atat de singuri, atat de deschisi si totusi atat de obtuzi, atat de evoluati si totusi atat de primitivi... ne asteapta o era a solitudinii. Daca apucam o era...
Doamne, da-ne minte sa alegem, sa pretuim calitatea peste cantitate, sa valorizam personalitatea peste turma, sa urmarim spiritualitatea nu valorile materiale, sa deosebim stelele vechi de cometele trecatoare, sa avem puterea sa anticipam suturile in dos ca sa marim deschiderea pentru un pas mai mare. Oricum lumea nu o va schimba nimeni, nici o persoana, nici un grup, nici o asociatie sau organizatie. Poate avem nevoie de un potop...
Sa se curete tot, sa locuim in padure, in cazemate exotice, sa mancam peste la gratar si pui la tzepusha... imbracati in frunze, bronzati de soare si obositi de dansat in jurul focului.

Cacat, tre sa ma duc sa dorm ca e tarziu si maine ma duc la serviciu ca sa castig niste bani sa-mi pot lua niste tzoale, parfumuri, cateva carti si o sticla de vin... ca de facut case, plantat copaci si produs copii ma ocup intr-o viata paralelo parapsiholologica. Ptiu drace!