luni, 22 octombrie 2007

Ghid de Spiritualitate

Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu ,

de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est

Publicata in anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate


Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.

Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine! Un sot egoist si senzual ar putea usor sa profite de o astfel de mireasa. Trebuie sa nu uitati niciodata une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: DARUIESTE PUTIN, DARUIESTE RAR, SI MAI PRESUS DE ORICE, DARUIESTE CU ZGARCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale.

Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie sa fie extrema. Desi
sexul este in cel mai bun caz revoltator si, in cel mai rau caz, dureros, trebuie indurat si asa a fost de la inceputurile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relatii monogame si de copiii rezultati din aceasta.

Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti. Majoritatea barbatilor va cere sa i se ofere sex aproape in fiecare zi. Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie.
Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. Sa te prefaci ca esti bolnava, somnolenta, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei in aceasta problema. Argumentele, certurile, mustruluielile si cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, daca sunt folosite seara tarziu, cam cu o ora inainte de momentul in care sotul ar putea incepe procesul de seductie. Sotiile istete sunt mereu in alerta, cautand noi si din ce in ce mai bune metode de a refuza si descuraja pornirile amoroase ale sotului. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.

Pana la a zecea aniversare, multe sotii au reusit sa incheie perioada de a purta in pantece copii si au atins cel mai inalt tel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu sotul lor.
Dupa atat timp petrecut alaturi de sot, deja poate sa se bazeze pe dragostea copiilor si pe presiunile sociale pentru a-l tine acasa.

Precum trebuie sa fie mereu atenta sa tina cat mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa inteleapta va fi cel putin la fel de atenta si cu limitarea modului si gradului de desfasurare a actului sexual. Majoritatea barbatilor are de la natura o inclinatie spre perversiune, iar daca li se ofera cea mai mica sansa va vor angaja intr-o mare varietate de practici mai mult decat revoltatoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal in pozitii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele si limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de catre sotie. Nuditatea, discutiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de barbati daca sotiile le permit. O mireasa inteleapta isi va face un tel din a nu ii permite niciodata sotului sa ii vada corpul descoperit si din a nu il lasa nici pe el sa se descopere in fata ei.

Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total. Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.

Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui.
Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata. Miscarea corpului ar putea fi interpretata ca excitatie sexuala de catre sotul optimist. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.

Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment. Intr-un final, sotul va intelege ca daca doreste sa intretina raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfasurate fara alte inflorituri amoroase. Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot.
Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand.

Un factor pentru care mireasa trebuie sa fie recunoscatoare este faptul ca familia sotului, scoala, biserica si cadrul social au lucrat impreuna
de-a lungul vietii acestuia pentru a insamanta in el un profund sentiment de vinovatie si rusine in ceea ce priveste sentimentele sale sexuale. Femeia inteleapta va profita de acest avantaj si isi va urmari telul sau de a limita initial aceste porniri barbatesti, iar apoi de a anihila total dorintele sotului de a se exprima sexual.

vineri, 19 octombrie 2007

Ca veni vorba...

Ca veni vorba de birou, de ce oare altii sunt atat de incantati de meseria de recruiter nu pricep. Chiar citeam intr-un CV zilele trecute, al unui oarecare pushti de 22 de ani, care se vedea peste 5 ani la birou citind si facand selectie de CV-uri. Il banuiesc oarecum de aroganta, si poate nestiinta, pentru ca daca ar fi la birou si si-ar citi propriul CV, l-ar bufni rasul. Cum m-a bufnit si pe mine de altfel si a fost subiect de chicoteli cu colega de birou, vreo juma' de ora. Ce sa zic, omul fusese sau era si manechin fotomodel la Sequoia, student anul IV la kinetoterapie si anul I la psiho, amandoua la Spiru, foarte plin de el, experienta 0, si citez: „personalitate flegmatica spre sangvinica” iar la hobby-uri aparea si gatitul. Mai are rost sa comentez???

In alt CV citesc la experienta: „hostess videochat”... in altul citesc: „experienta in vanzari, reprezentant Avon”.

Revenind la intrebarea mea initiala, chiar cred acei oameni ca o fi chair asa de fun sa stai la birou sa citesti ineptiile unor oameni deloc sau foarte prost pregatiti, care incearca sa te impresioneze in cele mai proaste moduri posibile, si care isi doresc sa devina manageri? Sa te dispere faptul ca tu ai nevoie de asistente medicale in clinici, intri pe ejobs, vezi 35 de aplicari, din care 10 nici nu au pregatire medicala dar au zis sa aplice la plezneala, altii 10 sunt inca studenti, n-au facut o injectie in viata lor dar vor sa lucreze pe post de „asistent principal pediatrie”. La final te trezesti cu 3-4 cv-uri selectate, din care 2 vor 1000 euro pe luna, si uite asa, din 35 de cv-uri poti sa zici ca angajezi 1-2 oameni.

Nu e deloc fun fratilor sa stai la birou sa recrutezi, e foarte interesant o perioada, te simti Dumnezeu, il simti pe ala care vine la interviu ca e cacat tot de frica, ca se intimideaza cand scoate o fraza in engleza, asta te amuza... dar cu timpul se termina, si nu mai revine deloc placerea. Poate head-huntingul sa fie mai interesant, dar daca nu ai veleitati in manipulare, n-ai nici o sansa in domeniu.

Si ca veni vorba, ma duc sa mai citesc niste cv-uri ca avem lipsa la personalul medical.

Vineri... si halatul alb...

Azi e vineri, casual vineri mai exact, adica am renuntat la tocuri si costum, pentru blugi, adidasi si cureaua cu tzinte. Si sunt asa de obosita ca nici nu pot sa scriu. N-am mai avut o zi linistita de multa vreme. In ultimele doua luni ori mi-am futut week-endurile cu diverse nunti, ori eram pe curbe la Cheia, ori la seminarii de psihoterapie. Iar lunea o luam de la capat cu munca. Cu somnul nu am probleme, insa mi-e dor sa zac, sa stau, sa ma uit pe pereti.

Chiar vorbeam cu o persoana draga mie zilele trecute si ma plangeam de mama focului (cum ma pricep eu cel mai bine) ca imi doresc si eu niste chestii... Vreau sa ma duc vineri dupa serviciu la X acasa (care sa stea singur) sa ma astepte cu o baie fierbinte cu spuma de fructe de padure, sa ma infasor intr-un halat imens alb si pufos, cu parul infasurat in alt prosop imens alb si pufos, sa ma insurubez in cel mai moale fotoliu si sa zac cu telecomanda in mana. Sa dorm cateva ore, sa ma trezesc pe la 11-12 de foame, sa mananc ceva gras si nesanatos, sa trag un pahar de vin si o tigara cu pofta si daca mai e loc si energie, sa trag si o portie de sex scurt pe post de somnifer.

Sa dorm apoi neintoarsa pana a doua zi la 12 cu draperiile trase, sa ma trezesc natural odihnita, sa ma intind cam o ora asa in pat pe toate partile, sa casc si sa ma ciufulesc si cu chiu cu vai sa ma dau jos din pat la primele semne de foame. In drum spre bucatarie sa ma opresc un pic pe la dc++, sa dau jos vreo 5 filme de toate felurile, apoi sa arunc repede un tricou pe mine, sa fug la bucatarie sa asamblez ceva la nimereala, apoi sa ma insurubez iar in fotoliul ala moale pentru primul generic cu 20 Century Fox.

Sa ma prinda seara fara sa-mi dau seama, sa raman fara tigari dar sa se duca el sa-mi ia... pe langa Heidi, Timbark si niste struguri.

Mi-e dor de zilele de duminica in care tot ce faceam era sa dorm, sa mananc si sa fac sex, nu neaparat in ordinea asta si nu neaparat o singura data pe zi. Mi-e dor sa ma simt atat de plictisita duminica seara incat de abia sa astept sa ajung luni la birou. Nu stiu cand voi realiza lucrurile astea, am o promisiune de la un „fost” sa mergem la munte de ziua lui, acu in octombrie, cel mai tarziu in noiembrie, dar daca nu au halate albe si pufoase la hotel, eu ce fac?

Iar pana de revelion in Slovacia mai e... halat imi iau de acasa, dar daca nu au cada?

marți, 9 octombrie 2007

Generatia noastra


Din intamplare, in timp ce scriam blogul anterior, am dat peste un text si atat de tare m-a impresionat incat nu m-am putut abtine sa nu-l citez. So, enjoy it!

"Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”

Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru! "

luni, 8 octombrie 2007

Mugi se intoarce

Cu riscul de a nu avea inspiratie si de a scrie rubbish... ma apuc cu 3 beri la bord sa inventez ceva. Eee, inventatul nu reprezinta o problema, ca viata are atatea resurse, incat imaginatia paleste invidioasa. Cel mai tare ma enerveaza ca am inspiratie in cele mai proaste momente si nu pot sa scriu, dupa care stau cu blogul in fata, creierul este in excitatie maxima si face sinapse la nivel multilateral.... insa pe degete nu iese nimic.
Ma rog, in cazul de fata, nu iese ca ma incurc in taste.

Ma tin de cateva zile sa readuc in atentia publicului spectator (recte var'miu si inca un SRI-st admirator) problema Mugi. Inca nu am reusit sa inteleg de ce exista astfel de specimene pe Terra si cine pula mea ar putea sa stea cu ei. Tare as vrea sa o cunosc pe proasta aia care chipurile l-a iubit 11 ani. Hahhaa, asa am zis si eu!!
N-ajung eu bine la birou luni, ca cine ma fute la icre pe webchat, Printzul Mugi, care probabil nu avea tupeu sa-mi zica ca tre sa ne vedem sa-i dau cei 1 mil 800 imprumutati... o dadea in diverse ca sa mergem la chinezesc, apoi sa mergem la film + KFC... vrajeli!

Zic hai, las de la mine, ma vad cu el luni ca tot nu am program... un film nu strica. Dupa 3 ore de certuri pe mess in legatura cu alegerea filmului.... decid in final "No reservations" cu Catherine Zeta Jones. Domne, lui nu ii plac comediile romantice... dar ca sa nu se mai certe cu mine, cedeaza. Ma rog, cunoscundu-ma pe mine, nu avea alta varianta.

In drum spre film, trecem pe la KFC, ii dau si banii cu ocazia asta, si astept sa se duca sa ia aripioare. El la randul lui astepta sa ii dau bani pentru ele. Ma rog, intr-un final se duce.... mancam, ajunjem la film... ii zic pe fatza ca el face cinste ca el a facut invitatia... Domne, sa vezi mutre.... strambaturi... pe mine ma durea fix undeva.... insa pe de alta parte asta ma lasa intrigata rau?
Cum puii mei sa faci o invitatie ca de la mascul feroce la domnita nevinovata si dupa aia sa stai sa atarni la 100 mii pentru KFC?
Ma rog, brusc m-a luat asa o plictiseala fatza de personaj.... ce atata agitatie? Un prost, un inadptat, ilogic si cu comportament de pizda virgina.

luni, 1 octombrie 2007

Tanga Moteurs Reloaded

Avand in vedere turbulentele din Grupul de la 8, unde se cerea o pauza tactica, plus inca un „motiv” plecat de mult la Chisinau si venit in vizita pentru un week-end... am decis ca nu strica o escapada cu Grupul Tanga, cu care nu mai haladuisem de mult din cauza de relocare la Chisinau a „motivului”.

Asadar si prin urmare, sambata in za morning ne-am aliniat la start in felul urmator: Carturaru cu Pantera pa tramvay (believe me you don't wanna know who the fuck is Pantera), Nucu avec moi pa fostul 636 al lui Mille, actualmente al lui Nucu, si Keloo 46, insotit de Catalina, pa Fazerul din StartTrek, care s-a dovedit atat la dus, cat si la intors cu adevarat PutuRossi, fara nici un chef de dat pe curbe sau de mers un pic mai agresivo-reising.

Primele povestiri le detin de la Keya, din terasa
binecunoscuta gastii Tanga (Mara este numele ei), unde am pus de-o ciorba, care de vita, care de fasole. Evident, Kelu a trebuit sa guitze revoltat ca l-am expus la soare pa acoperishul crashmei, el ar fi vrut la umbra, dar vocea majoritatii a decis. Intre timp, adevaratele motorete asteptau cuminti sa intre in forja...

Ceea ce s-a si intamplat dupa, drumul a fost laser, cu TIR-uri decente, unul chiar mi-a dat emotii ca am avut senzatia ca se va scrie RIP pe forum pentru mine si Nucu. Dar cum Nucu s-a prins repede ca e cazul sa se lase de cacaturi, s-a redresat si a reusit sa evite experiente laser gen strivit intre un TIR care lua curba pe 7 benzi si un cacat de mashina din sens opus. Aparent s-a linistit dupa aia, ca nu a mai facut prostii... insa ramane the best of the best, cel care si pe 636 reuseste sa-si dea scaritele pe asfalt cu tot cu scantei, in aplauzele si tipetele de incantare ale pasagerei excitate.

Next stop, urcam sus la Poienizda Brasov, unde Kelu a fraternizat relativ intelectual cu mediul, intins pe iarba ca fecioara cu aceleasi

caracteristici, asta pana a reusit si Pacasac sa ajunga cu Paula. Astfel, imbogatiti cu inca unul care nu era in stare sa mearga pe curbe, am ajuns pa la Bran, unde ne-am gandit la unison la Oitza, intrucat am fost intampinatzi de niste mari bannere pe care scria "Ravashitul Oilor", aparent mare sarbatoare locala. Cica au dat si la stiri, si se pare ca au auzit si altii cu bani de chestia asta, intrucat am observat un Lamborghini foarte tare in zona, ruland cu 10 km/h. Noi, fiind reisari si mari iubitori de linie continua, am trecut elegant printre maimutzoi, sub privirile admirative ale nenumarator gagicutze de Bran.

Ne-am cazat la o casa maare cu o curte si mai mare, insa foarte repede a trebuit sa plecam iar cu motoretele sa luam materiale de gratar, pileala and shit. Fericiti ca am cumparat cacaturile, am observat la intoarcere ca toti am uitat de carbuni. Cum gazda a zis ca se gasesc la magazinul mixt "foarte aprope, mergeti 5 minute pe jos", s-au dus baietii sa exploreze, in timp ce noi frecam menta la o bere, ca asa-i in tenis, ce mama draq. Evident, era foarte normal ca acolo sa NU aiba carbuni, ca atare, blestemand incet de morti si de raniti si de oitze ravashite neprofesionist, Nucu a luat spashit motoreta si gagica din dotare (moi) si ne-am dus sa luam carbuni de la cea mai apropiata benzinarie. Acest lucru a fost o mare lucrare, intrucat la benzinarie am dat de una bucata mireasa, care a tinut musai sa se cracaneze pe motoreta Nucului. Problema neepilata a aparut de sub fusta miresei in momentul de cracanare... Se cheama ca ne-am ales cu blana pe sea, dar deh, odata vede motociclistul pizda miresii.

Cu drag si spor ne-am luat avant, am pus de foc si gratareala, lazile de bere au sfarait. Pana la urma au aparut si Mille & Wizzie. Wizzie era simpatic, Mille ca de obicei anost, insa ca de obicei m-am intrebat ce puii mei caut eu in gashca asta, asa ca m-am retras cu Nucu si am discutat ca oamenii mari.

A doua zi, lumea s-a bucurat de soare, de inca un gratar apoi ne-am pregatit de plecare catre o noua aventura reising. Cum in grup se aflau si personaje absolut de tot cacatul, s-au gandit asa ele ca niste antigel in tobele lui Mille si Pacasac ar creste gradul de caterinca, si drept urmare Mille s-a invartit de 200 ml, Pacasac de 100ml. Din legende am aflat ca Pacasac, care a plecat primul, a fumegat binishor vreo 10-15 minute, dar i-a crescut paradoxal puterea la motor. Mille a declarat public ca astfel de glume de cacat se fac la gradinitza, iar o pizda obosita nu va dicta mersul grupului, ceea ce m-a bucurat foarte tare pentru ca, in ciuda calmului meu nativ, putin mi-a lipsit sa o iau la pumni pe cretina aia.


Din pacate gashca s-a spart repede, pentru ca Pacasacul dupa cum spuneam, a trebuit sa ajunga urgent in Brasov, Kelu a dat tzeapa si a decis ca e periculos sa mearga cu noi, asa ca a ales Dn1. Restul am venit tot pe Sfanta Cheia, care a fost si mai tare decat la venire, plina de motociclisti, care mai de care mai reising. Din fericire, Mille a avut o noua idee „proasta” pentru altii, si anume sa mergem la Buftea, pe un drum accidentat, fiind injurat copios de minim 1 persoana (fix Pantera) in ciuda careia as fi mers si prin padure cu vitezana, numai ca sa o aud cum se plange de oase, cur si toate cele. La Buftea, langa Palat pe stanga, surpriza mare. Una bucata bodega destul de nespalata (Clubul Barbosilor) cu mancare buna si des frecventata de motoretisti bastinasi.

Seara s-a incheiat dezastruos, intrucat pierdut again „motivul” pe drum spre Chisinau, si intalnit de urgenta cu Grupul de la 8 pentru discutii despre revelionul mult visat. Revelion mult visat si planuit, in Slovacia, care este, cu prietenii... care intre timp nu mai sunt prieteni, pentru ca unii din ei au ales sa-si manifeste frustrarile si complexele in public. Dar asta e, fuck it, nu ii poti salva pe toti de problemele lor.